Istorie
Prefectura Chiba a fost fondată pe 15 iunie 1873, prin unirea prefecturilor Kisarazu şi Inba. Din punct de vedere istoric, prefectura se constituie din trei provincii: Awa, Kazusa şi Shimosa.
Numele prefecturii înseamnă "o mie de săbii de iarbă". Prefectura a fost afectată de tsunami-ul din 11 martie 2011.
Geografie
Prefectura Chiba se învecinează la nord cu prefectura Ibaraki, prin râul Tone, cu Tokyo şi cu prefectura Saitama la vest, prin râul Edo, cu oceanul Pacific în est şi cu golful Tokyo la sud. Cea mai mare parte din Chiba este aşezată în peninsula Boso, o regiune agricolă în care se cultivă orezul. Coasta de est, cunoscută ca şi Câmpia de nouăzeci şi nouă de leghe, este una dintre cele mai productive zone. Cea mai populată zonă, nord-vestul prefecturii, este o parte a regiunii Kanto care se extinde în aglomeraţia urbană a Tokyo-ului şi a prefecturii Saitama. Curentul Kuioshio curge în apropierea prefecturii, ceea ce face ca iernile să fie destul de calde iar verile mai răcoroase decât cele din Tokyo.
Prefectura are 36 de municipii: Abiko, Asahi, Chiba (capitala), Choshi, Funabashi, Futtsu, Ichihara, Ichikawa, Inzai, Isumi, Kamagaya, Kamogawa, Kashiwa, Katori, Katsuura, Kimitsu, Kisarazu, Matsudo, Minamiboso, Mobara, Nagareyama, Narashino, Narita, Noda, Sakura, Sanmu, Shiroi, Sodegaura, Sosa, Tateyama, Tomisato, Togane, Urayasu, Yachimata, Yachiyo şi Yotsukaido.
Chiba are următoarele sate şi oraşe: în districtul Awa: Kyonan; în districtul Chosei: Chonan, Chosei, Ichinomiya, Mutsuzawa, Nagara şi Shirako; în districtul Inba: Sakae şi Shisui; în districtul Isumi: Ojiuku şi Otaki; în districtul Katori: Kozaki, Tako şi Tonosho; în districtul Sanbu: Kujukuri, Oamishirasato, Shibayama şi Yokoshibahikari.
Economie
Chiba este una dintre cele mai mari zone industriale din Japonia datorită lungii coaste a golfului Tokyo. După ce Chiba a fost aleasă ca locaţie pentru o mare fabrică a firmei Kawasaki Steeal în 1950, guvernul prefecturii s-a angajat la un proiect la scară-mare pentru a găsi locuri pe malul apei pentru construcţia de fabrici, depozite şi docuri. Produsele chimice, rafinarea petro-chimică şi producerea de maşinării sunt principalele trei industrii ale prefecturii în zilele noastre. Împreună, ele cumulează 45% din exporturile prefecturii. În ultimii ani guvernul a fondat nu mai mult de opt parcuri industriale pentru a aduce dezvoltarea şi spre interior.
Prefectura are deasemenea şi a doua producţie agricolă ca mărime, dintre toate prefecturile doar Hokkaido reuşind să producă mai multe produse agricole. Însă Chiba surclasează Hokkaido la producţia de legume. Iarba de mare este culeasă în mari cantităţi din golful Tokyo.
Demografie
Populaţia prefecturii este una dintre cele mai înstărite datorită puternicelor sectoare industriale şi comerciale. Venitul pe cap de locuitor este al cincilea ca mărime din ţară. 70% din populaţie este angajată în sectorul serviciilor, 25% în industrie şi doar 5% în agricultură.
Cultură
Tokyo Disney Resort
Tokyo Disney Resort este o lume a distracţiei constând în două parcuri tematice, opt hoteluri şi standuri pentru cumpărături.
De când a fost deschi în 1983, Tokyo Disneyland a devenit cel mai popular parc tematic din lume şi continuă să le ofere vise vizitatorilor din diverse locuri.
Tokyo Diseny Sea a avut parte de o deschidere grandioasă în toamna lui 2001 şi este o lume a divertismentului, având ca temă romanţele mării.
Muzeul prefectural Sekiyado-jo
Muzeul prefectural Sekiyado-jo se află la capătul cel mai nordic al prefecturii, aflându-se pe un banc de nisip la locul de despărţire al râurilor Tone şi Edo.
Tenshakukaku-ul (oraşul-castel) al muzeului este o replică a castelului Sekiyado-jo. Sekiyado din Noda a prosperat odată ca o locaţie pentru transportul pe apa râului Tone.
Sub temele "râul şi industria în cauză"şi "domeniul şi castelul Sekiyado", muzeul te introduce în istoria transportului pe râul Tone cât şi cea a domeniului Sekiyado.
Muzeul Kikkomaki al sosului de soia
Muzeul Kikkomaki este un tur complet de studiu ce se desfăşoară într-un colţ al fabricii de sos de soia.
Procesul şi istoria preparării sosului de soia sunt prezentate prin video-uri şi panouri într-o manieră uşor de înţeles, şi de fapt chiar poţi vedea procesul de fabricare a sosului de soia.
Ichihara, tărâmul elefanţilor
Aceasta este singura grădină zoologică unde poţi să călăreşti un elefant. În prezent există opt elefanţi.
Nivelul spectacolului cu elefanţi este unul ridicat şi nu trebuie ratat. Există spectacole cu elefanţi, curse cu elefanţi, magazine ale elefanţilor şi posibilitatea de a călări şi ponei sau cămile.
Parcul istoric Tojo
Aceasta este reşedinţa lui Tokugawa Akitake, ultimul lord al domeniului Mito şi un frate al lui Tokugawa Yoshinobu, ultimul shogun al Japoniei.
Reşedinţa, unde Akitake a trăit din 1884, a fost desemnată în 2006 ca un important atuu cultural pentru că este un indicator al frumoaselor reşedinţe de la începutul perioadei Meiji.
Grădina jumătate japoneză, jumătate occidentală, a fost desemnată de asemenea ca un loc din Chiba cu o privelişte pitorească, deţinând diferite peisaje cu flori de prun, cireş sau glicină, cât şi cu frunze în diverse culori în timpul toamnei.
Muzeul municipal de artă Chiba
Muzeul municipal de artă Chiba este cunoscut în întreaga lume pentru expoziţiile variate şi colecţiile caracteristice.
În jur de şase expoziţii au loc în fiecare an. Muzeul se concentrază pe lucrări de artă de trei categorii: lucrări de artă care au legătură cu regiunea Boso, picturi japoneze şi picturi pe lemn din perioada Edo.
Lucrări din aceste categorii sunt expuse pe rând în fiecare an.
Muzeul mai este cunoscut şi pentru colecţia sa de ukiyo-e, a căror expoziţii se bucură de o mare popularitate.
Fiind un muzeu urban, muzeul încorporează diferite facilităţi pentru viaţa civică, cum ar fi o bibliotecă publică, magazinul muzeului, un restaurant şi aşa mai departe.
Parcul Satomi
Parcul a fost un vechi câmp de luptă, unde clanul Satomi s-a luptat împotriva clanului Hojo în perioada Muromachi.
Situat pe un platou la 20 de metrii deasupra nivelului mării şi având ieşire la râul Edogwa, grădina în stil occidental de 8,2 hectare are o fântână şi o grădină cu flori.
Poţi admira undele râului Edogawa aflate sub ochii tăi de pe colina din partea vestică a parcului, la fel ca şi muntele Fuji, dacă este o zi frumoasă.
Parcul mai este cunoscut şi ca un loc pentru admirarea florilor de cireş.
Te poţi bucura de grădinile cu trandafiri sau glicină, păduricea de pruni, arţari şi flori ale fiecărui anotimp.
Monumentul şi altarul Tekona
La acest altar este preamărită Tekona, frumoasa tânără care a fost subiectul a multor poeme din "Antologia unei imensităţi de frunze".
Datorită frumuseţii ei eterice, mulţi bărbaţi au cerut-o în căsătorie, luptându-se pentru a o câştiga. Plângându-se de aceste lucruri, ea s-a aruncat în micul golf Mama.
