Ea s-a întors la muzică în 1998 cu melodia "I have never seen", ce a atins prima poziţie în topuri, având însă de-a face cu o uşoară scădere în vânzări. După câteva legături neoficiale cu Tetsuya Komuro în 2001, Amuro s-a alăturat proiectului Suite Chic, care o va transforma dintr-o artistă pop într-una R&B. De când s-a reinventat Namie a căpătat noi interese. Al şaptelea ei studio album, "Play", ce a debutat în fruntea topurilor, a fost urmat de albumul "60s, 70sm 80s".
La peste un deceniu de când şi-a început cariera muzicală, Namie Amuro a rămas una dintre cele mai longevive cântăreţe de pop din Japonia. De asemenea, ea continuă să combată cu succes stigma socială, ca o mamă divorţată, singură şi care lucrează. În iulie 2008 Amuro şi-a lansat primul album cu marile hituri ale sale de când a făcut trecerea la muzica R&B intitulat "Best fiction". Acesta a fost pe prima poziţie în topul Oricon timp de şase săptămâni consecutive şi a fost ales ca cel mai bun album al anului de către premiile "Japan Records", aflate la acel moment la a 50 ediţie. Din 2008 până în 2009, a cutreerat Japonia pentru a-şi promova albumul. S-a estimat că a cântat unei audienţe de aproximativ 400.000 de persoane, probabil cea mai mare din cariera sa. Potrivit unei liste actualizate, întocmită de către Music Station în 2010, ea a vândut peste 30 de milioane de copii doar în Japonia, ceea ce o face unul dintre cei mai bine vânduţi artişti japonezi din toate timpurile.
Biografie
Începuturile vieţii şi cariera
Namie Amuro a fost născută în Naha, Okinawa, şi a fost crescută doar de către mama sa, Emiko Taira, odată ce aceasta a divorţat când Namie avea 4 ani. Taira a lucrat ca asistentă medicală şcolară şi ca amfitrioană de bar pentru aşi întreţine cei patru copii. Din partea mamei, Amuro este un sfert italiană. Cu toate că nu avea ambiţii de a deveni o interpretă la începuturile vieţii- visând mai degrabă să devină o stuwardesă- a fost descoperită la vârsta de 12, în timp ce era în vizită la un prieten, de către Masayuki Makino, proprietarul Şcolii de actorie Okinawa, o şcoală de arte. Amuro chiar a intrat la această şcoală. După doar un doi ani de studiu, Makino a plasat-o într-un grup de idoli adolescentini alături de încă cinci fete, numit Super Monkey's. După un an de la aceasta, în septembrie 1992, a debutat sub tutela companiei muzicale Toshiba-EMI, grupul mutându-se la Tokyo, în ciuda dezaprobării lui Taira Emiko.
Grupul Super Monkey's a avut un mare insucces şi şi-a schimbat membrii permanent. Ele şi-au schimbat numele în Namie Amuro with Super Monkey's în 1994 pentru a refelecta popularitatea individuală a lui Amuro, aflată în creştere. Pe lângă activităţile grupului, ea având roluri de figurantă în seriale TV şi mici filme. "Try Me: Watashi wo Shinjite" produs de italianul David Rodges şi de Max Matsuura a fost lansat în ianurie 1995, clasându-se pe poziţia a opta şi rămânând în Oricon pentru 25 de săptămâni. Celelalte patru membre a Super Monkey's şi-au format propriul lor grup, MAX, sub casa de discuri Avex Trax. Amuro a mai lansat încă două single-uri solo sub tutela Toshiba-EMI înainte de a se muta şi ea la Avex Trax.
1995-1997:Succesul comercial, mariajul şi sarcina.
Single-ul de debut al lui Amuro sub tutela Avex Trax, "Body Feels Exit", a fost lansat în octombrie 1995, după ce aceasta a schimbat casele de discuri. Single-ul a fost prima ei producţie a relaţiei sale profesionale cu producătorul Tetsuya Komuro. Al doilea single produs de Komuro, "Chase the Chanse" a fost lansat două luni mai târziu. A devenit primul ei single de un milion de copii vândute. În 1995 a câştigat premiul Săgeata de aur. În prima jumătate a anului 1996 Amuro a mai acumulat încă două single-uri de un milion de copii vândute, "Don't wanna cry" şi "You're my Sunshine". Studio albumul ei "Sweet 19 Blues", lansat în iulie 1996, a fost un succes comercial, vânzându-se în peste trei milioane de copii. Popularitatea lui Namie a crescut de asemenea: a devenit o fashion icon, lansând un trend numit Amuraa, caracterizat printr-o piele bronzată, păr vopsit, fuste mini şi cizme. În noiembrie 1996 a lansat single-ul "A walk in the park", care s-a vândut de asemenea în peste un milion de copii. La sfârşitul lui 1996 premiul Grand Prix Award, cea mai înaltă distincţie a premiilor muzicale japoneze, cu piesa "Don't wanna cry", ceea ce a făcut-o cea mai tânără artistă care a câştigat acest premiu. Ea a făcut Okinawa mai populară în Japonia şi mulţi alţi cetăţeni din insulele Okinawa au urmat-o, cum ar fi grupul muzical Speed. Membrii grupului Speed au spus că Şcoala de actorie Okinawa s-a schimbat datorită influenţei sale.
Primul cântec al lui Amuro din 1997, "Can you celebrate?" s-a vândut în 29 milioane de copii, devenind cel mai bine vândut single al unei cântăreţe solo din Japonia. În acest an, după ce a lansat o altă piesă, "How to be a girl" şi un al doilea album, " Concentration 20", Namie a avut şi un turneu în vară. Pe data de 3 august a aceluiaş an vânzările lui Amuro au ajuns la 20 de milioane.
Pe 22 octombrie 1997 Amuro a anunţat într-o conferinţă de presă că s-a căsătorit cu Masaharu Maruyama (cunoscut mai degrabă ca Sam din formaţia TRF), fiind însărcinată şi în trei luni; de atunci a fost creditată pentru popularizarea nunţilor din senin din Japonia. La sfârşitul anului ea a câştigat din nou premiul Grand Prix Award cu piesa "Can you celebrate?" şi şi-a făcut şi ultima s-a apariţie la Kouhaku Uta Gassen înainte de a lua o pauză de un an de la industria muzicală.
1998-2001: Bucuria personală şi eforturi profesionale
În mai 1998 Amuro i-a dat naştere fiului său, Haruto. Ea a revenit în industria muzicală cu piesa "I have never seen", în decembrie 1998. Câteva zile mai târziu şi-a făcut prima apariţie televizată la Kouhaku Uta Gassen, interpretând versiunea tristă a melodiei "Can you celebrate?". În topul săptămânal Orico, noul single a debutat pe prima poziţie. Cu toate acestea, în acea vreme noua cântăreaţă şi compozitoare Hikaru Utada revoluţiona industria muzicală din Japonia şi Amuro a început să îşi reorenteze cariera. Următorul cântec al ei, "Respect the power of love", a fost lansat în mai 1999. În aceeaşi zi presa a anunţat că mama ei fusese ucisă în Okinawa. La auzul veştii Amuro şi-a anulat programul de promovare al melodiei şi a zburat spre Okinawa pentru a identifica corpul mamei sale. O săptămână mai târziu piesa a debutat în topuri pe poziţia a doua, fiind depăşită de "Dango 3 Kyodai". Al treilea single de la revenire, "Toi et moi" a fost utilizat de filmul de animaţie japoneză "Pokemon: The movie 2000".
Următoarea melodie, "Something 'bout the kiss" a fost produsă în principal de producătorul american R&aB/Hip-hop Dallas Austin. Austin, împreună cu vechiul producător Tetsuya Komuro, au produs primul ei album de la perioada ei de pauză, "Genius 2000", lansat în ianuarie 2000. Albumul a debutat încă din prima săptămână pe prima poziţie în topul Oricon. Amuro şi-a petrecut prima jumătate a anului 2000 într-un turneu pentru promovarea albumului "Genius 2000". După turneu a lansat o nouă melodie, "Never end", în iulie. Piesa a fost utilizată la summit-ul G8 ce a avut loc în acel an în Okinawa, Japonia. Acesta a fost comandat de cel mai recent prim-ministru de atunci, Keizo Obuchi, care l-a rugat pe Tetsuya Komuro să scrie un cântec care să redea "o viziune de armonie şi interacţiune în lumea secolului al 21-lea". Mai târziu Obuchi a rugat-o pe Namie să interpreteze cântecul în cadrul summit-ului.
După ce s-a despărţit de Masaharu în ianuarie 2000, Amuro a intentat divorţul, invocând diferenţe ireconciliabile şi dificultăţi cu rudele lui Masaharu, cei doi divorţând oficial în iulie 2002.
Următorul studio album al cântăreţei, "Break the rules", lansat în decembrie 2000, nu a fost capabil să ajungă în fruntea topului Oricon, situându-se pe poziţia a doua. Începând din martie 2001 Amuro a cutreerat Japonia pentru a promova "Break the rules". Turneul s-a sfârşit în mai. În august artista a lansat "Say the word". Pentru prima oară ea a compus versurile de una singură. Această piesă a marcat în mod neoficial sfârşitul relaţiei profesionale dintre ea şi producătorul Tetsuya Komuro. Totuşi, în decembrie ea a lucrat pentru ultima oară cu Komuro la "Lovin' it", melodie lansată ca parte a proiectului caritabil "Song+Nation" al casei de discuri Avex. Cântecul a fost interpretat împreună cu cântăreţul hip-hop Verbal, din formaţia M-Flo.
2002-2006:Declin în vânzări şi popularitate
În martie 2002 Amuro şi-a lansat un nou album cu cele mai bune hituri ale sale, intitulat "Love enhanced single collection", însă melodiile au fost rearanjate faţă de cele din versiunea oficială. În iulie 2002 cântăreaţa a fost divorţată de Maruyama. În septembrie 2002 "Wishing on the same star", compusă de Diane Warren, a fost lansată- a ocupat poziţia a doua în topul săptămânal Oricon. Cântecul original fusese cântat de către Keedy în 1991.
Din decembrie 2002, implicată complet în scena japoneză R&B, a lansat piese în cadrul proiectului Suite Chic, colaborând cu câţiva artişti R&aB şi hip-hop populari, cum ar fi Verbal, Zeebra, Dabo şi DJ Muro. Ei au lansat două single-uri, un album original şi un album remixat, înainte de a încheia proiectul în 2003. Mai târziu cântăreaţa a declarat că după proiect a început să facă ceea ce şi-a dorit să facă.
Amuro s-a reîntors la activitatăţile sale solo odată cu lansarea piesei "Shine more" în martie 2003. Melodia ulterioară, "Put 'em up", lansată în iulie 2003, a fost produsă de Dallas Austin. În octombrie 2003, dublu-single-ul So crazy/Come, a fost lansat. "So crazy" a fost scrisă de producătorul R&B american Full Force. "Come", utilizat în animeul Inuyasha, a fost un cântec rearanjat al lui Sophie Monk. La sfârşitul anului 2003 Namie şi-a lansat primul studio album în decurs de trei ani, "Style". Din noiembrie 2003 până în aprilie 2004 ea a cântat în cadrul turneului Namie Amuro So Crazy Tour Featuring Best Singles 2003-2004. Din mai a concertat de asemenea şi în Taipei, Taiwan şi în Seul, Coreea de sud. După puţin timp de la sfârşitul turneului a lansat balada "All for you". Aceasta a fost urmată de dublul-single "Girl talk/The speed star", lansat în octombrie 2004. Single-ul a debutat în fruntea topului zilnic Oricon şi pe poziţia a doua în topul săptămânal, devenind primul single al ei ce a ajuns în top 3 în decurs de 2 ani. Amuro a decis să nu apară la Kohaku Uta Gassen, deşi fusese invitată să participe la eveniment. Anterior, ea participase la acest eveniment nouă ani la rând. Amuro a explicat că deşi îşi dorea să-şi recâştige popularitatea, ea nu a dorit să se mai "forţeze"în public de acum încolo.
În dezastrului provocat de cutremurul din 2004 din oceanul Indian în sud-estul Asiei, Namie a participat ca singurul reprezentant japonez la MTV Aside Asia din februarie 2005. Ea a donat 10 milioane de yeni (aproximativ 90.000 de dolari) către UNICEF pentru copii care au fost afectaţi de dezastru.
În aprilie 2005 a lansat piesa "Want me, want me". Cântecul a fost un hit bine primit, debutând pe poziţia a doua. În mai 2005, în urma a unei despărţiri trei ani de fostul ei soţ, Sam, s-a semnalat că ar fi primit custodie deplină asupra fiului lor, Haruto. În august 2004 ea a declarat că a făcut în mod oficial acest lucru. În mai ea a cântat la premiile MTV Japonia pentru al patrulea an consecutiv. Ea a primit atunci două premii: "cel mai bun videoclip R&B" şi "cea mai impresionantă interpretare a unui artist asiatic", ceea ce a făcut-o prima artistă care a fost premiată patru ani la rând la prermiile MTV Japonia. Ea a adus acasă "premiul pentru inspiraţie" în 2002, "cea mai bună colaborare" în 2003, "cel mai bun videoclip R&B" în 2004 şi de asemenea "cea mai bună interpretare a unui artist asiatic" în anul 2005.
În iulie 2005 Namie şi-a lansat al şaselea studio album original, "Queen of hip-hop". În colaborare cu studiourile MGM ea a utilizat personajul "pantera roz" pe album. O copie panteră femelă a fost creată de asemenea pentru album. Când albumul a fost complet Amuro a spus că încă nu era capabilă să cânte melodiile foarte bine.
În septembrie 2005 cântăreaţa a ţinut al şaselea turneu naţional numit "Space of hip-hop". După puţin timp de la începutul turneului ea a anunţat că va contribui la apariţia teatrală japoneză a Sin city. După ce a vizionat filmul Amuro a făcut o ofertă companiei japoneze de distribuţie pentru a interpreta cântecul tematic; compania, simţind că imaginea ei se potriveşte cu filmul, i-a acceptat oferta. Directorul Robert Rodriguez a fost impresionat de melodie şi a cerut să facă şi el parte din ea- el poate fi auzit spunând "Bun venit în Sin City" la sfârşitul melodiei. Cântecul tematic, "Violet souce", a fost lansat ca un dublu-single, "White light/Violet souce", în noiembrie 2002. La puţin timp după lansarea single-ului artista a lansat şi "Filmography 2001-2005", o compilaţie de 12 videoclipuri muzicale ale sale produse între anii 2001 şi 2005.
Namie a colaborat cu Zeebra, Ai şi cu Mummy-D la albumul lui Zeebra, intitulat "A new begining", lansat în februarie 2006, la o piesă numită "Do what U gotta do". În mai cântăreaţa a lansat un dublu-single, "Can't sleep, can't eat, I'm sick/ Ningyo", ce a debutat pe poziţia a doua a topului Oricon. În august 2006 a început un nou turneu, "Namie Amuro best tour
2007-2009: Renaşterea popularităţii
Următoarea piesă a lui Namie, "Baby don't cry", lansată în ianuarie 2007, a fost folosită pe post de melodie tematică pentru serialul "Himitsu no hanazono". În topul săptămânal Oricon "Baby don't cry" a debutat a debutat pe poziţia a treia, ea ajungând la performanţa de a avea piesele în top 10 timp de 13 ani consecutivi, doborând recordul cântăreţelor solo Kyoko Koizumi şi Shizuka Kudo. Piesa s-a vândut în aproape un milion de downloand-uri digitale şi s-a clasat pe poziţia a şaptea în topul anual RIAJ pentru sonerii download-abile.A treia piesă a lui Amuro, "Funky Town", a fost lansată în aprilie 2007. A fost prezentă de asemenea pe albumul lui M-Flo, "Cosmicolor", într-un cântec intitulat "Luvotomy".
Al şaptelea studio album al său, "Play", a fost lansat în iunie 2007. Albumul a inclus 12 câtece, dintre care patru piese unice. S-a spus că albumul reflectă noul stil al lui Namie, prezentând atât un număr rock cât şi un cântec lent. Una dintre melodiile sale, "Top secret", a fost utilizată drept cântec tematic pentru sezonul doi din Prison Break difuzat în Japonia."Play" a ajuns pe prima poziţie în topul săptămânal Oricon, devenind primul ei album ce ocupă prima poziţie după mai mult de şapte ani, ultimul său album ce a ocupat prima poziţie în topuri, "Genius 2000", apărând în anul 2000. De asemenea, este al patrulea album al cântăreţei a ajuns pe prima poziţie. Din august 2007 până în februarie 2008 artista s-a ocupat cu un turneu denumit "Namie Amuro Play tour 2007-2008", ce a constat iniţial în 53 de concerte; însă s-a continuat cu încă 12 concerte, ajungând la cifra de 65 de concerte, devenind cel mai mare turneu al ei, în termen de concerte.
Primul single al lui Amuro din 2008, lansat în martie, a fost un cântec promoţional pentru noua campanie de marketing al lui Vidal Sassoon, Fashion x Music x VS. Titlul single-ului a fost confirmat ca fiind "60s, 70s, 80s", şi a constat în trei cântece: "New Look", "Rock Steady" şi "What a feeling". Aceste cântece au o tentă modernă din anii 60, 70 şi 80. Single-ul a debutat pe poziţia a doua în Oricon, vânzând 114.000 de copii. În a doua săptămână cântecul a dobândit prima poziţie, devenind primul ei single ce ocupă prima poziţie în topuri după nouă ani şi trei luni de la apariţia "I have never seen". Potrivit Oricon, single-ul "60s, 70s, 80s" a vândut aproape 300.000 de copii.
În martie 2008 Namie a câştigat premiul "Cel mai bun videoclip feminin" cu piesa "Hide&Seek" în cadrul premiilor muzicale ale programului de televiziune Space Shower, ediţia 2008. "Hide&Seak" a câştigat totodată premiul pentru "Cel mai bun videoclip R&B" la gala premiilor MTV Japonia 2008, ce a avut loc la arena Saitama la sfârşitul lui mai. În mai 2008 cântăreaţa a punctat şi o colaborare cu Double într-o piesă numită "Black diamond". În topurile soneriilor telefonice a câştigat certificatul Double-platinum, oferit de Asociaţia industriei muzicale din Japonia. În iulie în jur de 25.000 de persoane au participat la a-nation 2008 pentru ai urmări concertul. A fost pentru prima dată când a fost invitată să cânte la acest eveniment în şapte ani. La sfârşitul lui iulie a luat parte la concertul lui Double.
Cântăreaţa şi-a lansat al treilea album cu cele mai bune hituri, intitulat "Best fiction" la sfârşitul lui iulie 2008. A conţinut piese de la "Wishing on the same star" din 2002 până la recenta lansare "60s, 70s, 80s". A avut în componenţă şi două melodii noi, "Sexy girl" şi "Do me more". "Sexy girl" a fost cântecul tematic pentru serialul Otome no Punchi, difuzat pe postul de televizune NHK, iar cealaltă, numită "Do me more", a fost cântecul promoţional pentru Vidal Sasson. "Best fiction"s-a vândut în 681.000 de copii în prima săptămână de la lansare şi a debutat pe prima poziţie în topul săptămânal Oricon. Până în a treia săptămână "Best fiction"a vândut un milion de copii, iar Amuro a devenit singura artistă care a produs albume ce s-au vândut într-un milion de copii (conform Oricon) în trei decade ale vârstei: adolescenţă, 20 de ani şi 30 de ani. "Best fiction", în cele din urmă a rezistat şase săptămâni consecutive pe prima poziţie, devenind primul album ce a făcut acest lucru în mai mult de 14 ani, de la albumul din 1993 a celor de la Dreams come true, "Magic". "Best fiction" a ieşit al doilea cel mai bine vândut album al anului 2008 conform topului Oricon, după "Exile love" a celor de la Exile. În plus, a ieşit şi al doilea cel mai bine vândut album în format digital, după cel al artistei Utada Hikaru, "Heart station", conform topului anual din Japonia a iTunes. "Best fiction" a fost recompensat cu premiul pentru cel mai bun album al anului în cadrul ediţiei a 50 a a "premiilor industiriei muzicale din Japonia".
În octombrie 2008 Namie a început şi un turneu numit "Namie Amuro Best fiction tour 2008-2009", la târgul Makuhari. NHK a invitat-o la 59 ediţie a NHK Kohaku Uta Gassen, dar aceasta a refuzat.
În ianuarie 2009 Sanspo a anunţat în mod oficial o nouă reclamă pentru Vidal Sassoon ce o includea pe cântăreaţă şi un cântec al său, intitulat "Dr". Al 34-lea solo single al ei, "Wild/Dr", a fost anunţat în ianuarie 2009. A fost lansat ca un dublu single în martie 2009. "Wild" a fost utilizat într-o reclamă pentru Coca-Cola zero ce o avea în rol principal pe artistă, numită "Wild health". La lansare a devenit al 11 cântec la ei ce ocupa poziţia întâi şi al doilea consecutiv după "60s, 70s, 80s". Ea şi-a depăşit de asemenea propriul record de a avea toate piesele debutante în primele 10 poziţii în topurile zilnice timp de 15 ani. Amuro a colaborat într-o piesă cu ravex, pentru albumul lor, "trax". Melodia se numeşte [ROCK U feat. 安室奈美恵] şi a fost lansată ca un single radio. În iunie 2009 au apărut zvonuri în legătură cu lansarea unui cântec în acea vară pentru McDonald's. O reclamă a fost filmată pentru cheeseburger-i cu motto-ul "Big mouth". În octombrie 2009 compania de hairsyling Vidal Sassoon a lansat o nouă reclamă ce o includea pe Namie şi două piese din următorul ei album, "My love" şi "Copy that".
Namie Amuro şi-a lansat al nouălea studio album " Past < Future" în decembrie 2009. Lansat atât pe CD cât şi pe CD+DVD, a cuprins şi ultimul ei single, "Wild/Dr" şi a fost susţinut de evoluţia din topurile radio şi a videoclipurilor a câtorva piese de pe noul său album. Albumul a devenit al şaselea studio album original al ei care ocupă prima poziţie din punct de vedere al vânzărilor, surclasând "Play". În aprilie Amuro a s-a lansat într-un turneu naţional la scară mare pentru a-şi promova albumul, însumând nouă luni şi 26 de oraşe.
2010-prezent: "Ceckmate!" şi "Live Style 2011"
În mai 2010 Namie a participat la "Premiile muzicale mondiale", fiind recompensată cu premiul pentru cel mai bun artist asiatic. La acest eveniment a interpretat "Hide&Seek". Un nou dublu-single, "Break it/Get myself back" a fost lansat în timpul perioadei de pauză a turneului pentru albuml "Past＜Future", în iulie 2010.
DVD-ul ce cuprindea concertele sale live, numit "Namie Amuro Past＜Future tour 2010" a fost lansat în decembrie 2010 şi s-a vândut în 95.000 de copii doar în prima săptămână, clasându-se pe prima poziţie la categoria DVD-uri muzicale în săptămâna 12-27 decembrie în topul Oricon. A devenit al doilea DVD consecutiv al ei ce ocupă prima poziţie, după "Namie Amuro Best fiction tour 2008-2009". Versiunea blue-ray a vândut încă 18.000 de copii.
Anul 2010 s-a încheiat cu un alt succes,"Past＜Future" clasându-se pe poziţia a şasea în topul anual Oricon, cea mai înaltă poziţie ocupată de un studio album din 1996, odată cu "Sweet 19 blues" (al doilea cel mai bine vândut album din anul 1996).
Cântăreaţa plănuieşte să-şi lanseze al doilea album în colaborare (primul sub propriul nume) în aprilie 2011. Intitulat "Checkmate!", albumul include nouă cântece în colabore, lansate din 2003 până în 2011, cum ar fi "Do what u gotta do", "Luvotomy", "Black diamond", "Rock u" şi rodul colaborări sale cu AI din 2010, "Fake", împreună cu alte patru piese noi: "Wonder women", împreună cu AI şi Anna Tsuchiya, "Make it happen" cu Afterschool, "Unusual" cu Yamashita Tomoshisa, membru al trupei News şi "#1", cu Kawabata Kaname, membru al trupei Chemistry. Lansarea albumului a fost anulată (data originală a lansării fiind 23 martie 2011) datorită cutremurului şi tsunami-ului din martie 2011.
Între timp ea a înregistrat noul cântec tematic pentru animeul One piece. Numit "Fight together", 2:30 minute editate ale piesei au început să fie difuzate din 10 aprilie drept opening pentru această serie anime de lungă durată.
Primele şase luni ale anului 2011 reprezintă o altă realizare pentru artistă, potrivit Oricon, albumul ei, "Checkmate!" este al treilea cel mai bine vândut album din prima jumătate a anului.
Site-ul ei oficial a anunţat al 36-lea ai single, numit "Naked/Fight together/Tempest". "Naked" a fost utilizat pentru campania sa promoţională pentru Kose Esprique, în timp ce "Tempest" va fi folosit într-un serial cu acelaşi nume. Single-ul a ajuns pe poziţia a doua în topul săptămânal Oricon, extinzându-i recordul ca singura cântăreaţă japoneză ce a avut piese în top zece în fiecare an, timp de 17 ani consecutivi.
În timpul turneului "Live style 2011", două noi melodii au fost adăugate pe lista sa: "Higher" şi "Arigatou". "Higher" a fost utilizat pentru noua ei reclamă la Coca Cola zero.
Namie şi-a programat să-şi lanseze al 37-lea single- al doilea din anul 2011- pe data de 7 decembrie 2011.
Influenţă
La începutul carierei sale muzica lui Amuro a constat în în pricipal din piese dance-pop, tipice pentru producătorul ei de atunci, Tetsuya Komuro. În ultimii ani, cu toate acestea, Namie a început să încorporeze elemente R&B şi hip-hop. Producătorul Dallas Austin, precum şi implicarea ei în proiectul Suite Chic de la Avex au fost un pivot în evoluţia carierei ei muzicale. De la albumele "Style" şi "Queen of hip-hop" cântăreaţa a lăsat la o parte muzica dance şi s-a concentrat îndeosebi pe tonurile hip-hop şi R&B.
La punctul culminant al popularităţii sale, artista a fost cunoscută drept un fashion icon în Japonia. Situl său, incluzând fuste mini şi cizme cu platformă au dat startul în Japonia la nebunia "Amuraa", în cadrul căreia fetele din înteaga ţară copiau aspecte ale înfăţişări ei, cum ar fi hainele sale, pielea bronzată, părul şi "sprâncenele subţiri, creionate". Deasemenea, printre capriciile care au fost popularizate de Namie Amuro se numără sârmele pe corp ( accesorii din nailon ce aduceau a tatuaje), şosetele umflate şi haine ce îi expuneau pielea. În plus, Amuro este uneori creditată ca cea care a început trendul Ganguro, ce îşi are rădăcinile în "Amuraa". Statutul de "idol" a lui Namie au contribuit la lansarea sa în media la jumătatea anilor 90. La un moment dat ea îşi avea propriul show de televiziune pentru a putea să promoveze mai bine diferite produse prin reclame, dar şi pentru a apărea la un show de televiziune "în fiecare seară".
Dicogafie
Studio albume
An Titlu Poziţie Vânzări Certificat
| 1995 | Dance Tracks Vol.1 | 1 | ||||
| 1996 | Sweet 19 Blues | 1 | 3,700,000 (RIAJ) 4,000,000 (Avex) | 3× Million (JP) | ||
| 1997 | Concentration 20 | 1 | 2,350,000[9] (RIAJ) | 2× Million (JP)[10] | ||
| 2000 | Genius 2000 | 1 | 802,740 (RIAJ) 1,000,000 (Avex) | 3× Platinum | ||
| Break the Rules | 2 | 334,520 (RIAJ) | Platinum | |||
| 2003 | Style | 4 | 250,000 (RIAJ) | Platinum[11] | ||
| 2005 | Queen of Hip-Pop | 2 | 500,000 (RIAJ) | 2× Platinum | ||
| 2007 | Play | 1 | 541,000 (RIAJ) | 2× Plat | ||
| 2009 | Past < Future | 1 | 600,000 (RIAJ) | 2× Platinum |
An Informaţii Poziţie Vânzări Certificat
Albume Suite Chic
An Nume Poziţie Vânzări
| 2003 | When Pop Hits the Fan | 4 | 200,000 |
| When Pop Hits the Lab | 65 |
Apariţii în alte albume
An Artist Album
| 09/18/2003 | Zeebra | Tokyo's Finest | ||||||
| 09/25/2003 | Heartsdales | Sugar Shine | ||||||
| 03/29/2005 | Jhett aka Yakko for Aquarius | Jhett | ||||||
| 02/15/2006 | Zeebra | The New Beginning | ||||||
| 03/28/2007 | M-flo | Cosmicolor | ||||||
| 05/28/2008 | Double | The Best Collaboration | ||||||
| 04/29/2009 | Ravex | Trax | ||||||
| 12/01/2010 | Ai | The Last A.I. | ||||||
| 03/16/2011 | Verbal | Visionair |
Single-uri
An Titlu Poziţie
| 1995 | Taiyō no Season 56 | |||||||
| Stop the Music 65 | ||||||||
| Body Feels Exit 70 | ||||||||
| Chase the Chance 10 | ||||||||
| 1996 | Don't Wanna Cry 9 |
Alte piese cotate
An Titlu Poziţie
| 2007 | Hide & Seek | 7 | ||
| Pink Key | 41 | |||
| 2008 | Do Me More | 10 | ||
| Sexy Girl | 14 | |||
| 2009 | Copy That | 44 | ||
| Fast Car | 24 | |||
| Love Game | 75 | |||
| The Meaning of Us | 22 | |||
| My Love | 47 |
An Vânzări
| 1995 | 2,527,680 |
| 1996 | 9,266,900 |
| 1997 | 6,237,360 |
| 1998 | 2,702,380 |
| 1999 | 1,790,660 |
| 2000 | 1,888,130 |
| 2001 | 631,030 |
| 2002 | 578,443 |
| 2003 | 609,158 |
| 2004 | 438,565 |
| 2005 | 630,813 |
| 2006 | 161,839 |
| 2007 | 829,344 |
| 2008 | 1,868,541 |
| 2009 | 797,980 |
| 2010 | 659,744 |
| 2011 | 640,987 (până în iunie) |
| Vânzări totale în Japonia | În jur de 32,259,554 |
Turnee şi concerte
- August 31, 1996 - Septembrie 1, 1996: Summer Presents '96 Amuro Namie cu Super Monkey's
- Martie 23, 1997 - Mai 18, 1997: turneul Namie Amuro 1997- a walk in the park
- Iulie 26, 1997 - August 13, 1997: Mistio o prezintă Namie Amuro la Summer Stage '97 Concentration
- Martie 20, 2000 - Mai 7, 2000: Turneul "Genius 2000"
- Martie 18, 2001 - Mai 27, 2001: Turneul 2001 Break the Rules
- Octombrie 17, 2001 - Noiembrie 10, 2001:Turneul "AmR" '01
- Noiembrie 29, 2003 - Aprilie 11, 2004: Turneul So Crazy Tour
- August 27, 2004 - Septembrie 20, 2004: Turneul "fan space '04"
- Septembrie 1, 2005 - Decembrie 24, 2005: Turneul Space of Hip-Pop
- August 13, 2006 - Novembriw 23, 2006: Turneul "Live Style 2006"
- August 18, 2007 - Aprilie 13, 2008: Turneul "Play"
- Octombrie 25, 2008 - Mai 31, 2009: Turneul Best Fiction
- Aprilie 3, 2010 - Decembrie 15, 2010: Turneul Past
- Iulie 30, 2011 - Decembrie 4, 2011: Turneul Live Style 2011
Seriale
Ichigo hakusho (TV Asahi, 1993)
Toki o Kakeru Shōjo (Fuji TV, 1994)
Watashi, mikata desu (TBS, 1995)
Station (NTV, 1995)
Filme
That's Cunning! Shijo Saidan no Sakusen (1996)
Gakko II: The Learning Circle (1996)
Cântece tematice
Piese tematice anime
"Toi et Moi" - ending de la Pokémon: The Movie 2000 (1999)
"Come / So Crazy" - al şaptelea ending de la Inuyasha (2003)
"Four Seasons" - cântec tematic pentru al treilea film Inuyasha (2003)
"Fight Together" - al 14-lea opening de la One Piece (2011)
Piese tematice seriale
"Chase The Chance" — cântec tematic pentru The Chef (NTV, 1995)
"Can You Celebrate?" —cântec tematic pentru Virgin Road (Fuji TV, 1997)
"I Have Never Seen" — cântec tematic pentru Yonigeya Honpo (NTV, 1999)
"All for You" — cântec tematic pentru Kimi ga omoi de ni Naru Mae ni (Fuji TV, 2004)
"Baby Don't Cry" —cântec tematic pentru Himitsu no Hanazono (KTV, 2007)
"Sexy Girl" — cântec tematic pentru Otome no Punch (NHK, 2008)
"The Meaning of us" —cântec tematic pentru "Onnatachi wa Nido Asobu" (BeeTV , 2010)
Îi puteţi downloada melodiile de aici sau aici.
Hide&Seek
Love game
Taiyou no season
Never end
Say the word
