În japoneză, cuvântul frumuseţe este adus adesea în discuţie când se vorbeşte despre Akita. Arealul natural, naturale, frumoas şi abundent, includ Munţii de patrimoniu mondial Shirakami. Cedrul autohton este socotit ca unul dintre cei trei mai frumoşi arbori din Japonia. Deliciosul orez pentru care Akita a fost numită bolul de orez al Japoniei, ce a fost cultivat încă din vremuri antice şi îndrăgitul sake, Akita Bizake, preparat din plin datorită abundenţei apei şi a bunului orez.
Atrăgătoarele femei cu pielea albă ale prefecturii sunt renumite în întreaga Japonie ca frumuseţile prefecturii Akita, în frunte cu nimeni alta decât de legendara frumuseţe a erei Heian, Ono Komachi.
Istorie
Separată de principalul centru comercial, politic şi de populaţie de căteva sute de kilometrii şi de munţii Ou şi Dewa din est, Akita a rămas în mare parte izolată de societatea japoneză până în preajma anului 600. A fost în principal o regiune de vânători-culegători şi triburi nomade.
Prima atestare istorică a ceea ce numim prefectura Akita astăzi datează din anul 658, când Abe no Hirafu a cucerit triburile native Ezo şi ceea ce sunt în zilele noastre oraşele Akita şi Noshiro. Hirafu, guvernator al provinciei Koshi (partea cea mai nordică a insulei Honshu care se învecinează cu Marea Japoniei), a stabilit un fort pe râul Mogami, şi astfel a început instalarea japonză în regiune.
În 733 o nouă bază militară- redenumită mai târziu castelul Akita- a fost construită în municipiul Akita de astăzi la Takashimizu şi s-au dezvoltat de asemenea şi mai multe clădiri şi drumuri permanente. Regiunea a fost folosită ca o bază pentru operaţiunile militare ale imperiului japonez, acestea fiind conduse de poporul nativ Ezo din partea nordică a insulei Honshu.
Acest lucru s-a schimbat de câteva ori. În timpul regimului Tokugawa acestea au fost însuşite clanului Satake, care a condus regiunea timp de 260 de ani, dezvoltând agricultura şi industria minieră, ce sunt predominante chiar şi astăzi. În toată această perioada a fost clasificată ca făcând parte din provincia Dewa şi a rămas destul de stabilă din punct de vedere politic. În 1871, în timpul restauraţiei Meiji, provincia Dewa a fost remodelată iar vechile domenii feudake au fost abolite şi reorganizate administrativ, rezultând prefectura Akita de astăzi.
Regiunea este faimoasă în special datorită poetei waka Ono no Komachi, care se spune că s-ar fi născut în oraşul Ogachi, de lângă municipiul Yuzawa, în partea sudică a prefecturii.
Geografie
Situată în partea de nord a insuleui Honshu, prefectura Akita are deschidere la Marea Japoniei în vest şi se învecinează cu patru prefecturi: Aomori în nord, Iwate în est, Miyagi în sud-est şi Yamagata în sud. De formă dreptunghiulară, are cam 181 de kilometrii de la nord la sud şi 111 kilometrii de la est la vest. Munţii Ou marchează graniţa estică a prefecturii, iar munţii mai înalţi, Munţii Dewa, merg paralel cu centrul prefecturii. La fel ca majoritatea zonelor nordice din Japonia, iernile sunt reci, mai ales în locurile îndepărtate de mare.
O caracteristică importantă a liniei de coastă este existenţa Peninsula Oga. De asemenea, prefectura este renumită pentru izvoarele sale termale.
În Akita sunt 13 municipii: Akita, Daise, Katagami, Kazuno, Kitaakita, Nikaho, Noshiro, Oga, Odate, Senboku, Yokote, Yurihonjo şi Yuzawa.
Oraşele şi satele din prefectură sunt: în districtul Kazuno: Kosaka; în districtul Kitaakita: Kaimikoani; în districtul Minamiakita: Gojome, Hachirogata, Ikawa, şi Ogata; în districtul Ogachi: Higashinaruse şi Ugo; în districtul Senboku: Misato; în districtul Yamamoto: Fujisato, Happo şi Mitane.
Muntele Chokai
Denumit şi Dewa Fuji, este al doilea ca înălţime din regiunea Tohoku, măsurând 2,236 metri. Muntele Chokai, la fel ca multe alte locuri pitoreşti şi atracţii turistice de la poalele sale, este desemnat ca un parc cvasi-naţional unde turiştii pot găsi comori ale faunei alpine.
