sâmbătă, 18 februarie 2012

Fukui-ken

Prefectura Fukui este una dintre prefecturile Japoniei, fiind situată în regiunea Chubu, pe insula Honshu. Capitala prefecturală este municipiul Fukui. Prefectura are o populaţie de 803.755 locuitori (a 43-a) şi o suprfaţă 4.188.99 kilometrii pătraţă. Floarea prefecturală este narcisa, arborele pinul iar ca pasăre sturzul. Guvernatorul este Issei Nishikawa.
Preistorie
Situl paleontologic Kitani, de pe râul Sugiyama, la limita cu municipiul Katsuyama, a oferit fosilele dinozaurilor Fukuiraptor kitadaniensis şi Fukuisaurus tetoriensis, cât şi o specie de dinozaur dromaeosaurid şi o nouă specie de sauropod. De asemenea, s-a descoperit existenţa Pteorsaur-ilor şi a păsărilor în forme combinate.
Istorie
Iniţial Fukui a constat din vechile provincii Wakasa şi Echizen, înainte ca prefectura să fie fondată în 1871. În timpul perioadei Edo daimiyo-ul regiunii a făcut parte din clanul Matsudaira, un descendent al lui Tokugawa Ieyasu.
Geografie
Prefectura are deschidere la Marea Japoniei, iar partea vestică (fosta provincie Wakasa), este o câmpie îngustă între munţi şi mare, în timp ce întinsa parte estică (vechea provincie Echizen) are câmpii largi şi include atât capitala prefecturală, cât şi cea mai mare parte a populaţiei. Zona montană din est se bucură de cantităţi mari de zăpadă iarna. Potrivit cărţii "De dragul prefecturii Fukui" cantitatea de zăpadă este atât de mare în unele ierni încât greutatea zăpezii poate dărma clădiri.
În martie 2003 15 % din suprafaţa totală a prefecturii era desemnată ca parc natural, incluzând parcul naţional Hokusan, parcurile cvasi naţionale Echizen Kaga-Kaigan şi Wakasa Wan, şi parcul naţional prefectural Okuetsu Kogen.
Fukui are nouă municipii: Awara, Echizen, Fukui, Katsuyama, Obama, Ono, Sabae, Sakai şi Tsuruga.
În ceea ce priveşte oraşele şi satele, avem: în districtul Imasate: Ikeda; în districtul Mikata: Mihama; în districtul Mikatakaminaka: Wakasa; în districtul Nanjo: Minamiechizen; în districtul Nyu: Echizen; în districtul Oi: Oi şi Takahama; în districtul Yoshida: Eiheiji.
Economie 
Industrie

Cercetare industrial-educativă prin colaborare
Rezultatele acestei cercetări includ prima tehnologie cu laser oscilantă şi ultra-uşoară, fibrele de carbon ultra-durabile, utilizate în prezent în peste 10 sateliţi ce orbitează în jurul Pământului.
Centrul de Tehnologie
Cercetări şi îmbunătăţiri, experimente şi teste, prezentări de noi produse, conferinţe şi altele sunt toate efectuate în mod regulat pentru a adapta utilajele, materialele şi ochelarii la cerinţele tuturor industiilor prefecturale.
Centrul de cercetare în domeniul energiei electrice din golful Wakasa
Ca bază a răspândirii informaţiilor legate de energia electrică din Fukui în lume, Centrul de cercetare în domeniul energiei electrice din golful Wakasa excelează în cercetarea tăierii firelor şi în dezvoltare.
Centrale nucleare
Fukui găzduieşte câteva centrale nucleare, ce produc aproximativ jumătate din energia electrică utilizată în marea regiune Kansai (vest) a Japoniei.

Produse ale industriei

Ochelari
Utilizând tehnologii de cea mai bună calitate, prefectura Fukui produce 98% din ramele de ochelari fabricate în Japonia.
Produse chimice
Printre acestea se numără materiale textile, fibre sintetice, produse farmaceutice şi tensioactivi.
Prefectura continuă să producă şi materiale plastice nemaiîntâlnite, multi-funcţionale. În plus, în ultimii ani a crescut preocuparea pentru mijloacele de producţie ecologice, noile materiale având la bază rumeguşul.
Textile
Industria textilă reprezintă nucleul industriei din Fukui. Materialele textile din prefectură sunt folosite pentru haine, motive decorative interioare, agricultură, lucrări publice, construcţii, medicină, aviaţie şi industria spaţială.
Utilaje
De la utilaje pentru fabrici până la unelte mecanice, Fukui aprovizionează lumea cu o gamă largă de componente şi utilaje.
Cultură 
Meşteşuguri tradiţionale
Echizen Shikki (vase din lac)
Se spune că istoria vaselor din lac Echizen începe în jurul secolului al şaselea. Când al 26-lea împărat al Japoniei era un copil, un pictor pe lac din regiunea Kawada, căruia îi fusese ordonat să revopsească coroana îmăpratului i-a prezentat şi o tavă neagră din lac, pictată manual. Împăratul a fost într-atât de impresionat de frumuseţea tehnicii încât el a încurajat şi a promovat această industrie locală, originară din Echizen. Vopsite în negru sau roşu fascinant, detaliate cu pudră de aurie sau argintie şi încrustate cu aur, aceste vase din lac întruchipează cultura şi rafinamentul japonez.