Altarul Takeona este renumită pentru abilitatea de a împlini dorinţele oamenilor care îşi doresc un copil frumos sau care se roagă pentru sănătatea copiilor acestora.
Casa Hotta
Hotta Masatomo, ultimul lord feudal al domeniului Sakura, a trăit în această casă când s-a mutat de la Tokyo la Sakura, după restauraţia puterii imperiale în 1868.
După o muncă de reparaţie la scară mare şi de reconstrucţie în toamna anului 1999, a fost desemnată ca un important atuu cultural în anul 2000.
Curtea interioară, construită de Ichi Hikoemon, o grădină din perioada Meiji, este deschisă publicului de fiecare dată sub numele de "Sakura Teien" (Grădina cireşilor).
Casa de samurai
Strada caselor de samurai are atmosfera vechiului Sakura, un oraş-castel. Terasamentele şi gardurile construite de-a lungul drumului ne reamintesc de zilele de demult.
Casa Kawa, din partea din spate a străzii, se spune că ar fi ce mia veche casă dintre toate locuinţele de samurai ce au rămas în oraş.
Mobilierul expus oferă o perspectivă a vieţii samurailor din Sakura.
Muzeul memorial Sakura Juntendo
Şcoala Sakura Juntendo este o şcoală de pregătire în medicina occidentală, deschisă în 1843 de Satoh Taizen, un doctor în medicină occidentală care a fost invitat în Sakura de Hotta Masayoshi, fostul lord feudal al domeniului Sakura.
La această şcoală a fost oferite tratament medical şi educaţie în stil occidental, oferindu-ni-l pe Sato Tanaka şi alte persoane ce au condus lumea medicală în perioada Meiji.
Templul Naritasan Shinshoji
Templul Naritasan Shinshoji este principalul templu al sectei Shingon al budismului Chizan-ha, care a fost fondată în 940.
Templul îi este dedicat lui Fudo Miyouou, zeul focului. Statuia lui a fost sculptată şi sfinţită de marele preot Kobo Daishi, cunoscut sub numele de Kuukai.
De când a fost fondat Shinshoji a atras mulţi adepţi, fiind vizitat de aproape zece milioane de oameni în fiecare an.
În comemorarea a 1070 de ani de la fondare s-a desfăşurat o expoziţie specială a unor statui secrete budiste.
Sanctuarul Sogo Reido
Numele oficial este templul Meishozan Toshoji.
Temlul a fost construit în memoria celor ucişi în luptă, când Sakanoueno Tamuramaro a suprimat un război civil în regiunea Tohoku, în timpul domniei împăratului Kammu (781-806).
În afară de încăperea principală, mormintele lui Sogo şi a fiului său există o cameră sacră a comorilor unde sunt expuse bunuri personale ale lui Sogo, o încăpere biografică a lui Sogo, unde un apel direct al lui Sogo este expus prin intermediul a 66 de păpuşi întruchipând 13 scene.
Un festival al hortensiilor are loc anual în luna iunie.
Templul Hankoji
Hanko Danri (şcoală anexată templului Hankoji), care a fost deschisă în 1580 şi a prosperat mai ales în perioada Edo, este cea mai veche, cea mai mare şi cea mai bună şcoală a sectei Nichiren pentru pregătirea călugărilor- la apogeul său între şase şi opt sute de călugări studiau aici.
În perioada Meiji şcoala a fost desfiinţată datorită reformării sistemului educaţional însă sala de lectură, clopotniţa, sala cu tobe şi poarta din faţă s-au conservat, fiind desemnate cau un important atuu cultural.
Parcul Mobara
Parcul Mobara, care se află la doi kilometrii vest de gara Mobara, a fost deschis la începutul perioadei Showa.
Cu aproape 2.850 de cireşi, parcul este unul dintre cele 100 cele mai frumoase locaţii ale Japoniei de unde se pot admira cireşii înfloriţi.
Cu pasarele, punţi de observare şi alte asemenea facilităţi, parcul este unul dintre locurile de relaxare preferate de cetăţeni. În parc există un muzeu municipal şi o bibliotecă de referinţă locală.
