Ayane, născută pe 9 octombrie, este o cântăreaţă japoneză care interpretează piese pentru animeuri şi jocuri video. Ea şi-a făcut marele debut muzical în 2004, cu single-ul "KIZUNA～". Primul ei album, "ARCHIVE LOVERS" s-a lansat în 2007. Înainte Ayane a fost cunoscută sub numele său real, Junko Hirata, membră a formaţiei platoniX, împreună cu Tatsuya "Tatsh" Shimizu. Discografie Single-uri KIZUNA (octombrie 20, 2004)
KIZUNA- openingul animeului W Wish
Fly away — endingul jocului W Wish ORANGE (noiembrie 10, 2004)
ORANGE — openingul jocului Memories Off #5 Togireta
Romancing Story — endingul jocului Memories Off #5 Togireta ribbon (februarie 2, 2005)
ribbon — openingul jocului Memories Off After Rain
After Rain — endingul jocului Memories Off After Rain Film Makers (martie 29, 2006)
Film Makers — openingul OVA-ului Memories Off #5 Togireta Film THE ANIMATION
Nageki no Mori (februarie 22, 2007)
Nageki no Mori) — openingul jocului Higurashi no Naku Koro ni Matsuri
Complex Image — openingul jocului Higurashi no Naku Koro ni Matsuri Miotsukushi-hen DOLPHIN☆JET (iulie 25, 2007)
DOLPHIN☆JET — openingul animeului Kenkō Zenrakei Suieibu Umishō opening theme
New Breeze — endingul animeului Umisho cloudier sky (ianuarie 25, 2008)
cloudier sky —openingul animeului AYAKASHI Lunatic Tears... (mai 7, 2008)
Lunatic Tears... —openingul jocului 11 eyes
Boukyaku no Tsurugi — cântec al jocului 11 eyes
Sono Saki ni Aru, Dareka no Egao no Tameni (decembrie 24, 2008)
Sono Saki ni Aru, Dareka no Egao no Tameni — openingul animeului Higurashi Daybreak Endless Tears... (aprilie 1, 2009)
Endless Tears... — openingul jocului 11eyes CrossOver GRAVITY ERROR (aprilie 22, 2009)
GRAVITY ERROR — openingul jocului Trigger Heart Exelica Enhanced
Ano Sora no Hate Made — openingul animeului Memories Off #5 Togireta Film opening theme Arrival of Tears (octombrie 21, 2009)
Arrival of Tears — openingul animeului 11eyes opening song
Shinjitsu e no Requiem — openingul jocului11eyes CrossOver Angelic bright (martie 10, 2010)
Angelic bright — cântec pentru jocul Higurashi no Naku Koro ni Kizuna
Tada Nagaruru Mama ni— endingul pentru jocul Higurashi no Naku Koro ni Kizuna IV Juujika ni Sasagu Shichijuusou (august 25, 2010)
Juujika ni Sasagu Shichijuusou) — openingul jocului 11 eyes-Resona Forma
Omoide wa Yubikiri no Kioku e — endingul jocului Memories Off Yubikiri no Kioku Crest of Knights (august 24, 2011)
Crest of Knights — cântec tematic al jocului Chevalier Saga Tactics
GO→Love&Peace — endingul jocului Choujigen Game Neptune mk2
Fullmoon Rhapsody —cântec al jocului Ore no Kanojo wa Hito de Nashi
Kihoku este un oraş din districtul Kitauwa, Ehime. Numele acestuia derivă din poziţionarea oraşului în nordul muntelui Onigajo. Geografie şi climat
Kihoku este situat în zona montană Onigajo. Oraşul este compus din mai multe sate ce au fuzionat într-o singură zonă urbană. Ca atare, se întinde pe o serie mare de mici văi din oraşul propriu-zis. Cea mai mare zonă urbană, Hiromi, este aşezată într-o vale largă în secţiunea sud-vestică a oraşului. Alte zone includ Aiji, în nord, Mishima, în centru, şi Hiyoşi, spre est. Datorită altitudinii mari şi a munţilor înconjurători, în Kihoku este în general mai rece decât Uwajima şi Matsuyama, chiar dacă uneori poate fi mai cald. Zona Hiyoshi se află la o mai mare altitudine decât zona Hiromi şi de aceea este mai rece. Zăpada cade ocazional iarna, dar rar rezistă mai mult de câteva zile. Verile sunt fierbinţi şi umede, sezonul ploios desfăşurându-se de la mijlocul lunii iunie la mijlocul lunii iulie.
Oraşul se învecinează cu Uwajima la est, cu Matsuno la sud şi cu prefectura Kochi la vest.
Acesta este înconjurat de mai mulţi munţi: muntele Takatsuki (1,228 metrii), muntele Kakkōdake (1,010 metrii), muntele Izumigamori (755 metrii), muntele Tokigozen (946 metrii) şi muntele Gozaisho (908 metrii).
Există numeroase râuri care străbat zona, cel mai mare dintre ele fiind râul Hiromi, care este un afluent al râului Shimanto din prefectura Kochi. Industrie Agricultură
Economia oraşului este în deosebi agricolă. Principalul produs este orezul, existând multe lanuri în zonă. Astfel, Kihiku deţine 617 hectare de lanuri de orez cu o producţie anuală de 2.476 tone. Fazănării
Cetăţenii din Kihoku sunt mândrii în special de carnea lor de fazan, ce este o delicateţe a oraşului. Pe lângă carnea de fazan, sake-ul de fazan este un alt produs. Unul dintre punctele culminante ale festivalului Dechikonkan este marele nabemono de fazan, sau mâncare înăbuşită de fazan, care este gătită pentru festival şi împărţită vizitatorilor. Alte produse
Ciuperci shiitake, castane, yuzu, pui, arbust de bancha, wasabi, pepeni, căpşuni, igname japoneze, castraveţi, tumeric, lapte, miso, păstrăv, produse din peşte, crabi, produse din lemn şi ceramică. Locuri de interes Ruinele Jomon- rămăşiţele unei comunităţi de acum 3.000 de ani în urmă, din perioada Jomon, se află lângă secţiunea estică a râului Hiromi. Ruinele sunt compuse din mici formaţiuni de piatră ce sunt protejate de împrejmuiri şi sunt desemnate ca sit istoric. Valea Narukawa- o vale din sud-vestul oraşului, populară pentru peisajele frumoase. Zona oferă o multitudine de activităţi, cum ar fi camparea, pescuitul şi alpinismul. Vara aici există un magazin de tăieţei somen. Există, de asemenea, şi un local de unde se poate admira peisajul, care serveşte feluri de mâncare din carne de fazan şi un onsen. Morinosankakuboshi- o piaţă agricolă locală din Hiromi, unde orez şi legume locale pot fi cumpărate. În magazinul adiacent pieţii o gamă largă de produse locale, cum ar fi pastă de miso şi curry de mistreţ, se vând de asemenea. Yumesanchi- o piaţă din Hiyoshi de unde se pot cumpăra legume şi orez local. Lângă există şi un mare magazin de suveniruri şi alimente. Yasumorido Somennagashi- "restaurantul de somen al râului Yasumori" funcţionează de la mijlocul lunii iulie până la sfârşitul lunii august, în fiecare vară. Principala atracţie aici este restaurantul de nagashi somen, unde tăieţeii somen sunt trimise pe un jgheab de metal pentru ca clienţii să-i prindă cu proprille beţişoare. Apoi tăieţeii sunt înmuiaţi într-un sos de soia asezonat cu yuzu, ceapă verde, susan şi alte ingrediente. La restaurant mai există şi pivniţa Yasumorishonyu, o mică pivniţă care este foarte rece chiar şi în cea mai caldă perioadă a anului, dar şi un mic eleşteu cu numeroşi păstrăvi ce pot fi pescuiţi. Evenimente Dechikonkan- principalul festival al oraşului. În vechiul dialect al oraşului înseamnă "Nu vei ieşi afară?". Festivalul de desfăşoară de obicei în al treilea weekend din octombrie, începând cu un concert de taiko sâmbată seara. Duminică sunt diferite dansuri şi spectacole muzicale unde participă formaţii locale cât şi cântăreţi şi vedete cunoscute la nivel naţional. Ca la majoritatea festivalelor japoneze, există numeroase standuri care vând diverse mâncăruri şi alte produse. Kawanobori Ekiden- un eveniment anual de la începutul lui august în cadrul căruia echipe aleargă de-a lungul râului Hiromi. Cu toate că alergatul superficial este permis, alergătorii trebuie să facă fiecare pas în apă, ceea ce face cursa dificilă şi alunecoasă. Există şi o cursă individuală. Cetăţeni notabili
Tadashi Hiyodo, una dintre primele femei pilot din Japonia şi prima femeie japoneză care a obţinut o licenţă de pilot şi Tadashi Shiba, un fost jucător de baseball al echipei Hokkaido Nippon-Ham Fighters.
Matuso este un oraş din prefectura Ehime, Japonia cu o populaţie de 4.809 şi o suprafaţă de 98.50 kilometrii pătraţi.
Uchiko este un oraş din districtul Kita, Ehime.
În ianuarie 2005 oraşele Ikazaki, din districtul Kita, şi Oda, din districtul Kamiukena, au fuzionat în oraşul Uchiko. Astfel, în 2005 oraşul avea o populaţie estimatvă de 20.782 locuitori şi o suprafaţă de 299.50 kilometrii pătraţi. Prezentare
Oraşul tradiţional Uchiko este înconjurat de o mulţime de frumuseţi naturale şi este situat la 42 de kilometrii sud-vest de Matsuyama. Trei ape străbat regiunea: Oda, Nakayama şi Fumoto. Uchiko are şi câteva zone joase iar 70 % din teritoriul său este forestier. Solul este fertil iar principala industrie este agricultura, în special tutunul, ciuperci shiitake şi fructele, cum ar fi curmale japoneze, struguri şi pere nashi. Albiile râurilor sunt utilizate în special de către ferme. Terenurile agricole se pot extinde către coline şi munţi cu pante abrupte. În aprilie 2005 populaţia era în jur de 20.650 de locuitori. Pe tot parcursul anului priveliştile uimitoare, verdeaţa, munţii şi văile fertile oferă cetăţenilor din Uchiko atât sentimentul de odihnă cât şi de susţinere economică.
De la sfârşitul perioadei Edo (1603-1867) până la sfârşitul perioadei Meiji (1868-1912) Uchiko s-a dezvoltat şi a prosperat ca centru pentru producerea hârtiei şi cerii japoneze. La acea vreme districtele Yokaichi şi Gokoku au devenit industrializate iar locuinţele lor istorice încă păstrează unele vestigii ale vechii glorii a oraşului. În districtele Yokaichi şi Gokoku există o stradă cu case de negustori care au pereţi vopsiţi în nuanţe grave de alb şi crem, zăbrele, pereţi decorativi şi birouri în vechiul stil japonez. Această stradă tradiţională are în jur de 600 de metrii lungime şi în jur de 90 de locuinţe istorice se află încă aici. Campania pentru a păstra această veche zonă a oraşului a fost în desfăşurare încă din 1975 iar guvernul a desemnat această zonă drept "o zonă de conservare a importantelor construcţii tradiţionale" în 1982.
Laureatul premiului Nobel Kenzaburo Oe s-a născut în Uchiko. Teatrul din Uchiko
Teatrul Uchiko-za a fost construit ca un teatru tradiţional de Kabuki în 1916 şi a fost faimos pentru interpretările de Kabuki şi de Bunraku (spectacol tradiţional de marionete). Pe parcursul timpului a devenit utilizat pentru spectacole de film, emisiuni de divertisment şi prelegeri, printre altele. În 1985 teatrul a fost restaurat la aspectul iniţial. Astăzi, Uchiko-za prezintă piese de teatru, concerte şi alte evenimente, incluzând popularele piese Bunraku. Uchiko-za este unic şi tradiţional datorită turnului tobelor taiko, pentru cele mai bune locuri, pentru rampa largă care duce la scenă de-a lungul unei părţi a publicului şi pentru scena rotativă, din lemn. Acest teatru este considerat un punct de atracţie a culturii şi arhitecturii japoneze. Reşedinţa Kamihaga şi Muzeul cerii japoneze
Reşedinţa Kamihaga a fost construită în 1894 de către o familie ce era o ramură a clanului Honhaga (principalul clan din Uchiko). Familia Kamihaga a fost una dintre cele mai influente familii din Uchiko. Ei au pus bazele producţiei de ceară din Uchiko şi prin urmare familia a devenit foarte bogată şi puternică. Acum această elegantă şi tradiţională proprietate, cu o grădină spaţioasă, este folosită ca muzeu ce deţine expoziţii despre comerţ, despre stilul de viaţă al negustorilor şi despre producerea cerii. Aceste aşezăminte sunt desemnate drept o importantă proprietate culturală din 1990. Festivaluri anuale
Târziu în aprilie: Festivalul plutelor, pe râul Oda.
5 mai: Festivalul zmeelor, Ikazaki.
Târziu în mai- începutul lui iunie: plantarea orezului, în Ikazaki.
6-8 august: Festivalul bambusului.
15 august: Festivalul focului, Oda.
Octombrie: Festivalul toamnei, Dansul japonez al leului.
Noiembrie: Momiji- admirarea frunzelor îngălbenite.
Decembrie: se deschide staţiunea de schi Solfa, Oda. Cetăţeni notabili
Laureatul premiului Nobel, Kenzaburo Oe.
Ayana, născută pe 29 decembrie, este o compozitoare şi o cântăreaţă japoneză. Ea a debutat drept cântăreaţă în anul 1999, interpretând opening-ul şi ending-ul al visual novel-ului Kanon. În 2000 ea a înfiinţat un grup de două membre, Blue velvet, împreună cu Shuichi Aoki. Mai târziu a devenit o vocalistă ocazională pentru I've sound şi a apărut la arena Nippon Budokan în octombrie 2005 la concertul I've intitulat " I've in Budokan 2005: Open the Birth Gate". Acolo a cântat două melodii: un remix al piesei "Verge" şi o versiune normală a piesei "Last regrets". În 2006 Ayana a interpretat versiunea remixată a opening-ului şi a ending-ului de la Kanon în cadrul single-ului "Last regrets / Kaze no Tadoritsuku Basho". În iunie 2007 ea a susţinut primul său concert live în Roppongi, Tokyo. În octombrie 2007 Ayana a declarat pe blogul personal că era căsătorită şi însărcinată. Ea a dat naştere unui băiat în martie 2008. Discografie Solo-uri
"Last regrets" (openingul pentru Kanon; iunie 1999)
"Kaze no Tadoritsuku Basho" (endingul pentru Kanon; iune 1999)
I've Girls Compilation vol.1 Regret (decembrie 1999, cu I've Sound)
"Last regrets"
"Kaze no Tadoritsuku Basho"
I've Girls Compilation vol.2 Verge (iulie 2000 cu I've Sound)
"Freak of Nature：Start"
"Freak of Nature：End"
"Uneasy"
Platinum Soundtrack (ianuarie 2002)
"White Distance"
Aka Original Soundtrack (decembrie 2003)
"Sunagin"
Feel So Good!! Feel Original Re-arrange/Remix Album #001 (decembrie 2003)
"Sunagin ~City of the Night Mix~"
Flower Feel Vocal Showcase:001 (decembrie 2004)
"Michishirube"
Best of Verve-circle I've Found the Fountains of Paradise (august 2004)
"Sky Gray"
I've Remix Stle Mixed up (decembrie 2004, cu I've Sound)
"Verge" (versiunea mixată.)
Angel Type Soundtrack CD Legato (octombrie 2005)
"Monologue"
"Catharsis"
"Loves"
Live DVD I've in Budokan 2005: Open the Birth Gate (iunie 2006, cu I've Sound)
Live DVD I've in Budokan 2005: Complete Edit (noiembrie 2006, cu I've Sound)
"Last regrets / Kaze no Tadoritsuku Basho" (December 2006)
Cu Blue Velvet
Open~ (august 2000)
I Am Calling You (iunie 2001)
Rescue (august 2001)
Setsunai Omoi (decembrie 2002)
The Acoustic Side (aprilie 2003)
Another World (decembrie 2004)
Kumakogen este un oraş situat în districtul Kamiukena. Oraşul s-a format în august 2004 datorită fuzionării oraşului Kuma şi a satelor Mikawa, Omogo şi Yamadani, toate din aceast district.
În 2008 avea o populaţie de 10.306 locuitori şi o suprafaţă de 586.66. Geografie
Muntele Ishizuchi, cel mai înalt munte din Shikoku (1982 m) este situat la graniţa dintre Seiyo, către nord-est. Deoarece oraşul este foarte muntos clădirile sunt aşezate de-a lungul râului Omogo. Climatul este răcoros şi umed vara şi rece, cu căderi de zăpadă, iarna.
Se învecinează cu Matsuyama, Seiyo, Toon, Saijo, Tobe şi Uchiko din prefectura Ehime şi cu Ino, Niyodogawa, Tsuno şi Yusuhara din prefectura Kochi.
Masaki este un oraş din districtul Iyo, prefectura Ehime. În martie 2007 acesta avea o populaţie de 31.560 locuitori şi o suprafaţă de 19.66 kilometrii pătraţi. Atracţii turistice
Grădina de palmieri Kubota.
Castelul Matsumae.
Tobe este un oraş din districtul Iyo.
În ianuarie 2005 satul Hirota, din acelaşi district, a fuzionat cu Tobe. În urma acestui fapt acum oraşul are o populaţie de 22.780 locuitori şi o suprafaţă de 101.57 locuitori pe kilometru pătrat.
Universitatea prefecturală de ştiinţe medicale Ehime se află aici.
Ayaka Iida, născută pe 18 decembrie 1987, este o cântăreaţă japoneză aflată sub tutela casei de discuri Warner Music Japan. Născută în Osaka, ea s-a mutat la Tokyo pentru a urma o carieră muzicală. S-a căsătorit cu actorul Hiro Mizushima pe 22 februarie 2009. Biografie 2006
În ianuarie 2006 Ayaka a înregistrat "I belive", openingul serialului japonez Rondo. Single-ul complet a fost lansat pentru prima oară doar ca un single digital, devenind unul dintre melodiile care au înregistrat cel mai rapid un număr de un milion de downloadări, dar şi al treilea cel mai bine vândut single digital de debut al unei interprete feminine.
Al doilea single al ei, "Melody (sounds real), a ajuns pe poziţia a 14-a în topurile Oricon, cu 20.000 de copii.
"Real voce"a fost al treilea single al cântăreţei şi a fost folosit drept ending pentru serialul japonez Suppli."Blue days", a doua parte a single-ului, a fost utilizat ca un cântec tematic pentru acelaşi serial. "Real voice" a fost lansat în iulie 2006 şi a vândut peste 50.000 de copii.
Cu câteva săptămâni înainte ca, conform programului, albumul de debut al lui Ayaka, "First message", să fie lansat, albumul a fost anulat. În locul acestuita a fost lansat single-ul "Mikazuki", ca o versiune înregistrată a cântecului omonim din 2005. "Mikazuki" a devenit cel mai bine clasat single al său, vânzându-se în 40.091 copii în prima sătămână şi ocupând cea mai înaltă poziţie din topul Oricon, rămânând în topuri timp de 41 de săptămâni. Single-ul a vândut în total în jur de 300.000 de copii.
În noiembrie 2006 albumul de debut, "First message", a fost în final lansat, după mai multe întârzieri. A vândut 350.580 de copii în prima săptămână, devenind cel mai bine vândut album al săptămânii, cât şi cel mai bine vândut album de debut al unei cântăreţe din ultimii şapte ani. Albumul a ajuns la o vânzare de 1.202.180 de copii şi a rămas pe primele două poziţii ale Oricon timp de patru săptămâni, înainte de a fi cotat ca al 13-lea cel mai bine vândut album din anul 2006. 2007
În februarie 2007 s-a lansat un nou single. Cântecul "Winding road" a fost o colaborare cu colegii de la aceiaşi casă de discuri, Kobukuro, şi a fost utilizat pentru a promova o nouă linie de maşini. Acesta a ajuns pe poziţia a doua în Oricon. Al 5-lea single al ei a fost folosit ca ending pentru Last Love, un film japonez care a fost lansat cu lună înaintea acestuia. Clasându-se pe poziţia a doua, a vândut de atunci peste 70.000 de mii de copii. Ayaka a interpretat şi "Jewerly day", cât şi alte cântece japoneze la secţiunea japoneză a concertului "Livea Earth" din Tokyo.
Al 6-lea single, "Why", lansat în septembrie, a fost utilizat pentru jocul Crisis Core: Final Fantasy VII produs de Sequare Enix, drept melodie tematică. Clasându-se pe poziţia a 5-a în Oricon, a înregistrat vânzări de 65.000 de copii.