Echizen washi (hârtie japoneză)
Mergând înapoi până în perioada Nara, hârtia japoneză din Echizen a fost folosită vreme îndelungată ca suport pentru sutrele budiste, dar şi în alte scopuri. A fost utilizată pe scară largă la curţile nobililor şi samurailor şi prin urmare, şi-a stabilit nu după mult timp o reputaţie. Două tipuri de hârtie, "Echizen housho" şi "Echizen torinoko", sunt cunoscute în special pentru înalta calitate. Mai târziu, având un puternic suport din partea guvernului din Edo şi al lorzilor din Echizen, oraşul s-a dezvoltat ca unul dintre principalii producători de hârtie din Japonia. Această hârtie are o fineţe şi o delicateţe rar întâlnite printre produsele de acest gen din Japonia. Este folosită şi pentru uşile interioare şi pentru decoraţiuni din hârtie.
Produse din Agat
S-a crezut că produsele fabricate manual din agat au fost răspândite de către Kihei Tamaya, care a inventat procesul de şlefuire a agatului în perioada Kyohi (1716-1736). Tehnica de sculptare ca meşteşug artistic a fost creată de Seisuke Nakagawa în perioada Meiji (1868-1912). Agatul aspru şi dur, care este adus la o culoare frumoasă şi capătă un lustru delicat după ce este şlefuit cu grijă folosind nisip din regiunea Kongo.
Echizen Uchi Hamono (unelte pentru tăiat)
În 1337 un fierar din Kyoto care era în căutarea unui loc potrivit pentru a face săbii a ajuns în Fuchu (astăzi municipiul Echizen). Se spune că atunci când a început să producă seceri pentru fermierii locali a apărut Wakasa Homono. Mai târziu, în perioada Edo, aceste produse s-au răspândit în întreaga Japonie ca rezultat al înfiinţării unei asociaţii comerciale şi a unei politici protecţioniste din partea guvernului local.
Echizen Yaki (ceramică)
Ceramica de Echizen, produsă pentru prima oară la sfârşitul perioadei Heian (794-1192), este una dintre cele şase cele mai vechi tipuri de ceramică din Japonia. Peste 200 de cuptoare antice au fost descoperite până acum. Aceste cuptoare erau folosite pentru a fabrica oale, borcane, boluri, recipiente pentru sake, borcane pentru vopsele pentru dinţi şi multe alte obiecte din viaţa de zi cu zi, ce arată prosperitatea din acele vremuri vechi.

Branduri
Apă termală
Apa termală de înaltă calitate este baza unei mese plăcute, iar Fukui este împânzită de o abundenţă de cursuri faimoase de apă termală.
Soba Oroshi Echizen: secretul unei vieţi îndelungate
Delicateţea prefecturii, tăieţeii soba, sunt acoperiţi cu oroshi (ridiche albă japoneză, gratinată) şi cu daishi (supă) şi mâncaţi reci. Se crede că acest de mâncare sănătos le oferă locuitorilor din Fukui longevitate.
Koshihikari
Fukui este faimos în întreaga Japonie pentru orez. Sezonul de recoltare începe în întreaga prefectură la sfârşitul lui august.
Sake din Fukui: apă delicioasă, orez delicios
Apa şi orezul delicios şi mediul natural nealterat de mâna omului fac ca sake-ul din Fukui să fie pur şi simplu cel mai bun.
Gustoasele roşii Koshi
Având un conţinut de zahăr ridicat şi un gust neobişnuit de atrăgător, aceste roşii pot fi servite chiar şi ca desert.
Echizen gani (crab)
Crabii din Echizen, ce sunt prinşi atunci când curenţii calzi se întâlnesc cu cei reci în largul coastelor din Echizen, păstrează un gust bogat şi aromele grase, lăsându-i pe toţi cei ce îndrăznesc să-i încerce fără cuvinte.
Sushi saba
Regiunea Wakasa ce oferă produse marine Kyoto-ului a produs multe specialităţi. Printre acestea se numără un tip de sushi învelit în macrou.
Peşte fugu din Wakasa
Fugu este delicateţea de iarnă a regiunii Wakasa. Fugu este un peşte subţire, cu un corp ferm, cu o textură elastică. Acest brand este un etalon pentru Wakasa.

Mâncare
Tăieţeii Echizen oroshi soba 
Acest fel de mâncare este făcut dintr-o supă unică, în care este pusă prima oară ridiche daikon gratinată (daikon oroshi) -spre deosebire de majoritatea felurilor în care supa şi daikon oroshi sunt servite separat- şi tăieţei subţiri, maronii, de soba. Combinaţia dintre gustul dulce al tăieţeilor soba parfumaţi şi claritatea ridichii gratinate daikon fac acestă mâncare exclusivistă. Numele, "Echizen oroshi soba", se crede că ar proveni de la împăratul Showa, care l-a numit după ce a vizitat oraşul Takefu din această regiune şi a gustat acest fel de mnâncare.
Echizen gani (crab)
De multe ori se spune că acesta este regele mâncărurilor de iarnă. Crabul mascul se numeşte "zuwai", iar femela "seiko", şi ei trăiesc pe coasta Mării Japoniei. Pescarii îi prind folosind năvodul, şi îi vând proaspeţi, fără a-i congela. Aceşti crabi sunt vânduţi la pieţele de peşte prin licitaţie şi sunt transportaţi câtre Fukui, Kanazawa, şi chiar către Kyoto.