Oyama Senmaida
Aleasă ca una dintre cele "100 cele mai frumoase câmpuri de orez terasate din Japonia", Oyama Senmaida este cunoscut ca cel mai apropiat câmp terasat de orez de lângă Tokyo.
Mai mult de 375 de culturi terasate de orez ne amintesc de imaginea originală a vechii Japonii şi mulţi fotografi vizitează aceste locuri în mod repetat.
Templul principal Seicho-ji
Templul principal Seicho-ji, situat pe vârful muntelui Kyosumi, este strâns legat de Nichiren, un călugăr budist.
Sennen Sugi, un cedru japonez vechi de o mie de ani, o comoară naţională, şi Hoshi no Ido, o fântână a stelelor de 1.200 de ani, se află în incinta acestuia.
Aici se află şi Ashi no mori, unde soarele răsare mai devreme decât în orice alt loc din Japonia. Koku Bosatsu, un Budhisttava care îţi protejează realizările academice şi proiectele împotiva răului este găzduit de templu.
Cazarea este disponibilă, iar mâncarea vegetariană de aici are o bună reputaţie.
Există multe locuri care trebuie văzute, cum ar fi camera comorilor şi bunurile culturale. De asemenea, este locul de naştere a artelor marţiale Kyokushin.
Chiba în cultura curentă
Romanele care se petrec în Chiba includ: Neuromancer de William Gibson (în municipiul municipiul Chiba), Ningen Shikkaku de Osamu Dazai (în Funabashi) şi Nogiku no Haka, de Sachio Ito (în Matsudo).
Reprezentările manga includ: Be Free!, Chameleon, Kyo kara ore wa!!, Makuhari (în municipul Chiba), Makughari Saboten Campus, Susume!! Pirates şi Urayasu Tekkin Kazoku (în Urayasu).
Reprezentările anime includ: Chikyu boei kazoku (în Funabashi), Battle programer Shiraser (Narashino) şi Zegapain (Urayasu).
Reprezentările în seriale TV includ: Kisarazu Cat's Eye (în Kisarazu), Mio Tsukushi (Choshi), Beach Boys (filmat în Tetayama şi Shirahama- acum Minamiboso) şi Yappari neko ga suki (Chiba).
Diferite formaţii rock au rădăcini în Chiba, cum ar fi X Japan, Plastic Tree, girugamesh, dar şi formaţii punk, precum Nicotine şi Ellegarden.
Aiba Masaki din Arashi, Yamashita Tomoshisa din NEWS, Tanaka Koki şi Akanishi Jin din KAT-TUN, Ryo, Satoshi, Ni şi ShuU din girugameshu, Keiko Terada şi Miki Nakamura din Showa-Ya, Tsugunaga Momoko şi Natuyaki Miyabi din Beryzz Kobo şi Arioka Daiki din Hey! Say! JUMP sunt toţi din prefectura Chiba.
Aeroporturi
Aeroportul internaţional Narita, ce deserveşte zona metropolitană Tokyo, se află în prefectura Chiba.
Mâncare
Fructe de mare şi peşte
Dorada roşie
Dorada este un peşte esenţial la ocaziile festive, ca un simbol al norocului. Diferite legende fac ca prefectura Chiba să fie de multe ori asociată cu acest tip de peşte- de fapt, dorada roşie este desemnat pe post de peşte prefectural. Fiind un peşte alb cu o carne fermă şi dulce, dorada roşie este utilizată pentru o gamă lagă de feluri de mâncare, cum ar fi sashimi, peşte la grătar şi supă clară. Principalele locuri de pescuit sunt zonele Choshi, Uchibo şi Sotobo.
Bonito
Bonito-ul care înoată către nord şi ajunge pe coastele japoneze primăvara devreme este numit Hatsugatsuo, primul bonito din sezon. Această specie s-a bucurat de popularitate încă din perioada Edo. Cu cât este mai proaspăt peştele, cu atât mai clare îi sunt dungile verticale de la stomac, creând un indicator pentru prospeţime. Carnea este roşie iar textura bogată este de apreciat. Este gustos sub formă de sashimi sau uşor prăjit, uscat şi ras sau fiert în bucăţi pătrate cu sos de soia.
Scoici cu gâtul scurt
Scoicile cu gât scurt trăiesc din abundenţă în zona de maree a unui golf lung, adunatul de scoici fiind apreciat de mulţi vizitatori. Când planctonul, cu care se hrănesc scoicile, creşte ca număr primăvara, scoicile devin mari şi nu mai bune de cules. Scoicile cu gât scurt sunt utilizate pe scară largă la gătit, în supa miso, scoici la abur de sake, feluri cu orez, tenpura şi scoici gătite în unt. Zona principală de pescuit este regiunea golfului Tokyo, de la Ishikawa la Futtsu.
Sardine tărcate
Sardinele, care au fost de mult timp apreciate drept un peşte reprezentativ pentru prefectura Chiba, sunt mâncate crude pe post de sashimi, sau marinate. De semenea, există multe produse procesate care utilizează sardinele, cum ar fi tocana de peşte, peşti întregi uscaţi şi peşti conservaţi, cu o diversitate de arome. Prinicipalele zone de pescuit sunt regiunile Choshi şi Kujikuri. Mai mult, Chiba are cea mai mare zonă cu hamsii, o specie de sardină, din întreaga Japonie. Sunt folosite în diferite moduri, cum ar fi marinate cu seminţe de susan negre sau uscate.
Abalone
Abalonele este un melc marin, în prerfectura Chiba existând trei tipuri: Haliotis discus discus, Haliotis gigantean şi Haliotis madaka. Abalonele trăieşte mai ales în recif, unde găseşte iarbă mare din abundenţă, şi este cules de scufundători. În Chiba, abalonele se găseşte din plin în zona Sotobo şi poate fi servit sub formă de sashimi, la aburi de sake sau chiar fript. Abalonele uscat este evaluat ca un incredient de înaltă-clasă în bucătăria chinezească.
Homar
Prefectura Chiba este numărul unu ca zonă de producţie a homarilor. Având culori vii şi un aspect splendid, homarii au fost un lucru esenţial pentru festivaluri de multă vreme. Poate fi gătit în diverse moduri, dar pentru a te bucura de frumuseţea sa, încearcă-l în sashimi sau prăjit pe grătar, în două jumătăţi.
Arahide
Unul dintre produsele de prim rang ale Japoniei, arahidele, sunt specialitatea prefecturii Chiba. Cele produse aici reprezintă 76% din producţia naţională.
Varza
Produsă pe tot parcursul anului şi în special varza de primăvară, din aprilie şi până în august, face ca prefectura să fie pe primul loc din ţară la producţia acestei legume. Pentru varza de primăvară, "todaijirushi", Choshi este faimos. Varza conţine o sursă importantă de vitamina C şi calciu.
Roşiile
Prefectura se află pe locul doi în ceea ce priveşte producţia de roşii. "Roşiile Nagaiki" ce cresc în Kujukuri, sunt în special faimoase. Pigmentul roşu, numit licopen, este un anti-oxidant ce previne cancerul şi alte boli legate de stilul de viaţă nesănătos.
Morcovii
Chiba se află pe primul loc în ceea ce priveşte atât volumul, cât şi producţia de morcovi. O nouă specie de morcovi, numită morcovul beta, ce este dulce şi bună pentru salate sau pentru suc, a fost introdusă.
Porumbul
Din punct de vedere al producţiei, prefectura ocupă locul doi în Japonia. Pentru porumb, prospeţimea este vitală- exact de aceea porumbul este produsul agricol perfect pentru Chiba, care se află aproape de zona majoră de consum. Recent, o specie care are un mare aport de zaharuri şi poate fi mâncată crudă a căpătat popularitate.
Ceapa
Faimoasă pentru comercializarea în Kanto încă înainte de sezon. Numărul unu la gust şi la preţul rezonabil. Ceapa produsă în Shirako este faimoasă.
Pepenele verde
Municipiul Tomisato a obţinut primul loc la producţia de pepeni din Japonia în 2005. Fiind un diuretic, se spunea că pepenele verde este un bun remediu pentru bolile de rinichi încă cu mult timp în urmă. Licopenul pe care-l conţine pepenele verde funcţionează ca o restricţie împotriva oxigenului activ- principala cauză a îmbătrânirii.