În noiembrie Ayaka şi-a lansat primul single digital, "For today", ce a fost folosit la o reclamă la Pocky. La sfârşitul lui 2007 ea a interpretat "Pace loving people" (versiune specială pentru pian) la show-ul muzical anual Kohaku Uta Gassen. 2008
În februarie 2008 a avut loc primul eveniment live la care a participat, Power of music. În martie primul single pe 2008, " Te o Tsunagō / Ai o Utaō" s-a lansat. A fost un single în două părţi, prima melodie fiind utilizată drept melodie tematică pentru filmul Doraemon: Nobita and the Legend of the Green Giant, iar a doua în reclama Esprique Precious a firmei Beauté de Kosé. Al doilea single al anului, "Okaeri", a fost lansat în mai 2008. Acesta a fost piesa tematică a serialului Zettai Kareshi. Ayaka a participat, deasemenea, la un interviu după producţia single-ului cu Hiro Mizushima, unul din actorii din Zettai Kareshi. Cei doi s-au înţeles bine şi au început să se întâlnească la scurt timp după aceea.
Al doilea ei album, "Sing to the sky", a fost lansat la sfârşitul lui iunie 2008. A ajuns pe poziţia a doua în Oricon şi s-a vândut în peste 600.000 de copii.
"Anata to", a doua colaborare cu Kobukuro, a fost lansat în septembrie 2008.
Ayaka a cântat "Okaeri" la a 59 ediţie a Kohaku Uta Gassen. 2009
În februarie 2009 Ayaka s-a căsătorit cu Hiro Mizushima după câtva luni de relaţie. În aprilie a fost anunţat public că suferă de boala lui Graves. Ea a anunţat că plănuieşte să continue să cânte până la sfârşitul lui 2009, înainte de a lua o pauză de la cariera sa.
La sfârşitul lunii al doilea single-dublu, "Yume wo Mikata ni / Koikogarete Mita Yume". Single-ul a inclus şi o versiune live a piesei "Kimi ga Iru Kara", ce a fost înregistrată la concertul live din februarie. Ea a lansat un alt single, "Minna Sora no Shita" în luna iulie a aceluiaşi an.
În septembrie 2009 a lansat un album de compilaţii intitulat ce conţinea două discuri, primul disc conţinând toate piesele sale, iar al doilea melodii selectate de fani. S-a vândut în aproape 350.000 de copii în prima săptămână, cea mai mare vânzare a unei cântăreţe pe 2009, şi s-a clasat pe prima poziţie în topuri pentru două săptămânâni consecutive. La aproape o lună şi jumătate de la lansare albumul a ajuns la un milion de copii vândute, devenind singurul album al unui artist solo din 2009 care reuşeşte aşa ceva.
Melodia "Mikazuki" a cântăreţei a fost selectată pentru a fi transpusă într-un serial de către TBS. Aceasta se concentreză pe relaţiile de durată la distanţă. Actorii principali sunt Riko Narumi şi Mitsuki Tanimura, iar serialul este programat să înceapă în septembrie.
În noiembrie ultimul ei solo live a fost înregistrat la arena Osaka-jo. În decembrie Ayaka a cântat la a 60 ediţie a Kohaku Uta Gassen pentru al doilea an consecutiv, interpretând melodia "Minna Sora no Shita" drept ultima sa interpretare live. 2010-2011
Concertul ei a fost lansat pe DVD şi pe Blue Ray în ianuarie, iar DVD-ul a ajun pe locul doi în topul Oricon.
Atât Ayaka cât şi soţul ei şi-au părăsit agenţia, iar contractul acesteia cu Warner Music s-a sfârşit în martie. Atât ea cât şi Mizushima şi-au deschis pagini oficiale de Twitter în octombrie.
Tot în octombrie Ayaka a anunţat că se va întoarce pe scenă în 2012. Starea ei în urma bolii Graves s-a îmbunătăţit în timp. Ea se va întoarce cu propria casă de discuri, A stAtion (independentă de cea anterioară). Avex Group, cea mai mare casă de discuri independentă din Japonia, îi va distribui discurile.
În decembrie 2011 Ayaka şi-a făcut prima apariţie publică de la pauza ei din motive medicale, apărând în specialul Music Station 2011. Aici ea a cântat unul dintre cântecele sale viitoare, "'Yasashii ao".
La sfârşitul lui decembrie ea a participat şi la Kohaku Uta Gassen, ediţia a 62-a, cântând "Minna Sora no Shita" ca una din componentele Echipei roşii. 2012
Ayaka a anunţat pe website-ul ei că viitorul ei album, "The Beginning", va fi lansat în februarie 2011.
La începutul lui ianuarie interpretări video ale viitoarelor sale melodii au fost lansate exclusiv pe unul din site-urile dedicate cântăreţei, printre care "Hajimari no toki" şi "Yasashii ao".
Ea a anunţat deasemenea că va avea un turneu live în întreaga Japonie de la sfârşitul lui aprilie până la sfârşitul lunii iulie. Premii
Audience Request Award (39th Yusen Taisho 2006, 12.16)
Best New Artist (48th Japan Record Awards 2006, 12.30)
New Artist Award (48th Japan Record Awards 2006, 12.30)
Gold Artist Award (49th Japan Record Awards 2007, 12.30)
Gold Artist Award (2008 Best Hit Kayousai)
Best Artist Award (Japan NTV Awards 2008, 12.16) Discografie Single-uri An Titlu Poziţie Vânzări
2006 I Believe 3 236,421
2006 Melody: Sounds Real 14 24,466
2006 Real Voice 11 51,121
2006 Mikazuki 1 283,500 2007 Winding Road(Kobukuro) 2 358,731
2007 Jewelry Day 2 73,290
2007 Clap & Love/Why 2 67,510
2007 For Today
2008 Te o Tsunagō / Ai o Utaō 7 41,971
2008 Okaeri 6 45,987
2008 Anata to (Kobukuro) 2 152,324 2009 Yume wo Mikata ni / 6 50,110
Koi Kogarete Mita Yume
2009 Minna Sora no Shita 4 34,953
Albume Nume Poziţie Poziţie anuală Vânzări
First Message 1 13 1,202,180
Sing to the Sky 2 15 615,000
The Beginning
Compilaţii Titlu Poziţie P anuală P Taiwan Vânzări Ayaka's History 1 6 10 920,000
Shikokuchuo este un municipiu din prefectura Ehime, Japonia. Are o populaţie de 92.486 locuitori şi o suprafaţă de 419.98 kilometrii pătraţi.
Municipiul este lider în producerea de hârtie şi a produselor din hârtie. Este de asemenea un port şi unul din centrele industriale majore din Ehime. Istorie
Shikokuchuo este o parte a fostului district Uma. Cum Uma este localizat în centrul insulei Shikoku, a fost un centru istoric de transport între marile oraşe din Shikoku. Datorită importanţei strategice, în timpul perioadei Sengoku, Uma a fost invadat în repetate rânduri de conducătorii domeniilor vecine, Sanuki, Awa şi Tosa. S-au construit forturi în partea de est a teritoriului în scopul apărării de aceşti invadatori.
Industria a început să înflorească în districtul Uma în perioada Edo iar municipiul s-a dezvoltat ca un oraş portuar. Drumul Tosakaido a oferit accesul către Tosa, în sud, deci şi Uma a fost un loc de repaus sau un "popas", pentru daimyo-ul din Tosa şi pentru călătorii din sau în spre Tosa.
Producerea hârtiei a început în Uma în jurul anului 1750 iar mai târziu s-a transformat în principala industrie a regiunii. Guvernare şi denumire
Municipiul Shikokuchuo a fost fondat în aprilie 2004, când municipiile Kawanoe, Iyomishima şi oraşul Doi şi satul Shingu au fuzionat pentru a forma un nou municipiu. Numele înseamnă literar "municipiul din centrul Shikoku-ului", şi a fost denumit astfel în speranţa de a deveni noua capitală a insulei Shikoku şi pentru ca cele patru prefecturi să se unească într-una singură.
Totuşi, acest nume a fost criticat în mod deschis pentru neoriginalitate, fiind cunoscut ca unul dintre "numele ciudate de oraşe" din Japonia.
Fostele municipii ala Kawanoe şi Mishima (cele mai mari localităţi din timpul unirii) s-au luptat pentru controlul politic al noului municipiu. Industria hârtiei
Shikokuchuo este lider în producţia de hârtie şi de obiecte din hârtie în întreaga ţară.