Shirakami Sanchi
Aceşti vaşti munţi, cu vechi şi întinse pădurii de fag, se află la graniţa dintre prefecturile Akita şi Aomori. În 1993 Shirakami Sanchi a fost desemnat ca un loc de partimoniu mondial.
Cheile Tachitama
Trei elegante cascade înfrumuseţează acest defileu din Okutai, numite Ichi no taki, Ni no taki şi Kobei taki.
Peninsula Oga/Capul Nyudozaki
Înconjurată de stânci ascuţite şi pietre sculptate de vânt şi apă în forme fantastice, peninsula are multe de oferit: o privelişte superbă a Mării Japoniei, o mare varietate de fructe de mare şi izvoare termale din abundenţă. Peninsula Oga este cunoscută şi ca fiind locul de naştere al festivalului Namahage.
Lacul Towada
Lacul, format într-un crater, este unul dintre elementele ce constituie graniţa dintre prefectura Akita şi prefectura Aomori, făcând totodată parte şi din Parcul Naţional Hanchimantai. Frumuseţea neprihănită a zonei, ce poate fi observată de la bordul ambarcaţiunilor turistice sau a observatoarelor de pe malul lacului, îi încântă pe turişti indiferent de anotimp.
Muntele Moriyoshi
Acest munte se află, cu numărul său neegalat de specii de plante alpine, în topul celor mai "înfloritori" munţi din Japonia. Mulţi vizitatori aleg să se plimbe cu gondola pentru a privi marea de frunziş înflăcărat al toamnei sau spinii albi ai copacilor acoperiţi de brumă.
Agariko daio ( Marele rege agariko)
Acest copac are mai mult de 300 de ani vechime şi o circumferinţă a trunchiului de peste 7,32 metrii. Prezenţa dominantă a acestui fag (agariko) i-a adus denumirea de Marele rege agariko, datorită formei unice.
Cascadele Yasu no taki
Cu cascadele în două trepte, Yasu no taki este una dintre primele 100 de cascade din Japonia. Cascadele şi copacii ce le înconjoară crează un peisaj fermecător indiferent dacă aceştea sunt îmbrăcaţi în culorile arzătoare ale toamnei sau în verdele proaspăt al primăverii.
Muntele Kurikoma
Situat în centrul Parcului Naţional Kurikoma, acest vulcan activ marchează graniţa dintre prefecturile Akita, Miyagi şi Iwate. Pe timpul toamnei culori arzătoare acoperă muntele.
Defileul Oyasukyo
Aburii se ridică din crevase până deasupra unui defile adânc de 60 de metrii, iar apa fierbinte izbucneşte dintr-un gheizer cunoscut ca Daifunto. Priveliştea din partea de sus a defileului este magnifică pe tot parcursul anului.
Economia
Ca multe alte zone din regiunea Tohoku, prefectura Akita rămâne dominată de industrii tradiţionale, ca agricultura, pescuitul şi silvicultura. Acest lucru i-a determinat pe mulţi tineri să migreze către Tokyo sau alte mari oraşe, ceea ce a determinat ca Akita să fie prefectura cu cel mai sever declin al populaţiei din Japonia- este una dintre cele patru prefecturi unde s-a înregistrat o scădere a populaţiei după 1945. Are, deasemenea, şi cel mai mic procent al copiilor, doar 11,2 % din populaţie fiind reprezentată de aceştia. În 2010 avea doar un milion de locuitori.
Ocupaţii tradiţioanle:
Arcaş
Nagasawa Shideaki este un arcaş care a activat în turneele naţionale de kyudo (tir cu arcul japonez), ca reprezentatnt al prefecturii. Fiecare săgeată, care trece prin aproximativ 85 de etape de prelucrare până este completă, îşi are propia frumuseţe şi personalitate, un artefact al secretelor duse mai departe până în ziua de astăzi.
Făuritor de măşti Namahage
Domnul Ishikawa Chiaki face aceste măşti Namahage pentru a le vinde turiştilor de 17 ani. De asemenea, el oferă şi demosntraţii de trei ori pe săptămână la Muzeul Namahage. Sperând să contribuie la popularitatea peninsulei Oga, Ishikawa creează astăzi din lemn, fără îndoială, o nouă faţă de căpcăun.
Artistul lampioanelor din hârtie
Festivalul Kanto din Akita este considerant unul dintre importantele bunuri folclorice intangibile ale Japoniei. Lampioanele acestui festival, peste o mie în fiecare an, sunt făcute manual de domnul Haruno şi fiul său, unul câte unul.
Akita kokeshi
Aceste păpuşi simple, formate dintr-o singură bucată, sunt sculptate dintr-o bucată de lemn şi pictate cu flori strălucitoare.