Pepenele galben
În Chiba pepenele galben este comercializat aproape pe tot parcursul anului. Pepenele Amus înspecial este o specie de pepeni de uz domestic, datorită dulceţii, suculenţei şi a preţului rezonabil. Prefectura Chiba este numărul unu în producţia de pepeni Amus.
Perele
Chiba ocupă locul unu în Japonia atât ca suprafaţă cultivată cât şi ca producţie de pere. Au fost cultivate încă din perioada Edo- au o istorie de mai bine de 200 de ani. Dulcele şi suculentele "Kosui" sunt recoltate în august, urmate de "Hosui", care au un excelent echilibru între dulceaţă şi acrime.
Carne
În prefectura Chiba aproximativ 40.000 de vaci sunt crescute cu atenţie, într-o climă blândă. În ceea ce priveşte carnea de porc, atelierele care prepară şunca de casă folosesc incrediente atent selecţionate şi cu cât mai puţini conservanţi posibil.
Produse lactate
În 1728 Yoshimune Tokugawa a importat vaci albe din India, le-a crescut în Mineokamaki (Minamiboso din prezent) din Chiba şi a produs Hakugyuraku (ceva în genul untului de astăzi)- acesta este considerat a fi începutul a animalelor de lapte în Japonia. Mineokanochi, din Minamiboso a fost desemnat în 1963 ca un loc istoric pentru Chiba, ca locul de naştere a produselor lactate din Japonia.
În prefectură se cresc cam 50.000 de vaci de lapte în 1.200 de ferme. Producţia de lapte este de 300.000 de tone, ceea ce înseamnă a treia poziţie din Japonia.
Mâncăruri specifice
Mâncărurile specifice ale prefecturii Chiba sunt rulourile groase de sushi cu ouă în centru, orez gratinat cu igname, onigiri, pâine proaspăt coaptă, îngheţată Biwa la cornet, curry Biwa, orez cu carne de porc mistreţ Ohtaki, tăieţei de hrişcă cu sushi sub formă de flori, curry cu muguri de bambus, tăieţei Yachiyo din hrişcă şi orez cu fructe de mare.
Simbolurile prefecturii
Steagul şi emblema prefecturii
Emblema prefecturii este o combinaţie între caracterele katakana "chi" şi "ha". Emblema caracteristică a steagului, împodobită cu galben deschis, este centrată pe un fundal albastru deschis. Albastrul reprezintă speranţa şi dezvoltarea, iar galbenul este culoarea rapiţei. Emblema a fost oficial adoptată pe 28 decembrie 1909, iar steagul pe 29 iulie 1963.
Floarea neoficială a prefecturii: rapiţa
Rapiţa a fost aleasă printr-o competiţie publică organizată în principal de postul de televiziune NHK, în aprilie 1954. Cu toate că nu a fost desemnată oficial, floarea este recunoscută pe scară largă ca floarea prefecturii Chiba.
Pasărea prefecturii: presura siberiană de fâneaţă
Se spune că presura este cea mai iubită pasăre din prefectura Chiba. A fost desemnată pe 10 mai 1965.
Peştele prefectural: plătica de mare
Plătica de mare a fost aleasă pentru că s-a considerat că această specie de peşte este cea mai potrivită alegere pentru a reprezenta progresul prefecturii Chiba. Peştele are un aspect strălucitor şi este familiar întrtegii istorii a prefecturii. A fost desemnat oficial pe 23 februarie 1989.
Arborele prefectural: pinul budiştilor
Maki, sau pinul budiştilor, a fost ales pentru că se potriveşte foarte bine cu climatul din Chiba şi pentru că este cea mai familiară specie cetăţenilor din Chiba. Copacul este adesea întâlnit de-a lungul străzilor, în parcuri şi în grădinile proprietarilor. A fost desemnat p 29 septembrie 1966.
Ziua cetăţenilor prefecturii: 15 iunie
Această sărbotoare publică comemorează înfiinţarea prefecturii Chiba prin unirea prefecturilor Kisarazu şi Inba pe 15 iunie 1873.