Istoria industriei hârtiei îşi are rădăcinile înapoi în timp, în jurul anului 1750, când washi a fost pentru prima dată produsă în regiunea Uma. Zona nu are prea mult teren plat şi este necorespunzătoare pentru cultivarea orezului, dar cum apa şi felul de lemn potrivit de găsesc din abundenţă, este o manufactură de hârtie ideală. Industria modernă a hârtiei a început să înflorească când tehnicile mecanizate de fabricare s-au dezvoltat în era Meiji. După cel De-al doilea război mondial, industria hârtiei a contribuit la creşterea economică rapidă a oraşului.
Muzeul municipal al hârtiei, "Kami no machi shiryokan", expune şi informează asupra fabricării hârtiei în mod tradiţional şi asupra industriei moderne a hârtiei. Locuri de interes istoric şi cultural Casa Manabe
Casa Manabe este cea mai veche minka (casă tradiţională japoneză) existentăîn Ehime, şi este desemnată ca o comoară culturală naţională. Casa a fost construită de familia Manabe, descendenţi ai membrilor clanului Heike, care au fugit în Shikoku după înfrângerea clanului Heike îm războul Genpei. Junshin-do
Călugărul budist Junshin a locuit aici după ce a fost exclus din provincia Tosa (prefectura Kochi de astăzi). După cum se descrie în versurile melodiei Yosakoi naruko, Junshin a avut o relaţie ilicită cu fiica un artizan de ornamente de păr, iar cei doi au încercat să fugă. Călugărul a trăit în această clădire pentru tot restul vieţii sale. Kofun
Multe coline mortuare, sau "kofun", au fost construite în zonă la mijlocul perioadei Kofun. Printre acestea se numără mormintele Toguzan, Kyogaoka (acum 6 secole î.Hr) şi Mukaiyama (la începutul secolului al 7-lea). Kofun-ul Toguzan se spune că ar fi mormântul prinţului Kinashi no Naru no Miko, fiul celui de-al 19-lea împărat, care, în cronica Kojiki, a fost exilat la Iyo de către fratele său. Tosa Kaido
Tosakaido este o rută directă, prin munţi, între Tosa (actuala prefctură Kochi) şi Iyo (actuala prefectură Ehime), care a fost utilizată din vremea antică până în perioada Edo. În Shikokuchuo drumul începe din Kawanoe, trece prin Shingu şi continuă pe creasta Sasagamine în oraşul Otoyo, prefectura Kochi. Unele părţi din drum datează din 793, când a devenit o rută oficială a guvernului Daijo-Kan (guvernul central din Kyoto). Mai târziu drumul şi-a pierdut utilizarea de către guvern dar a continuat să fie folosit de călători şi locuitorii din Shikoku pentru umătorii 900 de ani. Din 1718 shogunatul Edo a început să-l utilizeze pentru sankinkotai, politica de obligare a daimyo-ul fiecărui han de a se muta periodic între Edo şi han-ul său.
În ultimii ani Tosa Kaido a fost menţinut prin eforturile depuse de voluntari. Alpiniştii pot merge pe o cărare de la Kawanoe la Otoyo, prefectura Kochi. Castelul Kawanoe
Castelul Kawanoe a fost construit în 1337, la începutul perioadei Nanboku-cho. Pentru următorii câţiva sute de ani a fost atacat în mod repetat de armatele din Awa, Sanuki şi Tosa. A fost capturat de armatele lui Toyotomi Hideyoshi în 1585, când acest a cucerit Shikoku. Castelul a fost dărmat în 1611 iar unele materiale au fost folosite pentru construcţia castelului Matsuyama.
În 1984 municipiul Kawanoe a început un proiect de reconstrucţie a castelului Kawanoe. Construcţia a fost terminată în anul 1988. Shodo Girls
Filmul Shodo Girls!! Watashi-tachi no Koshien, din anul 2010, a fost filmat în Shikokuchuo. Filmul este despre un club de caligrafie de liceu care se pregăteşte să participe în "Shodo Girls Koshien", un spectacol de caligrafie ce implică mai multe echipe care trasează ideograme pe foi de hârtie de 10 mX12m în timp ce cântă. Filmul a fost inspirat dintr-o poveste reală. Cetăţeni notabili
Jucătorul de baseball Ken Kamakura, seiyuu-ul Minoru Shirashi, fotograful Yoshikazu Shirakawa, tropmetistul Kiyonori Sogabe şi baterista Kumiko Takahashi.