Go-tenmari
Aceasta a început ca o versiune decorativă pentru tradiţionala minge de jucărie pentru fete, temari. Frumuseţea modelelor şi cei trei ciucuri sunt elemente distinctive.
Ceramica de Akita
Aceasta variază de la eleganţa simplistă a Shiraiwa-ware la Naraoka-ware, cunoscute pentru albastrul distinctiv al glazurii.
Cultură
Akita este renumită pentru cultivarea orezului şi a fabricilor sale de sake. Este binecunoscută ca având cel mai mare consum de sake din Japonia şi ca locul de origine al rasei de câine Akita, ce poartă numele prefecturii. În prefectura Akita se află singurul muzeu dedicat acestei rase.
Femeile din regiune, denumite Akita bijin (frumuseţi din Akita) sunt de asemenea renumite pentru pielea lor albă, faţa rotundă şi vocea subţire, atribute ce sunt considereate extrem de atractive.
Dansul Bon Nishimonai (16-18 august)
Acest dans unic, în care participanţii nu îşi arată chipurile este fascinant şi misterios. Armonia muzicii tradiţionale plină de viaţă şi graţiosul dans sunt orbitoare.
Festivalul Tanabata al lampioanelor pictate (5-7 august)
Bambuşi tineri, cu decoraţiuni colorate de Tanabata- un festival antic al stelelor- împodobesc fiecare casă, şi sute de lampioane pictate sunt împrăştiate pe străzi.
Festivalul Kanto Akita (3-6 august)
Acest festival, iniţial ţinut pentru o recoltă bună, este vechi de 250 de ani şi este considerat unul dintre cele trei mari festvale ale regiunii Tohoku.
Festivalul Ya-tose (iunie)
Oamenii poartă costume originale şi efectuează dansuri originale pe muzica cântecelor folclorice din Akita.
Festivalul Komachi ( a doua duminică din iunie)
Ţinut pe terasa Komachi din distirctul Ono, unde se spune că s-ar fi născut legendara frumuseţe Ono no Komachi.
Mikoshi no takiabi (1 august)
Bărbaţi îmbrăcaţi în alb defilează prin tor oraşul, cărând mikoshi (altare shinto mobile despre care se spune că ar fi casele zeilor de la altar) pe umerii lor. În cele din urmă ei sar în cascada artificială din spatele altarului!
Festivalul bărcilor Tsuchizaki (20-21 iulie)
Bărci decorate cu figuri ale eroicilor samurai sunt trimise de fiecare district vecin, proces acompaniat de muzică tradiţională.
Competiţia naţională de focuri de artificii Omagari (a patra dumică din august)
Se spune că este una dintre cele mai importante competiţii naţionale de focuri de artificii. Artizani ai focurilor de artificii din întreaga Japonie se adună pentru a-şi testa abilităţile într-un festival de artficii ce transformă noaptea în zi, arătându-şi precizia tehnică şi creativitatea.
Dainichido Bugaku ( 2 ianuarie)
Acest bugaku, sau dans sacru al curţii, se ţine de peste 1300 de ani, făcându-l unul dintre cele mai vechi spectacole antice.
Festivalul Sedo Namahage
Cincisprezece bărbaţi purtând măşti de căpcăuni şi haine din paie coboară de pe munte în lumina torţelor, dansând sălbatic în preajma altarului Shinzan, în spatele unui sedo, un foc sacru care alungă spiritele rele.
Mâncare
Sake.
Fructele de mare gătite cu ajutorul unei pietre fierbinţi care se cufundă într-un vas.
Puii Hinai, crescuţi în are liberi, a căror carne este una dintre cele mai gustoase din Japonia.
Udon-ul Inaniwa, unul dintre cele trei cele mai bune varietăţi de udon din ţară.
Iburi-gako, murături unice făcute din ridichi daikon afumate, murate în sare şi tărâţe de orez.
Sasamaki, orez înfăşurat în frunze de bambus.
Tocană Shotsuro şi tocană Kiritanpo.
Tsukudani, alimente conservate în sos de soia gătite după reţete antice, folosind peşte proaspăt.
Turism
Lângă lacul Towada există numeroase izvoare termale ce atrag turişti din întreaga Japonie. În plus, numeroase festivaluri sezoniere oferă o bucăţică de tradiţionalism.
Kakunodate, cunoscut ca micul Kyoto, este un orăşel fermecător, deosebit de vechi, plin de case de samurai.
Din 2009, odată cu difuzarea serialului coreean Iris, ce conţine câteva scene turnate la lacul Towada şi la Acvariul GAO din Oga, Akita s-a confruntat cu un mare val de turişti coreeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu