the17Chou

miercuri, 10 august 2011

Angela Aki

Angela Aki, născută Kiyomi Angela Aki pe 15 septembrie 1977, este o cântăreaţă şi o compozitoare japoneză de pop, chitaristă şi pianistă, din Itano, prefectura Tokushima.
Biografie
Primii ani

Aki a fost născută în micul oraş Itano, cu o populaţie de doar 14.600 de locuitori, aflat în cea mai rurală zonă din insula Shikoku, dintr-o mamă italiano-americană şi un tată japonez. Ea este fiica lui Kiyoshi Aki, propretarul şi co-fondatorul Aeon Corporation, un mare lanţ de şcoli în limba engleză din Japonia.
Angela a început să ia lecţii de pian când avea trei ani, locuind în Tokushima până în clasa a şasea, apoi şi-a continuat gimnaziul în Okayama. Ea a admis că fiind jumătate japoneză jumătate italiancă să crească în Japonia rurală i s-a părut a fi foarte dificili şi ea s-a îndreptat spre pian pentru a scăpa de izolarea pe care o simţea. Angela a crescut ascultând un amestec de enka, The Carpenters şi de The Bee Gees.
Când avea 15 ani s-a mutat în Hawaii, absolvind şcoala Iolani- ea vorbeşte atât engleza cât şi japoneza. Şi acolo s-a cufundat în muzică timp de patru ani. A absolvit apoi universitatea George Washington din Washington D.C. şi s-a specializat în ştiinţe politice.
Mariajul
Prima căsătorie a lui Aki a fost cu inginerul, producătorul şi artistul Tony Alan, care a fost co-producătorul primului ei album, "These Words". Pe 9 martie 2007 Aki a anunţat că s-a căsătorit cu publicistul şi directorul A&R Taro Hamano, şi a făcut public faptul că a fost anterior căsătorită pentru scurt timp, divorţând apoi.
Prieteni
Angela Aki este o bună prietenă cu starul pop Yuna Ito. Ambele cântăreţe au urmat aceeaşi şcoală de limbă japoneză. Janis Ian este mentorul şi prietena sa.
Carieră
Începuturi
În 1997, pe când avea 20 de ani, Aki a mers la un concert de-al lui Sarah McLachlan şi a simţit că vrea să ajungă în lumea muzicii, hotârându-se să devină o cântăreaţă-compozitoare. În 2000 a lansat în Statele Unite albumul "These words". După ce a absolvit universitatea şi-a găsit un loc de muncă în Washington ca secretară. Ea nu a putut renunţa la visul ei de a deveni o câtăreaţă şi a demisionat în 2001. Apoi a lucrat ca ospătăriţă pentru 2 dolari şi 13 cenţi în timpul zilei, şi a cântat melodii pe timp de noapte într-un club. Aki s-a căsătorit pentru puţină vreme cu co-producătorul primului său album. În 2002 a compus două piese pentru "Let it fall" de Dianne Eclar, o cântăreaţă adolescentă din Filipine.
Debutul în Japonia
După ce a compus melodii publicitare pentru câteva companii japoneze, inclusiv una pentru produsele lactate Yakult, cântată de vocalistul de la US Jazz, Jimmy Scott, a decis să se mute înapoi în Japonia. Pe 27 noiembrie 2003 Aki a urmărit un concert de-al lui Shiina Ringo în arena Nippon Budokan şi şi-a promis sie însăşi că va concerta în acelaşi loc în trei ani, cu toate că încă nu i se oferise nici un contract de vreo casă de discuri şi nu avea un album sau un debut important. Ea a cântat live în multe localuri mici şi baruri din Tokyo, în timp ce lucra şi ca ospătăriţă într-un restaurant chinezesc, scriind peste o sută de cântece şi făcând şi câteva demo-uri pentru CD-uri. În 2005 şi-a lansat un mini-album independent sub denumirea de Virgo Music, care a atins prima poziţie în topul vânzărilor pe 2005 a albumelor indie. Acest fapt ia atras atenţia lui Nobuo Uematsu, acesta rugând-o să compună versurile şi să cânte melodia tematică pentru Final Fantasy XII, "Kiss Me Good-bye".
Apoi Angela a semnat un contract cu Epic Records şi şi-a făcut marele debut cu single-ul "HOME" în septembrie 2005. Albumu a vândut peste jumătate de milion de copii şi a ajuns pe poziţia a doua în topul Oricon.
Pe 26 decembrie 2006 Aki a susţinut un concert la arena Nippon Budokan, intrând aici în istoria ca prima artistă care a concertat solo în această locaţie faimoasă, doar ea şi pianul ei, fără cântăreţi în fundal, formaţii sau vreo manifestare de deschidere.
Audienţa americană
În mai 2006 Angela a semnat cu Tofu Records pentru a putea lansa single-uri şi albume în engleză. Prima ei lansare cu Tofu Records a fost "Kiss Me Good-bye", un single digital pentru SUA, cu mici modificări a listei de piese. Mai târziu în aceeaşi lună a concertat la PLAY!A Video Game Simphony la Chicago, pe 27 mai 2006. Acompaniată de orchestră, a cântat la pian şi vocal, în engleză, versurile pe care chiar ea le-a compus. A mai cântat şi un cover al "Eyes On Me" al lui Faye Wong.
În 2007 al doilea album major al ei, "Today", a ajuns pe locul întâi
Cariera recentă
În februarie 2009 Angela şi-a lansat în Japonia al treilea său album, "Answer", primul pe care l-a produs în totalitate doar ea.
Angela Aki a fost aleasă pentru a cânta melodia "Knockin' on Heaven's Door" al lui Bob Dylan cu versurile ei originale, în japoneză, şi de asemenea a fost aleasă să compună şi să interpreteze melodia tematică numită "Ai no Kisetsu" a serialului "Tsubasa", difuzat la postul de televiziune NHK de pe 30 martie 2009.
Discografie
Albume
Nume    Lansare Poziţie Copii vândute

These Words    4 ianuarie 2000    97                    Album indie

One               9 martie 2005           1                     Album indie

Home            14 iulie 2006              2                   553.000

Today        19 septembrie 2007       1                      202.000

Answer       25 februarie 2009         1                       168.408


Life           8 septembrie 2010       5                         52.000


Singleuri
Nume               Lansare Poziţie Copii vândute

Home 14 septembrie 2005 38    15.000

Kokoro no Senshi     18 ianuarie 2006             13           36.700

Kiss me Good-bye     15 martie 2006              5              69.000

This Love                  31 mai 2006                6              62.600

Sakura iro                 7 martie 2007    8    106.000

Kodoku no Kakera 23 mai 2007 9 31.000

Tashika ni    11 iulie 2007    15    14.700

Tegami                 17 septembrie 2008        3                235.782

Ai no kisetsu           16 septembrie 2009        7                 21.000

Kagayaku Hito          14 aprilie 2010            6         25.000

Hajimaro no ballad    8 iunie 2011    17 9.647


Puteti sa-i ascultati melodiile aici sau aici (1, 2).

Tegami

Sakura iro

Kiss from a rose

I have a dream

Answer

sâmbătă, 6 august 2011

Asahi

Municipiul Asahi este un oraş situat în nordul prefecturii Chiba. În februarie 2011 avea o populaţie aproximativă de 69.000 de locuitori şi o suprafaţă de 129.91 kilometrii pătraţi.
Geografie
Asahi este situat în nord-estul îndepărtat al prefecturii Chiba, mărginit la sud-est de oceanul Pacific.
Climat
Oraşul are o climă blândă. Temperatura medie anuală este de 15 grade celsius. În 2007 Asahi a avut parte de 1744.5 mm de precipitaţii.
Se învecinează cu Choshi, Sosa şi Tonosho.
Istorie
Oamenii au trăit în zona Asahi încă de acum 25.000 de ani. Clanurile de pe acest teritoriu au cedat în faţa unei puteri centrale în timpul reformei Taika din 645 î.Hr. Clanul Chiba sau ramuri ale acestuia au condus întreaga regiune Shimosa timp de mai bine de 400 de ani, în perioada Kamakura. În timpul erei Sengoku clanul Chiba a primit protecţia a unor clanuri puternice, precum clanul Odawara Hojo, permiţându-i să aibă o mare putere în zonă. Clanul a pierdut controlul zonei când clanul Hojo a fost detronat de către Toyotomi Hideyoshi în 1590. După aceasta generalul Kiso Yoshisama s-a stabilit în regiune. El a restaurat castelul Ajito, care a fost izvorul de inspiraţie pentru numele "Asahi". Ca guvernator al regiunii, el a devenit un popular şi respectat politician. Când poetul Nonoguchi Takamasa a vizitat zona în 1852, a scris o poezie despre general, de unde s-a tras şi numele "Asahi", care poate însemna "răsăritul soarelui": "Din Shinano", /adorând răsăritul soarelui,/ el a venit în ţinutul estic,/ şi aici a rămas dovada vieţii sale pământeşti".
În perioada Edo diferite schimbări agricole s-au petrecut în regiune. Prima dintre ele a fost recuperarea "Mării de camelii", un vast lac care a fost drenat în oceanul Pacific pentru a crea pământurile fertile de la Higata Hachiman-goku. A doua schimbare a fost stimulată de sosirea lui Ohara Yugaku în 1835. Ohara a fost un revoluţionar agricol care a ajutat la revigorarea agriculturii în zonă. În acelaşi timp, când Iioka Sukegoro contribuia la dezvoltarea industriei pescuitului, pescari din regiunea Kansai s-au mutat în zonă pentru a profita de bogatele zone de pescuit disponibile.
Oraşul Asahi a fost fondat în iulie 1954. În iulie 2005 municipiul s-a unit cu oraşul Hikata din districtul Katori, şi cu oraşele Iioka şi Unakami, ambele din distrctul Kaijo, pentru a forma noul municipiu extins Asahi.
Oraşul a fost afectat de cutremurul şi tsunami-ul din zona Tohoku din martie 2011. În jur de 15 oameni au fost ucişi, 2.265 clădiri au fost deteriorate, 427 fiind distruse, 716 oameni au fost lăsaţi fără o locuinţă, iar portul oraşului şi bărcile de pescuit au suferit stricăciuni importante.
Reperele oraşului
Biblioteca est-prefecturală Chiba, stadionul Toso- centrul general al activităţilor sportive, observatorul şi farul Iioka Gyobu Misaki, centrul cultural Toso, spitalul Asahi Chuo, biblioteca municipală Asahi, parcul Asahi Sports no mori, terenul de golf din parcul Asahi, parcul Fukuro, zona de înot Iioka, parcul natural Manzai, parcul istoric şi sala memorială Ohara Yugaku, parcul natural Taki no sato, parcul comunităţii atletice din Unakami, locul de campare Unakami, zona de înot Yasashigaura, numită şi Mecca surfing-ului, altarul Kamakazu Ise Daijingu, altarul Kumano, altarul Rai, templul Ryufukuji, altarul Tamasaki şi izvoarele termale şi hotelul Kanpo no Yado.
Educaţie
Municipiul are două licee, cinci gimnazii şi 15 şcoli primare.
Agricultură
Producţia agricolă a municipiului Asahi ocupă locul întâi în prefectura Chiba şi locul al nouălea în Japonia. Aşezarea oraşului pe ţărmul peninsulei Boso permite accesul cu uşurinţă la abundentele locuri de pescuit create de intersecţia curentului Japoniei cu a curentului Okhotsk. Portul pescăesc Iioka are al doilea cel mai mare volum de peşte descărcat din prefectura Chiba.
Flori
Se cultivă crizantemele comestibile, ciclamele, petuniile, margaretele şi rapiţa.
Fructe, legume şi cereale
Roşii cherry, castraveţi (incluzându-i şi pe cei în formă de inimă sau de stea), ciuperci, pătrunjel, pepeni pentru murat, orez, ardei iuţi verzi, căpşuni, pepeni takami, roşii şi dovlecei.
Fructe de mare, peşte şi carne
Plătica, hamsii, stridii de coastă, porci şi sardine.
Evenimente
Anuale
Maratonul Iioka Shiosai, în prima duminică din februarie, festivalul cireşiilor înfloriţi de la parcul Fukuro, între 1 aprilie şi 5 mai, festivalul portului Iioka (festivalul fructelor de mare), la sfârşitul lui mai, festivalul de artificii Iioka, în ultima duminică din iulie, festivalul "you YOU" Iioka, ultima sâmbătă şi duminică din iulie, festivalul verii la Yasashigaura, la începutul lui august, festivalul Tanabata, pe 6 şi 7 august, expoziţia de sculpturi în nisip pe plaja Asahi, festivalul astronomic Hebisono-deshimizu, la începutul lui octombrie, festivalul municipal Ikiiki Asahi, la jumătatea lui octombrie, festivalul Hikata Furusato, la mijlocul lui noiembrie şi festivalul industrial Unakami, la sfârşitul lui noiembrie.
Altele
Turneul de tenis de masă al festivalului sportiv naţional al Japoniei, ediţia 2010, între 30 octombrieşi 4 noiembrie, festivalul Goshinkosai de la altarul Kumano, ţinut odată la 12 ani, festivalul Goshinkosai de la altarul Dairi, ţinut odată la 33 de ani şi procesiunea Miroku-sanbaso de la Kurahashi, ţinută odată la 20 de ani.
Mascote
Municipiul Asahi utilizează personaje din manga-urile lui Tetsuya Chiba pe post de mascote oficiale, incluzând Mukai taiyou din "Ashita tenki ni naare" ca mascotă a terenului de golf din Asahi. Panouri şi mesaje de la Tetsuya Chiba pot fi vătute în multe clădiri publice din oraş. Tetsuya Chiba a trăit în Asahi (în Iioka--machi) în timpul copilăriei sale.
Cetăţeni notabili
Jucătorul profesionist de baseball Hiromichi Ishige şi motociclistul profesionist Shoya Tomizawa (a murit pe 5 septembrie 2010 pe pistă, suferind după o ciocnire traumatisme craniene şi abdominale).

Abiko

Abiko este un municipiu din prefectura Chiba, Japonia. În februatie 2011 avea o populaţie de 134.154 locuitori şi o suprafaţă de 43.19 kilometrii pătraţi.
Geografie
Abiko este situat în nord-vestul îndepărtat al prefecturii, mărginit de râul Tone.
Se învecinează cu Inzai, Kashiwa, Toride şi Tone, ultimele două din prefectura Iwate.
Istorie
Zona din jurul Abiko a fost locuită încă din paleoliticul japonez, arheologii descoperind unelte din piatră datând de acum 30.000 de ani. În timpul perioadei Edo Abiko a fost un port fluvial de pe râul Tone şi o staţie de post de pe Mito Kaido, un mare drum ce lega Edo de Mito. După restauraţia Meiji, oraşul Abiko a fost creat în districtul Minamisoma, prefectura Chiba, în aprilie 1889, împreună cu satul Kohoku şi oraşul Fusa. În 1897 Abiko a fost transferat în districtul Higashikatsushika. În noiembrie 1954 şi-a anexat satul vecin, Tomise, din acelaşi district. În aprilie 1955 şi-a anexat şi satul Kohoku şi oraşul Fusa. Abiko a primit statutul de municipiu în iulie 1970. În 2003, o propunere de unire a municipiului Abiko cu municipiul învecinat, Kashiwa, şi cu oraşul Shonan, a fost respinsă printr-un referendum public. Unele părţi din municipiu a fost distruse din cauza lichefierii solului în urma cutremurului din regiunea Tohoku din martie 2011.
Economie
Abiko este un centru comercial regional şi o comunitate de navetişti către Chiba şi Tokyo.
Educaţie
Municipiul găzduieşte două universităţi, universitatea Chuo Gakuin şi universitatea pentru femei Kawamura Gakuen.
Puncte de interes
Principalele atracţii turistice sunt: parcul Akebonoyama, Muzeul municipal al păsărilor Abiko, biblioteca municipală şi institutul de ornitologie Yamashina.
Cetăţeni notabili
Jucătorul profesionist de golf Isao Aoki, jucătorul profesionist de baseball Makoto Kaneko, jucătorul profesionist de golf Hajime Meshiai, politicianul şi fondatorul unui mare lanţ de farmacii, Kiyoshi Matsumoto, jucătorul profesionist de golf Seiji Ebihara, membra formaţiei de teatru Asuka Tono şi fondatorul Asociaţiei dentiştilor din Japonia, Morinosuke Chiwaki.

Hiroshima- 66 de ani

În aceste, momente, acum 66 de ani, oraşul japonez Hiroshima fusese deja devastat de primul bombardament atomic asupra civililor. Explozia s-a produs la ora 8 şi 45 de minute dimineaţa, moment în care multe ceasuri din oraş s-au oprit pe loc. În acele momente şi în zilele ce au urmat au murit între 90 şi 166 de mii de oameni. Pentru a afla mai multe, puteţi citi postarea mea de acum un an, despre bombele de la Hiroshima şi Nagasaki.
Deasemenea, vă recomand documentarul celor de la BBC, foarte interesant şi bine documentat, pe care unii s-ar putea să-l fi văzut la televizor în română, pe History. Eu l-am urmărit acum ceva ani şi mi-a plăcut foarte mult. Pe youtube l-am găsit în opt părţi, dar am în PC şi versiunea cu subtitrare în română, dacă doreşte cineva... Vizionare plăcută !

vineri, 5 august 2011

Akashi Momoka

Akashi Momoka este o cântăreaţă japoneză de pop. Aceasta a cântat "Showa Kissa" (20 martie 1999) şi "Tabi no yado" (20 august 2000). A lansat un singur album, "Do za Puroretaria Dansu" , pe 21 iunie 1999.

sâmbătă, 30 iulie 2011

Prefectura Chiba

Chiba este o prefectură a Japoniei situată în regiunea Kanto, în zona metropolitană Tokyo. Are o populaţie de 6.201.046 locuitori (a şasea) şi o suprafaţă de 5.156.15 kilometrii pătraţi (a 27-a), dintre care 0.8% apă. Are o densitate de 1.202.65 pe kilometru pătrat. Guvernatorul prefecturii este Kensaku Morita.
Istorie
Prefectura Chiba a fost fondată pe 15 iunie 1873, prin unirea prefecturilor Kisarazu şi Inba. Din punct de vedere istoric, prefectura se constituie din trei provincii: Awa, Kazusa şi Shimosa.
Numele prefecturii înseamnă "o mie de săbii de iarbă". Prefectura a fost afectată de tsunami-ul din 11 martie 2011.
Geografie
Prefectura Chiba se învecinează la nord cu prefectura Ibaraki, prin râul Tone, cu Tokyo şi cu prefectura Saitama la vest, prin râul Edo, cu oceanul Pacific în est şi cu golful Tokyo la sud. Cea mai mare parte din Chiba este aşezată în peninsula Boso, o regiune agricolă în care se cultivă orezul. Coasta de est, cunoscută ca şi Câmpia de nouăzeci şi nouă de leghe, este una dintre cele mai productive zone. Cea mai populată zonă, nord-vestul prefecturii, este o parte a regiunii Kanto care se extinde în aglomeraţia urbană a Tokyo-ului şi a prefecturii Saitama. Curentul Kuioshio curge în apropierea prefecturii, ceea ce face ca iernile să fie destul de calde iar verile mai răcoroase decât cele din Tokyo.
Prefectura are 36 de municipii: Abiko, Asahi, Chiba (capitala), Choshi, Funabashi, Futtsu, Ichihara, Ichikawa, Inzai, Isumi, Kamagaya, Kamogawa, Kashiwa, Katori, Katsuura, Kimitsu, Kisarazu, Matsudo, Minamiboso, Mobara, Nagareyama, Narashino, Narita, Noda, Sakura, Sanmu, Shiroi, Sodegaura, Sosa, Tateyama, Tomisato, Togane, Urayasu, Yachimata, Yachiyo şi Yotsukaido.
Chiba are următoarele sate şi oraşe: în districtul Awa: Kyonan; în districtul Chosei: Chonan, Chosei, Ichinomiya, Mutsuzawa, Nagara şi Shirako; în districtul Inba: Sakae şi Shisui; în districtul Isumi: Ojiuku şi Otaki; în districtul Katori: Kozaki, Tako şi Tonosho; în districtul Sanbu: Kujukuri, Oamishirasato, Shibayama şi Yokoshibahikari.
Economie
Chiba este una dintre cele mai mari zone industriale din Japonia datorită lungii coaste a golfului Tokyo. După ce Chiba a fost aleasă ca locaţie pentru o mare fabrică a firmei Kawasaki Steeal în 1950, guvernul prefecturii s-a angajat la un proiect la scară-mare pentru a găsi locuri pe malul apei pentru construcţia de fabrici, depozite şi docuri. Produsele chimice, rafinarea petro-chimică şi producerea de maşinării sunt principalele trei industrii ale prefecturii în zilele noastre. Împreună, ele cumulează 45% din exporturile prefecturii. În ultimii ani guvernul a fondat nu mai mult de opt parcuri industriale pentru a aduce dezvoltarea şi spre interior.
Prefectura are deasemenea şi a doua producţie agricolă ca mărime, dintre toate prefecturile doar Hokkaido reuşind să producă mai multe produse agricole. Însă Chiba surclasează Hokkaido la producţia de legume. Iarba de mare este culeasă în mari cantităţi din golful Tokyo.
Demografie
Populaţia prefecturii este una dintre cele mai înstărite datorită puternicelor sectoare industriale şi comerciale. Venitul pe cap de locuitor este al cincilea ca mărime din ţară. 70% din populaţie este angajată în sectorul serviciilor, 25% în industrie şi doar 5% în agricultură.
Cultură
Tokyo Disney Resort
Tokyo Disney Resort este o lume a distracţiei constând în două parcuri tematice, opt hoteluri şi standuri pentru cumpărături.
De când a fost deschi în 1983, Tokyo Disneyland a devenit cel mai popular parc tematic din lume şi continuă să le ofere vise vizitatorilor din diverse locuri.
Tokyo Diseny Sea a avut parte de o deschidere grandioasă în toamna lui 2001 şi este o lume a divertismentului, având ca temă romanţele mării.
Muzeul prefectural Sekiyado-jo
Muzeul prefectural Sekiyado-jo se află la capătul cel mai nordic al prefecturii, aflându-se pe un banc de nisip la locul de despărţire al râurilor Tone şi Edo.
Tenshakukaku-ul (oraşul-castel) al muzeului este o replică a castelului Sekiyado-jo. Sekiyado din Noda a prosperat odată ca o locaţie pentru transportul pe apa râului Tone.
Sub temele "râul şi industria în cauză"şi "domeniul şi castelul Sekiyado", muzeul te introduce în istoria transportului pe râul Tone cât şi cea a domeniului Sekiyado.
Muzeul Kikkomaki al sosului de soia
Muzeul Kikkomaki este un tur complet de studiu ce se desfăşoară într-un colţ al fabricii de sos de soia.
Procesul şi istoria preparării sosului de soia sunt prezentate prin video-uri şi panouri într-o manieră uşor de înţeles, şi de fapt chiar poţi vedea procesul de fabricare a sosului de soia.
Ichihara, tărâmul elefanţilor
Aceasta este singura grădină zoologică unde poţi să călăreşti un elefant. În prezent există opt elefanţi.
Nivelul spectacolului cu elefanţi este unul ridicat şi nu trebuie ratat. Există spectacole cu elefanţi, curse cu elefanţi, magazine ale elefanţilor şi posibilitatea de a călări şi ponei sau cămile.
Parcul istoric Tojo
Aceasta este reşedinţa lui Tokugawa Akitake, ultimul lord al domeniului Mito şi un frate al lui Tokugawa Yoshinobu, ultimul shogun al Japoniei.
Reşedinţa, unde Akitake a trăit din 1884, a fost desemnată în 2006 ca un important atuu cultural pentru că este un indicator al frumoaselor reşedinţe de la începutul perioadei Meiji.
Grădina jumătate japoneză, jumătate occidentală, a fost desemnată de asemenea ca un loc din Chiba cu o privelişte pitorească, deţinând diferite peisaje cu flori de prun, cireş sau glicină, cât şi cu frunze în diverse culori în timpul toamnei.
Muzeul municipal de artă Chiba
Muzeul municipal de artă Chiba este cunoscut în întreaga lume pentru expoziţiile variate şi colecţiile caracteristice.
În jur de şase expoziţii au loc în fiecare an. Muzeul se concentrază pe lucrări de artă de trei categorii: lucrări de artă care au legătură cu regiunea Boso, picturi japoneze şi picturi pe lemn din perioada Edo.
Lucrări din aceste categorii sunt expuse pe rând în fiecare an.
Muzeul mai este cunoscut şi pentru colecţia sa de ukiyo-e, a căror expoziţii se bucură de o mare popularitate.
Fiind un muzeu urban, muzeul încorporează diferite facilităţi pentru viaţa civică, cum ar fi o bibliotecă publică, magazinul muzeului, un restaurant şi aşa mai departe.
Parcul Satomi
Parcul a fost un vechi câmp de luptă, unde clanul Satomi s-a luptat împotriva clanului Hojo în perioada Muromachi.
Situat pe un platou la 20 de metrii deasupra nivelului mării şi având ieşire la râul Edogwa, grădina în stil occidental de 8,2 hectare are o fântână şi o grădină cu flori.
Poţi admira undele râului Edogawa aflate sub ochii tăi de pe colina din partea vestică a parcului, la fel ca şi muntele Fuji, dacă este o zi frumoasă.
Parcul mai este cunoscut şi ca un loc pentru admirarea florilor de cireş.
Te poţi bucura de grădinile cu trandafiri sau glicină, păduricea de pruni, arţari şi flori ale fiecărui anotimp.
Monumentul şi altarul Tekona
La acest altar este preamărită Tekona, frumoasa tânără care a fost subiectul a multor poeme din "Antologia unei imensităţi de frunze".
Datorită frumuseţii ei eterice, mulţi bărbaţi au cerut-o în căsătorie, luptându-se pentru a o câştiga. Plângându-se de aceste lucruri, ea s-a aruncat în micul golf Mama.
Altarul Takeona este renumită pentru abilitatea de a împlini dorinţele oamenilor care îşi doresc un copil frumos sau care se roagă pentru sănătatea copiilor acestora.
Casa Hotta
Hotta Masatomo, ultimul lord feudal al domeniului Sakura, a trăit în această casă când s-a mutat de la Tokyo la Sakura, după restauraţia puterii imperiale în 1868.
După o muncă de reparaţie la scară mare şi de reconstrucţie în toamna anului 1999, a fost desemnată ca un important atuu cultural în anul 2000.
Curtea interioară, construită de Ichi Hikoemon, o grădină din perioada Meiji, este deschisă publicului de fiecare dată sub numele de "Sakura Teien" (Grădina cireşilor).
Casa de samurai
Strada caselor de samurai are atmosfera vechiului Sakura, un oraş-castel. Terasamentele şi gardurile construite de-a lungul drumului ne reamintesc de zilele de demult.
Casa Kawa, din partea din spate a străzii, se spune că ar fi ce mia veche casă dintre toate locuinţele de samurai ce au rămas în oraş.
Mobilierul expus oferă o perspectivă a vieţii samurailor din Sakura.
Muzeul memorial Sakura Juntendo
Şcoala Sakura Juntendo este o şcoală de pregătire în medicina occidentală, deschisă în 1843 de Satoh Taizen, un doctor în medicină occidentală care a fost invitat în Sakura de Hotta Masayoshi, fostul lord feudal al domeniului Sakura.
La această şcoală a fost oferite tratament medical şi educaţie în stil occidental, oferindu-ni-l pe Sato Tanaka şi alte persoane ce au condus lumea medicală în perioada Meiji.
Templul Naritasan Shinshoji
Templul Naritasan Shinshoji este principalul templu al sectei Shingon al budismului Chizan-ha, care a fost fondată în 940.
Templul îi este dedicat lui Fudo Miyouou, zeul focului. Statuia lui a fost sculptată şi sfinţită de marele preot Kobo Daishi, cunoscut sub numele de Kuukai.
De când a fost fondat Shinshoji a atras mulţi adepţi, fiind vizitat de aproape zece milioane de oameni în fiecare an.
În comemorarea a 1070 de ani de la fondare s-a desfăşurat o expoziţie specială a unor statui secrete budiste.
Sanctuarul Sogo Reido
Numele oficial este templul Meishozan Toshoji.
Temlul a fost construit în memoria celor ucişi în luptă, când Sakanoueno Tamuramaro a suprimat un război civil în regiunea Tohoku, în timpul domniei împăratului Kammu (781-806).
În afară de încăperea principală, mormintele lui Sogo şi a fiului său există o cameră sacră a comorilor unde sunt expuse bunuri personale ale lui Sogo, o încăpere biografică a lui Sogo, unde un apel direct al lui Sogo este expus prin intermediul a 66 de păpuşi întruchipând 13 scene.
Un festival al hortensiilor are loc anual în luna iunie.
Templul Hankoji
Hanko Danri (şcoală anexată templului Hankoji), care a fost deschisă în 1580 şi a prosperat mai ales în perioada Edo, este cea mai veche, cea mai mare şi cea mai bună şcoală a sectei Nichiren pentru pregătirea călugărilor- la apogeul său între şase şi opt sute de călugări studiau aici.
În perioada Meiji şcoala a fost desfiinţată datorită reformării sistemului educaţional însă sala de lectură, clopotniţa, sala cu tobe şi poarta din faţă s-au conservat, fiind desemnate cau un important atuu cultural.
Parcul Mobara
Parcul Mobara, care se află la doi kilometrii vest de gara Mobara, a fost deschis la începutul perioadei Showa.
Cu aproape 2.850 de cireşi, parcul este unul dintre cele 100 cele mai frumoase locaţii ale Japoniei de unde se pot admira cireşii înfloriţi.
Cu pasarele, punţi de observare şi alte asemenea facilităţi, parcul este unul dintre locurile de relaxare preferate de cetăţeni. În parc există un muzeu municipal şi o bibliotecă de referinţă locală.
Oyama Senmaida
Aleasă ca una dintre cele "100 cele mai frumoase câmpuri de orez terasate din Japonia", Oyama Senmaida este cunoscut ca cel mai apropiat câmp terasat de orez de lângă Tokyo.
Mai mult de 375 de culturi terasate de orez ne amintesc de imaginea originală a vechii Japonii şi mulţi fotografi vizitează aceste locuri în mod repetat.
Templul principal Seicho-ji
Templul principal Seicho-ji, situat pe vârful muntelui Kyosumi, este strâns legat de Nichiren, un călugăr budist.
Sennen Sugi, un cedru japonez vechi de o mie de ani, o comoară naţională, şi Hoshi no Ido, o fântână a stelelor de 1.200 de ani, se află în incinta acestuia.
Aici se află şi Ashi no mori, unde soarele răsare mai devreme decât în orice alt loc din Japonia. Koku Bosatsu, un Budhisttava care îţi protejează realizările academice şi proiectele împotiva răului este găzduit de templu.
Cazarea este disponibilă, iar mâncarea vegetariană de aici are o bună reputaţie.
Există multe locuri care trebuie văzute, cum ar fi camera comorilor şi bunurile culturale. De asemenea, este locul de naştere a artelor marţiale Kyokushin.
Chiba în cultura curentă
Romanele care se petrec în Chiba includ: Neuromancer de William Gibson (în municipiul municipiul Chiba), Ningen Shikkaku de Osamu Dazai (în Funabashi) şi Nogiku no Haka, de Sachio Ito (în Matsudo).
Reprezentările manga includ: Be Free!, Chameleon, Kyo kara ore wa!!, Makuhari (în municipul Chiba), Makughari Saboten Campus, Susume!! Pirates şi Urayasu Tekkin Kazoku (în Urayasu).
Reprezentările anime includ: Chikyu boei kazoku (în Funabashi), Battle programer Shiraser (Narashino) şi Zegapain (Urayasu).
Reprezentările în seriale TV includ: Kisarazu Cat's Eye (în Kisarazu), Mio Tsukushi (Choshi), Beach Boys (filmat în Tetayama şi Shirahama- acum Minamiboso) şi Yappari neko ga suki (Chiba).
Diferite formaţii rock au rădăcini în Chiba, cum ar fi X Japan, Plastic Tree, girugamesh, dar şi formaţii punk, precum Nicotine şi Ellegarden.
Aiba Masaki din Arashi, Yamashita Tomoshisa din NEWS, Tanaka Koki şi Akanishi Jin din KAT-TUN, Ryo, Satoshi, Ni şi ShuU din girugameshu, Keiko Terada şi Miki Nakamura din Showa-Ya, Tsugunaga Momoko şi Natuyaki Miyabi din Beryzz Kobo şi Arioka Daiki din Hey! Say! JUMP sunt toţi din prefectura Chiba.
Aeroporturi
Aeroportul internaţional Narita, ce deserveşte zona metropolitană Tokyo, se află în prefectura Chiba.
Mâncare
Fructe de mare şi peşte
Dorada roşie
Dorada este un peşte esenţial la ocaziile festive, ca un simbol al norocului. Diferite legende fac ca prefectura Chiba să fie de multe ori asociată cu acest tip de peşte- de fapt, dorada roşie este desemnat pe post de peşte prefectural. Fiind un peşte alb cu o carne fermă şi dulce, dorada roşie este utilizată pentru o gamă lagă de feluri de mâncare, cum ar fi sashimi, peşte la grătar şi supă clară. Principalele locuri de pescuit sunt zonele Choshi, Uchibo şi Sotobo.
Bonito
Bonito-ul care înoată către nord şi ajunge pe coastele japoneze primăvara devreme este numit Hatsugatsuo, primul bonito din sezon. Această specie s-a bucurat de popularitate încă din perioada Edo. Cu cât este mai proaspăt peştele, cu atât mai clare îi sunt dungile verticale de la stomac, creând un indicator pentru prospeţime. Carnea este roşie iar textura bogată este de apreciat. Este gustos sub formă de sashimi sau uşor prăjit, uscat şi ras sau fiert în bucăţi pătrate cu sos de soia.
Scoici cu gâtul scurt
Scoicile cu gât scurt trăiesc din abundenţă în zona de maree a unui golf lung, adunatul de scoici fiind apreciat de mulţi vizitatori. Când planctonul, cu care se hrănesc scoicile, creşte ca număr primăvara, scoicile devin mari şi nu mai bune de cules. Scoicile cu gât scurt sunt utilizate pe scară largă la gătit, în supa miso, scoici la abur de sake, feluri cu orez, tenpura şi scoici gătite în unt. Zona principală de pescuit este regiunea golfului Tokyo, de la Ishikawa la Futtsu.
Sardine tărcate
Sardinele, care au fost de mult timp apreciate drept un peşte reprezentativ pentru prefectura Chiba, sunt mâncate crude pe post de sashimi, sau marinate. De semenea, există multe produse procesate care utilizează sardinele, cum ar fi tocana de peşte, peşti întregi uscaţi şi peşti conservaţi, cu o diversitate de arome. Prinicipalele zone de pescuit sunt regiunile Choshi şi Kujikuri. Mai mult, Chiba are cea mai mare zonă cu hamsii, o specie de sardină, din întreaga Japonie. Sunt folosite în diferite moduri, cum ar fi marinate cu seminţe de susan negre sau uscate.
Abalone
Abalonele este un melc marin, în prerfectura Chiba existând trei tipuri: Haliotis discus discus, Haliotis gigantean şi Haliotis madaka. Abalonele trăieşte mai ales în recif, unde găseşte iarbă mare din abundenţă, şi este cules de scufundători. În Chiba, abalonele se găseşte din plin în zona Sotobo şi poate fi servit sub formă de sashimi, la aburi de sake sau chiar fript. Abalonele uscat este evaluat ca un incredient de înaltă-clasă în bucătăria chinezească.
Homar
Prefectura Chiba este numărul unu ca zonă de producţie a homarilor. Având culori vii şi un aspect splendid, homarii au fost un lucru esenţial pentru festivaluri de multă vreme. Poate fi gătit în diverse moduri, dar pentru a te bucura de frumuseţea sa, încearcă-l în sashimi sau prăjit pe grătar, în două jumătăţi.
Arahide
Unul dintre produsele de prim rang ale Japoniei, arahidele, sunt specialitatea prefecturii Chiba. Cele produse aici reprezintă 76% din producţia naţională.
Varza
Produsă pe tot parcursul anului şi în special varza de primăvară, din aprilie şi până în august, face ca prefectura să fie pe primul loc din ţară la producţia acestei legume. Pentru varza de primăvară, "todaijirushi", Choshi este faimos. Varza conţine o sursă importantă de vitamina C şi calciu.
Roşiile
Prefectura se află pe locul doi în ceea ce priveşte producţia de roşii. "Roşiile Nagaiki" ce cresc în Kujukuri, sunt în special faimoase. Pigmentul roşu, numit licopen, este un anti-oxidant ce previne cancerul şi alte boli legate de stilul de viaţă nesănătos.
Morcovii
Chiba se află pe primul loc în ceea ce priveşte atât volumul, cât şi producţia de morcovi. O nouă specie de morcovi, numită morcovul beta, ce este dulce şi bună pentru salate sau pentru suc, a fost introdusă.
Porumbul
Din punct de vedere al producţiei, prefectura ocupă locul doi în Japonia. Pentru porumb, prospeţimea este vitală- exact de aceea porumbul este produsul agricol perfect pentru Chiba, care se află aproape de zona majoră de consum. Recent, o specie care are un mare aport de zaharuri şi poate fi mâncată crudă a căpătat popularitate.
Ceapa
Faimoasă pentru comercializarea în Kanto încă înainte de sezon. Numărul unu la gust şi la preţul rezonabil. Ceapa produsă în Shirako este faimoasă.
Pepenele verde
Municipiul Tomisato a obţinut primul loc la producţia de pepeni din Japonia în 2005. Fiind un diuretic, se spunea că pepenele verde este un bun remediu pentru bolile de rinichi încă cu mult timp în urmă. Licopenul pe care-l conţine pepenele verde funcţionează ca o restricţie împotriva oxigenului activ- principala cauză a îmbătrânirii.
Pepenele galben
În Chiba pepenele galben este comercializat aproape pe tot parcursul anului. Pepenele Amus înspecial este o specie de pepeni de uz domestic, datorită dulceţii, suculenţei şi a preţului rezonabil. Prefectura Chiba este numărul unu în producţia de pepeni Amus.
Perele
Chiba ocupă locul unu în Japonia atât ca suprafaţă cultivată cât şi ca producţie de pere. Au fost cultivate încă din perioada Edo- au o istorie de mai bine de 200 de ani. Dulcele şi suculentele "Kosui" sunt recoltate în august, urmate de "Hosui", care au un excelent echilibru între dulceaţă şi acrime.
Carne
În prefectura Chiba aproximativ 40.000 de vaci sunt crescute cu atenţie, într-o climă blândă. În ceea ce priveşte carnea de porc, atelierele care prepară şunca de casă folosesc incrediente atent selecţionate şi cu cât mai puţini conservanţi posibil.
Produse lactate
În 1728 Yoshimune Tokugawa a importat vaci albe din India, le-a crescut în Mineokamaki (Minamiboso din prezent) din Chiba şi a produs Hakugyuraku (ceva în genul untului de astăzi)- acesta este considerat a fi începutul a animalelor de lapte în Japonia. Mineokanochi, din Minamiboso a fost desemnat în 1963 ca un loc istoric pentru Chiba, ca locul de naştere a produselor lactate din Japonia.
În prefectură se cresc cam 50.000 de vaci de lapte în 1.200 de ferme. Producţia de lapte este de 300.000 de tone, ceea ce înseamnă a treia poziţie din Japonia.
Mâncăruri specifice
Mâncărurile specifice ale prefecturii Chiba sunt rulourile groase de sushi cu ouă în centru, orez gratinat cu igname, onigiri, pâine proaspăt coaptă, îngheţată Biwa la cornet, curry Biwa, orez cu carne de porc mistreţ Ohtaki, tăieţei de hrişcă cu sushi sub formă de flori, curry cu muguri de bambus, tăieţei Yachiyo din hrişcă şi orez cu fructe de mare.
Simbolurile prefecturii
Steagul şi emblema prefecturii
Emblema prefecturii este o combinaţie între caracterele katakana "chi" şi "ha". Emblema caracteristică a steagului, împodobită cu galben deschis, este centrată pe un fundal albastru deschis. Albastrul reprezintă speranţa şi dezvoltarea, iar galbenul este culoarea rapiţei. Emblema a fost oficial adoptată pe 28 decembrie 1909, iar steagul pe 29 iulie 1963.
Floarea neoficială a prefecturii: rapiţa
Rapiţa a fost aleasă printr-o competiţie publică organizată în principal de postul de televiziune NHK, în aprilie 1954. Cu toate că nu a fost desemnată oficial, floarea este recunoscută pe scară largă ca floarea prefecturii Chiba.
Pasărea prefecturii: presura siberiană de fâneaţă
Se spune că presura este cea mai iubită pasăre din prefectura Chiba. A fost desemnată pe 10 mai 1965.
Peştele prefectural: plătica de mare
Plătica de mare a fost aleasă pentru că s-a considerat că această specie de peşte este cea mai potrivită alegere pentru a reprezenta progresul prefecturii Chiba. Peştele are un aspect strălucitor şi este familiar întrtegii istorii a prefecturii. A fost desemnat oficial pe 23 februarie 1989.
Arborele prefectural: pinul budiştilor
Maki, sau pinul budiştilor, a fost ales pentru că se potriveşte foarte bine cu climatul din Chiba şi pentru că este cea mai familiară specie cetăţenilor din Chiba. Copacul este adesea întâlnit de-a lungul străzilor, în parcuri şi în grădinile proprietarilor. A fost desemnat p 29 septembrie 1966.
Ziua cetăţenilor prefecturii: 15 iunie
Această sărbotoare publică comemorează înfiinţarea prefecturii Chiba prin unirea prefecturilor Kisarazu şi Inba pe 15 iunie 1873.

vineri, 29 iulie 2011

Rina Aiuchi

Rina Aiuchi, născută pe 31 iulie 1980 în Higashiosaka, Osaka, este o fostă cântăreaţă japoneză de pop. Ea îşi scria versurile la propriile cântece pe care şi le-a produs de una singură câţiva ani, înainte de a se retrage. A fost afiliată cu casa de discuri Giza Studio.
Biografie
Primii ani
Când era copi, Rinei îi plăcea să cânte pentru ceilalţi şi să facă spectacole pentru mama sa. La cinci ani şi-a început antrenamentul muzical la pian, devenind pinanista clasei sale la grădiniţă şi în şcoala primară.
Carieră
Rina şi-a făcut debutul pe 23 martie 2000, cu lansarea melodiei "Close To Your Heart". Ea a mai lansat încă trei cântece în acel an, iar unul dintre ele, "Koi wa Thrill, Shock, Suspense", a fost folosit pentru opening-ul seriei anime Detective Conan, devenind un mare hit pentru prima oară în cariera sa. În 2001, primul album al Rinei, "Be Happy", incluzând şi "Koi wa Thrill, Shock, Suspense", a fost lansat. De atunci ea a început să apară la televizor şi a devenit foarte populară în Japonia. În 2002, al doilea album al lui Aiuchi,"POWER OF WORDS", a fost lansat, fiind cel mai popular album din cariera sa. "POWER OF WORDS" a ajuns pe prima poziţie în topul Oricon şi a vândut 540.000 de copii. Al treilea ei album, "A.I.R", a ajuns iarăşi pe primul loc în Oricon.
De atunci melodiile ei au fost folosite şi în alte animeuri, ca şi în jocuri video. "MIRACLE" a fost utilizat pentru al cincilea ending pentru animeul Märchen Awakens Romance, iar "Bara ga Saku, Bara ga Chiru" a fost folosit drept openingul animeului Souten no Ken. Cânntecul ei, "CODE CRUSH", a fost ales ca opening pentru Rockman X7, ceea ce a ajutat-o ca melodia "Over Shine" şi al treilea ei album să câştige popularitate în 2003. De asemenea, odată cu succesul celui de-al 13 single (şi unul dintre cele mai populare ale sale), "FULL JUMP", Rina a fost invitată să cânte pe scena "NHK Kōhaku Uta Gassen", cel mai mare concert ce se susţine în Japonia. De atunci popularitatea ei s-a stabilizat, căpătând un constant succes cu cel de-al patrulea şi al cincilea album,"PLAYGIRL", respectiv "DELIGHT". Pe 21 mai 2008 Aiuchi şi-a lansat al şaselea album, "TRIP", după doi ani de la "DELIGHT". Încă odată, albumul a ajuns în primele 10 poziţii din topul Oricon însă cu toate acestea a devenit cel mai prost cotat şi vândut album de până atunci. Vânzările ei au devenit şi mai rele odată cu cel de-al şaptelea album, "THANX", care a ajuns pe poziţia a 12-a.
În 2010 şi-a lansat al 23-lea şi ultimul ei cântec, "HANABI", ce a atins poziţia a 28 în Oricon. Două luni mai târziu, pe 15 septembrie, şi-a lansat al optulea şi ultimul album, 'LAST SCENE'. Pe 18 şi 26 septembrie Rina şi-a programat concertul 'LAST SCENE 2010 LAST LIVE' şi imediat după aceea a anunţat că se retrage din muzică datorită problemelor de sănătate. Al optulea album a ajuns pe poziţia a opta în topul Oricon, ocupând o poziţie mai bună decât în ultimii ani, odată cu albumul "THANX".
Discografie
Cântece