Fugu din regiunea Wakasa
La o fermă de peşte din golful Wakasa, unde mareele sunt vune, peştii fugu sunt crescuţi în cele mai apropiate condiţii de mediul lor natural. Acum fugu este una dintre delicateţile de iarnă ale regiunii.
Sushi cu macrou la grătar
Sushi-ul din macrou la grătar este preparat dintr-un macrou proaspăt, prăjit la grătar. Odată ce este prăjit nu mai are deloc grăsime sau miros de peşte. Acest este foarte gustos, nu lasă nici un alt gust după ce a fost mâncat, şi crează o aromă delicată împreună cu orezul de sushi.
Prăjituri din orez Habutae
Zona Echizen din Fukui a înflorit din cauza industriei textile a mătasei. În special textura satinată, numită habutae, a fost preferată ca un material de înaltă calitate. O prăjitură din orez Habutae reprezintă textura elegantă a mătăsii habutae, şi are o textură foarte mătăsoasă şi o dulceaţă delicată.
Heshiko
Heshiko este o conservă de peşte cu pastă de boabe de soia şi este mâncarea neperisabilă esenţială din Fukui din timpul sezonului de iarnă. Heshiko poate fi preparat din multe specii de peşte, însă macroul este cel mai popular, de vreme ce este o specialitate din Wakasa. Înafară de macrou, Heshiko mai poate fi preparat din sardine, hering şi fugu. Se spune că heshiko a fost perparat iniţial la mijlocul perioadei Edo. Pentru a-l prepara, peştele proaspăt este spălat, sărat şi murat în într-o pastă de tărâţe din orez timp de un an.
Sos Katsu-don
Katsu-don-ul tipic japonez (cotlet de porc cu orez) este preparat dintr-un cotlet bine prăjit cu ou. În Fukui, cu toate acestea, cel mai popular Katsu-don este cel cotletul bine prăjit cu sos. Fâşii bine prăjite de cotlet sunt muiate într-o bază de sos worcester cu mirodenii secrete şi pus apoi asezonat cu un bol de orez.
Wakasa garei (plătică)
Numele corect al peştelui cunoscut deobicei drept " Wakasa garei" este "Yanagimushi garei". Acest peşte este considerat una dintre comorile dintre tipurile de peşti mici plaţi şi are uscat un gust incredibil.Carnea lucioasă a peştelui este delicioasă, făcând uşor de înţeles de ce este oferită în fiecare an curţii imperiale.
Orez din Fukui
Orezul numit "Koshihikari",recoltat la începutul lui septembrie, a fost pentru prima oară cultivat de staţia experimentală agricolă din Fukui în anul 1956, după mai bine de zece ani de eforturi enorme. "Koshihikari", creat în prefectura Fukui, acum este cultivat nu doar aici, ci şi în întreaga ţară, fiind una dintre cele mai populare şi apreciate specii de orez.
Fukui ume (prune)
Unul dintre avantajele vânzării prunelor de Fukui este fructul în formă de inimă, cu o mică sămânţă, cea mai bună specie de prună ce poate fi folosită pentru a prepara "Umeboshi" (prune murate) sau "Umeshu" (lichior de prune). Gustul este minunat, de vreme ce sunt crescute într-un ţinut cu soare blând şi briza Mării Japoniei. 
Hana Rakkyo
Şalota, sau rakkyo, este faimoasă pentru perioada de creştere de trei ani înainte de a fi recoltată din zona de duna a plajei Sanrihama de la Marea Japoniei. Principalul avantaj de vânzare a acestei mici cepe este fermitatea, foile fine şi gustul proaspăt, crocant. Hana Rakkyo se procesează prin tăierea părţii de sus şi a rădăcinii şi murării. Poate fi cumpărată în întreaga ţară.
Tetsuki oboro konbun (alge brune tăiate manual)
Tsuruga este unul dintre producătorii de alge tăiate manual din Japonia. Iarba de mare cu textură de mătase fină este produsă după ce a fost menţinută umedă şi înmuiată de oţet. Astăzi, 85% din iarba japoneză de mare tăiată manual se produce aici.
Creveţi Amaebi
Se spune că creveţii cu carnea lucioasă, de culoarea ridichii, se vor topi în gura ta având un gust dulce când sunt serviţi cruzi, ca şi sashimi. La fel ca şi crabii din Echize, creveţii Amaebi sunt unele dintre fructele de mare favorite ale japonezilor în sezonul de iarnă. Aceşti creveţi sunt prinşi în largul mării şi sunt preluaţi direct de pescării, păstrându-şi aroma şi prospeţimea. Ei sunt delicioşi, cu o undă de dulceaţă, atunci când sunt seviţi sub formă de sashimi, cu sos de soia şi wasabi.
Wakasa gyu (carne de vită)
Specia japoneză de vite numită Tanba, ce este cunoscută pentru blândeţe şi bună calitate, a fost crescută în regiunea Wakasa încă din antichitate, şi este faimoasă pentru tracţiunea carelor în perioada Heian. Acum aceste bovine sunt crescute exclusiv pentru carne, foarte fragedă şi cu un gust minunat.
Koshi no ruby (roşii)
Acestă roşie de cu o nuanţă sclipitoare, pe care o poţi deduce din nume, a fost creată cu ajutorul biotehnologiei, combinând roşiile mari cu roşiile cherry. Koshi no ruby este o roşie de mărime medie, plină de dulceaţă şi cu o acrime moderată, ceea ce te face să crezi că mănânci un fruct. Conţine de 1.5 ori mai multă vitamina C decât o roşie mare şi 7 sau 8 unităţi brix de zahăr, ceea ce este cu două sau trei unităţi mai mult decât a unei roşii mari. Aceste roşii hrănitoare şi gustoase atrag mult atenţia acum.
Fukui suika (pepene roşu)
Cu condiţiile sale meteorologice perfecte în timpul primăverii şi a verii, sol fertil şi apă curată, Fukui este locul cel mai potrivit pentru cultivarea pepenilor roşii. Aceşti pepeni dulci şi suculenţi sunt expediaţi în întreaga Japonie.
Eiheiji tofu cu susan
Tofu-ul cu susan este un aliment bogat în proteine şi este o sursă vitală de nutrimente pentru preoţii budişti. Este folosit pe scară largă în dieta lor vegetariană. Eiheiji tofu cu susan este preparat încet şi cu grijă din susan şi amidon kudzu. Textura sa moale şi mătăsoasă, împrenă cu aroma susanului, sunt foarte delicate.
Satoimo (taro)
Această legumă a fost cultivată înspecial în municipiul Ono şi municipiul Katsuyama, din regiunea Okuetsu, ce este renumită pentru apa de foarte bună calitate încă din perioada Edo. Satoimo, ce este recoltat şi comercializat din această regiune, este cunoscut pentru gustul dulce specific şi pentru textura rigidă, ceea ce-l face să nu se sfărâme când se fierbe.
Ciuperci Echizen kantake
Marca originală de ciuperci a prefecturii, selectată şi cultivată din ţesut de ciuperci kantake delicioase. Pot fi mâncate atât cu totul, cât şi în bucăţi.
Ciuperci Shiitake
Buşteni din pădurile prefecturii Fukui (care au mullţi arbori de bună calitate, cu frunze căzătoare) sunt folosiţi drept suport pentru ciupercile Shiitake. Se produc pe scară largă în prefectură. Aceste ciuperci bogate şi gustoase sunt recomandate pentru consum.
Hotaruika (calmar licurici)
Perioada principală pentru a savura Hotaruika este din martie până în iunie, în timpul sezonului de reproducere a lor. Pescati cu năvoade îi prind când aceşti calmari ajung în mijlocul golfului Wakasa. O manieră generală de a consuma aceşti calmari este să-i acoperi cu un amestec de oţet şi miso (pastă din boabe de soia) după ce i-ai cufundat în apă fierbinte.
Ciuperci
Ciupercile sunt unul dintre produsele locale din Wakasa. Se vând ciuperci întregi, cu tot cu rădăcină, fiind populare pentru o gamă largă de preparate, de la mâncăruri pregătite în casă până la feluri de mâncare exclusiviste.
Ciuperci perlă
Această nouă specie de ciuperci perlă albe se disting de celelalte specii de ciuperci. Sunt moi şi delicate, potrivindu-se cu orice fel de mâncare.
Ciuperci shoryu maitake
Aceste ciuperci derivă de la specia "kuro maitake" (ciuperci maitake negre), ce cresc în sălbăticie, în pădurile dese din munţi. Ciupercile shoryu maitake sunt cultivate întrun mediu natural favorabil. Gustul lor natural, aroma şi textura sunt excelente.
Stridii Wakasa Kaki
Odată ce s-au prins de un recif, stridiile rămân acolo prin natură, devenind foarte potrivite pentru cultivare. În prefectura Fukui, valurile liniştite ale golfului Obama sunt ideale pentru creşterea stridiilor. Stridiile crescute în condiţiile vitrege ale Mării Japoniei oferă un nivel ridicat de gust şi aromă.
Wakasa guji (peşte ţiglă japonez)
Wakasa guji, sau peştele ţiglă japonez, este o specialitate a peninsulei Wakasa şi unul dintre cele mai bune incrediente din bucătăria japoneză. Peşte sărat Wakasa guji se obişnuia să se trimită pe "drumul macroului" împreună cu macrou şi plătică sărată din Wakasa, iar aceştea sunt incrediente importante din bucătăria din Kyoto. 
Wakasa guji trăieşte în aspra peninsulă Wakasa, ce este un punct de întâlnire a curenţilor calzi şi reci, şi este hrănit cu mâncare de calitate. Gustul este slab, dar are o aromă sofisticată.
Ayu
Ayu este o specie de peşte de apă dulce, iar la maturitate atinge dimensiunea de 15-25 de centimetrii. În ultimii ani numărul de peşti Ayu din sălbăticie s-a micşorat foarte mult cu toate că un număr mare de peşti tineri sunt eliberaţi în râuri în fiecare an. Embargoul pentru pescuit Ayu este ridicat la mijlocul lunii iunie. În timpul sezonului se pescuit râurile Kuzuryu, Asuwa şi Hino sunt îmânzite de pescari.
Kodai sasazuke
Kodai sasazuke este o doradă renko conservată, sărată şi marinată cu vin din orez într-un butoi de lemn. Este o specialitate a regiunii Obama
Cultură
Templul Eiheiji
Acest centru educaţional de pregătire a călugărilor budismului zen a fost fondat de către maiestrul zen Gogen Zenji aproximativ acum 750 de ani, în perioada Kangen, în anul 1244. Situat la aproximativ 16 kilometri sud-est de capitala Fukui, mai mult de 70 de structuri mari sau mici sunt încă în picioare, printre care şapte clădiri principale în centrul templului. Incinta templului are în jur de 100 de tsubo (330.000 metrii pătraţi). Este înconjurat de arbori bătrâni, unii dintre ei crezându-se că au cam 680 de ani. Liniştea şi pacea templului îl fac un loc ideal pentru pregătirea călugărilor. 
Muzeul dinozaurilor din Fukui
Acest muzeu deţine un centru de informare cu privire la fosile, ce este o bază pentru studiul internaţional al dinozaurilor, transmitând şi primins studii din întreaga lume. Există şi un muzeu al acestui domeniu, ce oferă contra cost cursuri de formare de care se pate bucura oricine. Acest loc este plin de mister şi de descoperiri despre dinozauri. Este unul dintre cele mai mari muzee din acest domeniu din lume.
Templul Yoshizaki Gobo
Al optulea preot şef din generaţia sa a templului Hongan-ji, Renyo Shonin, care se spunea că este părintele renaşterii sectei Shinshu, a scăpat din Kyoto după ce a fost persecutat de secta Hieizan, şi a ajuns la Yoshizaki. El a deschis un adăpost pentru călugări, care a devenit apoi baza lui de propagandă în insulele Hokuriku, în această fortăreaţă pitorească înconjurată din trei părţi de lacul Kitakata. El a făcut mari realizări şi a lăsat importante principii budismului în perioada cât a stat la Yoshizaki.
Casa memorială Genkuro Fujino
Această casă memorială, iniţial locuinţa lui Genkuro Fujino din oraşul Mikuni, a fost donată de către familia sa în 1983 pentru a comemora încehierea unei frăţii între oraşul Awara şi municipiul Shaoxing din provincia Zhejiang, China. Clădirea a fost reconstruită într-o nouă locaţie în 1984, al 100-lea an de la descoperirea onsen-ului Awara, şi numită Casa memorială Genkuro Fujino. Aici sunt expuse documente despre legătura doctorului Fujimoto, un profesor de anatomie de la Şcoala de formare medicală din Sendai (în prezent o filială a universităţii Tohoku), cu un student chinez, cunoscut mai târziu drept Lu Xan.
Templul Takidanji
Construit în 1375, este cel mai vechi templu din oraşul Mikuni. Include multe comori naţionale şi proprietăţi culturale importante. "Seisui teien", un gen de grădină decorativă dezvoltată ziua de astăzi, îi atrage în mod special pe vizitatori.
Castelul Maruoka
Castelul Maruoka se mândreşte a fi cel mai vechi turn-castel din Japonia şi este cunoscut şi drept "Katsumiga-jo" (Castelul ceţii). În 1576 comandantul lui Oda Nobunaga, Shibata Katsuie, a dispus de nepotil său pentru acest castel ca protecţie împotriva răscoalelor. După patru perioade mai târziu, a fost utilizat drept locuinţă pentru lorzii Honda şi Arima, care-l serveau pe Tokugawa, până la sfârşitul perioadei Edo.
Senko no ie
Construită la începutul perioadei Edo, această reşedinţă este cunoscut ca cea mai veche reşedinţă privată existentă în Fukui. Structura sa, cu acoperişuri semi-frontoane, o parte a acoperişului din spate acoperită cu iarbă, pereţi acoperiţi cu scoarţă de cedru, şi uşi de hârtie albe etalează frumuseţea şi curăţenia casei. Este desemnată ca importatntă proprietate culturală.
Grădina Yoko  
Grădina Yoko a fost folosită drept conac al familiei Matsudaira, lorzii domeniului Fukui. Grădina se află la 400 de metri nord de castelul Fukui (acum ruinele castelului Fukui). Clădirea graţioasă în stilul shoin şi grădina magnifică sunt minunate exemple de arhitectură a grădinilor din perioada Edo. 
Grădina Yoko a fost îndelung lăudată de "Jurnalul de grădinărit japonez", o publicaţie americană de specialitate, pentru superba sa construcţie, pentru afinitatea între apă şi clădire, frumuseţea irigaţiilor şi pentru priveliştea iazului interior. S-a clasat a şaptea în topul din 2007 a grădinilor, întocmit de această publicaţie.
Marele Buddha din Ehizen
Această statuie a imaginii principale a măreţului Buddha a fost modelată după statuia lui Buddha din Dafodong al templului Ryomon dintr-o suburbie a municipiului Luoyand, provincia Henan, China, regiunea de unde a venit budismul în Japonia. Marele Buddha este înalt de 17 metrii, adică mai înalt decât cel faimos, din Nara, şi are în fundal un halo decorativ de 23 de metrii, o fundaţie de trei metrii şi un piedestal în formă de lotus de doi metrii. În total ate 28 de metrii înălţime, cântăreşte 200 de tone, şi est efabricat din bronz. 1261 de pietre şi statuii din metal sunt aliniate lângă pretele din dreapta, stânga şi din spatele lui Buddha, iar statuii ale lui Luan şi Bodhisattva sunt plasate de fiecare parte.
Templul Heisen-ji Hakusan
Din antichitate până spre sfârşitul perioadei medievale, acest loc a fost influent ca bază a sectei Hakusan. După ordinul legal de separare identităţii budismului şi shintoismului din perioada Meiji, locul a devenit în loc de templu altar. Incintele acestui altar sunt magnifice, îmânzite cu sute de cedrii japonezi acoperiţi de muşchi verde.
Piaţa Echizen Ono Shichiken Asaichi
Aceaste magazine cu o istorie de 300 de ani se găsesc strada Shichiken Dori din Ono, unde străzile sunt aşezate într-un sistem grilă. Aceste magazine în aer liber oferă multe legume proaspete şi produse, ce sunt crescute şi aduse aici de către soţiile fermierilor locali şi expuse pe rogojini de paie. Piaţa este ca un fel de bucătărie pentru localnici şi îmbie numeroase casnice să cumpere incrediente pentru cină. Este şi un loc distractiv de întâlnire a comunităţii.
Strada Teramachi Dori
Municipiul Ono a fost construit de către Nagachika Kanamori, un succesor al lui Oda Nobunaga de la începutul perioadei Tensho (1573-1592), drept castelul-oraş Kameyama. Denumit de multe ori "micul Kyoto din Hokuriku", acest oraş cu un sistem grilă de străzi are rânduri ordonate de locuinţe. Străzile ce se întreaptă atât pe direcţia est-vest cât şi pe direcţia nord-sud sunt denumite folosindu-se un sistem de numere. O stradă de la capătul de est al oraşului numită strada Teramachi Dori este cunoscută ca fiind foarte retrasă, având numeroase temple frumoase în jur.
Castelul Echizen Ono
Acest castel a fost construit în patru ani de către Nagachika Kanamori, căruia i s-au acordat două treimi din suprafaţa oraşului Ono de către Oda Nobunaga în 1575. Există două "donjon-uri", sau turnuri. Turnul cel mai amre are două nivele într-o clădire de trei etaje, iar turnul mai mic are două nivele într-o clădire de două etaje. Aceste turnuri sunt înconjurate deasemenea de două ziduri de protecţie şi de şanţuri în interior şi în exterior pentru a proteja eficient castelul. Zidurile din piatră, construiţi printr-o metodă specială, forjând părţile laterale ale pietrelor utilizând alte pietre marii, împinse din spate, sunt clasate drept unul dintre cele mai preţioase locuri istoriece. Castelul Ono din prezent a fost reconstruit în 1968 şi expune în interior articole rămase de lorzii regiunii.
Templul Hokyoji
Templul Hokyoji este situat în amonte de râul Seiryu, la aproximativ zece kilometrii spre sud-vest de districtul de centrul municipiului Ono. Jakuen, preotul şef chinez al dinastiei Sung a construit acest templu de pregătire în budismul Soto zen în anul 1278. Jakuen a venit să studieze în Japonia sub îndrumarea lui Dogen, ce a fondat templul Eiheiji, templul principal al sectei soto a budismului zen. Templul Hokyoji deţine multe proprietăţi culturale prefecturale importante, cum ar fi portretul luiDogen.
Muzeul Fue
Parcul istoric al staului Isumi este compus din trei facilităţi principale, Muzeul Aoba no fue (Muzeul flautului), Muzeul Anauma Minzoku (Muzeul de folcor) şi Muzeul Kyodoshiryo  (Centrul local de resurse informaţionale). Muzeul Aoba no fue are o replică a unui vechi flaut mic, cu o poveste despre Minamoto Yoshihara, un războinic din perioada Heian, cât şi alte instrumente, cade pildă un flaut din argilă din perioada Jomon.
Ruinele clanului Ichijodani Asakura
Ruinele clanului Ichijodani Asakura sunt ruinele unui oraş-castel a cinci lorzi războinici ai familiei Asakura, care au guvernat Echizen pentru 103 ani. Marele oraş-castel a fost fondat acum 541 de ani ani, în 1471, dezvoltând o cultură elegantă, cu un vârf al populaţiei de peste 10.000 de locuitori. Totuşi, atunci când familia Asakura a fost învinsă de către Oda Nobunaga în 1573, oraşul a fost incendiat, şi lunga sa istorie a luat sfârşit. În 1967 excavaţii şi cercetări au început serios, scoţând la lumină întregul oraş, inclusiv o casă ce aparţinea lordului, reşedinţe ale samurailor, temple, case de comercianţi, de meşteşugari, şi străzi. În 1991 patru grădini în ruine au fost desemnate drept "locuri naţionale speciale de frumuseţe pitorească".
Vechea reşedinţă a familiei Uryu
Construită în era Genroku a perioadei Edo, această locuinţă este cea mai veche reşedinţă privată din prefectura Fukui. Având o structură de grinzi folosind piloni bifurcaţi, şemineul din mijlocul podelei camerei de zi ce este aprins când reşedinţa este deschisă, aminteşte vizitatorilor de stilul de viaţă a oamenilor din acele vremuri.
Grădina botanică din Fukui Plantpia Asahi
Plantpia Asahi este cea mai mare grădin botanică de pe coasta Mării Japoniei. Această grădină profită de avantajul cadrului natural, şi deţine şi un muzeu botanic. Grădinile sunt clasate în funcţie de speciile de plante, şi includ o grădină a cireşilor înfloriţi, o gărdină cu ierburi aromatice, o gădină de conifere, şi o grădină din piatră. Peste 35.000 de specii e plante sunt crescute într-un total de 35 de secţiuni. Această grădină botanică îi îmbie spre recreaţie atât pe copii cât şi pe adulţi.
Altarul Tsurugi
Acest altar cu o istorie de 1800 de ani este cunoscut pentru agitaţia încântătoare din timpul Anului nou. Strămoşul lui Oda Nobunaga, un faimos războinic samurai, a fost un oracol al acestui altar, şi se cede că numele său, Oda, este un derivat al acestei regiuni. Sanctuarul principal este desemnat ca o importantă proprietate culturală a prefecturii Fukui, iar clopotul altarului este clasificat drept o comoară naţională.
Muzeul crabului din Echizen
Intrând într-un dom aşezat într-un decor sub formă de crab, vei găsi o expoziţie care îţi va permite să înveţi totul despre crabii din Echizen, o zonă de "experimentare", şi o zonă de "studiu", unde poţi studia anatomia şi ecologia peştilor şi crustaceelor. Structuri cum ar fi diorma de trei eraje, boltită, ce expune viaţa marină de la 300 de metrii adâncime, un teatru 3D şi un uriaş robot în forma crabului Echizen îţi promit o vizită interesantă. Te poţi bucura, deasemenea, de o masă delicioasă cu crab, la restaurantul muzeului.
Reşedinţa baronului transporturilor Kitamae
"Kitamae-bune", sau nave de marfă, au fost utilizate pentru a dezvolta transportul şi comerţul între Osaka şi Ezo (acum Hokkaido). Printre deţinătorii de asemenea vase a fost Ukonke, a cărui reşedinţă este acum deschisă publicului ca muzeu de istorie a Kitamae-bune. Lucrări elegante ce sunt specifice culturii Kamigata (Kyoto şi Osaka) pot fi întâlnite oriunde, amintind vizitatorilor de prosperitatatea acelor zile. Grădinile exterioare se întind peste tot în jurul muntelui, şi te poţi bucura de priveliştea glorioasă a golfurilor Tsuruga şi Wakasa din locuinţa în stil occidental sau de pe puntea de observaţie.
Altarul Kehi
Se crede că acest conducător al tutelelor altarelor din Hokuriku a fost construit în anul 702. Localnicii se referă la acesta cu numele "Kei-san". Marea poartă a altarului, înaştă de 10.9 metrii (desemnată ca importantă proprietate culturală), este una dintre cele mai mari trei porţi torii din Japonia, împreună cu cele de la altarele Katsuga şi Itsukushima. Incinta glorioasă şi impunătoare, ce este considerată cea mai bună din zona Echizen, este populară printre localnici ca un loc liniştit pentru plimbări. Există o statuie al lui Matsuo Basho, unul dintre cei mai buni poeţi haiku, care a vizitat şi a compus câteva poezii  haiku la acest altar.
Sala Minato Tsuruga Yama Kaikan
Această sală expune care de paradă, care sunt folosite pentru festivalul Tsuruga Matsuri. Există săli de spectacol şi sălii unde dinamicele care de paradă sunt expuse prin video-uri şi colaje de fotografii la primul etaj, şi expoziţii permanente şi galerii la cel de-al doilea etaj.
Templul Saifuku-ji
Acest templu al sectei Jodo-shu Chinzei a fost ridicat de către Ryocho Shonin în urmă cu aproximativ 630 de ani. Acest templu aflat lângă munţii, în partea de vest a centrului oraşului, oferă o privelişte minunată în toate cele patru anotimpuri. Înspecial tabloul de toamnă, creat de culorile frunzelor uscate, îţi taie respiraţia. Acest cel mai sofisticat templu Jodo-shu din Hokuriku a fost consturit în perioada Edo şi este desemnat drept un loc naţional de frumuseţe pitorească. Există, deasemenea, şi multe proprietăţi culturale importane deţinute de Saifuku-ji.
Zona Kumagawa Juku
După ce a înflorit ca oraş ce oferea cazare călătorilor între Kyoto şi Obama, Kumagawa-juku s-a dezvoltat masiv din perioada Tensho (1573-1592). Un birou magistral, o staţie de poliţie şi un depozit amintesc de prosperitatea acelor timpuri, împreună cu canalul de irigaţii în stil vechi ce se desfăşoară de-a lungul străzii. 
Kumagawa-juku a fost desemnată drept o zonă de conservare a importante construcţii tradiţionale şi drept o zonă specială cu drumuri istorice naţionale, dar şi ca una dintre cele mai bune 100 de zone cu apă ale Japoniei.
Templul Myotsu-ji
Acest templu constă înntr-o clădire principală şi dintr-o pagodă impunătoare, iluminată de razele soarelui ce pătrund printre cedrii japonezi. La 7.5 kilometrii de gară, este amplasat adânc în munţi, unde pot fi auzite căprioare strigându-se în amonte, la râul Matsunaga. Templul deţine patru statui ale lui Buddha din perioada Fujiwara ce sunt desemnate drept importante proprietăţi culturale.
Templul Haga-ji
Aici se află multe statui de-ale lui Buddha. Se spune că au fost aduse aici din Kyoto pentru a fi protejate în timpul războaielor Onin. Una dintre ele, o statuietă din lemn a zeiţei Kannon Bodhisattva, o importantă proprietate culturală, făurită la înceăutul perioadei Heina, se crede că ar fi fost modelată după înfăţişarea împărătesei Gensho, ce era deosebit de frumoasă.
Templul Matnoku-ji
Toamna, nunanţele de un roşu aprins ale fruntelor arţarilor japonezi contrastează ce "Karesansui" (stil de grădină japoneză uscată), o imagine foarte liniştitaore pentru mulţi vizitatori. Primăvara, frumoasele azalee sunt principalele atracţii. Acest templu este încărcat de frumuseţea naturii, de care oamenii se pot bucura pe parcursul întregului an. Există aici şi principala reprezentare al lui Buddha, statuia din lemn al lui Amitabha Tathagata, şi statuia uniui Bodhisattva, care se merită să fie văzute.
Turism
Natură
Stâncile Tojinbo
Tonjinbo include stânci magnifice în formă de coloană, create prin eroziune marină. Întinzându-se pe aproape un kilometru, dispun de o privelişte uimitoare, înălţându-se pline de curaj împotriva valurilor violente ale Mării Japoniei. O asemenea îmbinare de coloane gigantice de andezid piroxen poate fi întâlnit în Japonia doar în acest loc. Datorită acestui fenomen geologic rar, Tojimbo este desemnat drept un monument natural al frumuseţii pitoreşti.
Pasajele cireşilor 
De-a lungul malurilor râului Asuwa ce curge prin municipiul Fukui, există o lungă coloană de 600 de cireşi, ce a fost aleasă printre cele 100 cele mai bune locuri pentru admirarea cireşilor din Japonia. Pe timpul primăveri aceasta este o magnifică potecă-tunel de 2.2 kilometrii de cireşi în plină floare.
Parcul Asuwayama 
Parcul Asuwayama este situat în mijlocul muntelui Asuwayama, a cărui înălţime este de 116.8 metrii. În parc există multe locuri interesante, cum ar fi statuia împăratului Keitai, ce a construit temelia socială a Fukui-ului, şi multe cavouri antice, cât şi Muzeul de istorie naturală, care expune natura şi istoria municipiului Fukui. În plus, există o sală memorială al lui Tachibana-Akemi, care a fost un poet faimos, şi Muzeul ceremoniei ceaiului de-a lungul versantului  parcului numit Atago-Zaka. Parcul este cunoscut şi ca unul dintre cele mai bune 100 de locuri pentru admirarea cireşilor înfloriţi din Japonia. În timpul primăverii peste 3.500 de cireşi în plină floare acoperă întregul munte, iar 14.000 de hortensii îl îmbracă în timpul verii. Există şi o mini grădină zoologică şi un mini parc de aventură.
Grădina de irişi de pe malul lacului Kitagata
Această grădină de irişi este situatp pe malul lacului Kitagata, şi este cunoscută ca una dintre marile grădini de irişi din Japonia. În jur de 500.000 de irişi din 300 de specii încep să înflorească spre sfârşitul lunii mai, rămânând în floare în jur de o lună. Deasemenea, Festivalul irişilor de pe malul râului Kitagata are loc în iunie.
Echizen Matsushima
Echizen Matsushima se află în centrul parcului cvasi-naţional de pe coasta Kaga a Echizen-ului. Această întindere stâncoasă, care constă din insuliţe frumoase, se aseamănă cu Matsushima din Sendai, Echizen Matsuhima fiind denumită după aceasta.Vizitatorii se pot bucura de priveliştea de pe coastă şi de peşteră în timp ce se plimbă de-a lungul potecii.
Înălţimile Rokuroshi, păşunile înalte ale Okuetsu
Înălţimile Rokuroshi au o întindere vastă de câmpii cu iarbă bogată. Vizitatorii se pot bucura de aerul proaspăt şi de frumuseţea mediului înconjurător. Alte facilităţi de cazare şi de petrecere a timpului liber includ un hotel, locuri de campare, terenuri de tenis, traseuri de ciclism, un teren de fotbal şi zone de recreere în aer liber. Acestea atrag mulţi turişti în fiecare anotimp prin actvităţi manuale, cum ar fi mulsul sau hrănirea vacilor şi prepararea untului.
Eleşteul Karikomiike
Acest eleşteu se află la poalele muntelui Gankyo-ji, în jurul zonei din amonte a râului Uchinami. Potrivit legendei, Taicho Daishi, un mare călugăr, a scos o mie de şerpi gigantici care locuiau în eleşteul numit acum "Hakusan Sendaga" (o mie de şerpi) Ike şi apoi i-a închis. Acest lac misterios, în care se reflectă munţii şi arborii ce-l înconjoară, are afluenţi, însă nu şi cursuri de apă care să curgă din el.
Lacul Kuzuryu
Lacul Kuzuryu a fost creat în mod artificial, prin construcţia barajului Kuzuryu, şi este la fel de mare ca şi lacul Towada din prefectura Akita. Podul de peste lac, numit "Yume no Kakehashi", a fost modelat după podul Setoe-o-Hashi, şi se îmbină cu magnificul peisaj montan. Lacul Kuzuryu este un loc cu un peisaj natural deosebit, ce reflectă în mod graţios schimbarea anotimpurilor.
Cascada Ichijo
Cascada Ichijo are în jur de 12 metrii înălţime şi este situat în amonte de râul Ichijo, care porneşte de la ruinele clanului Asakura. O cascadă mai mică, cunoscută drept Medaki, se află deasemenea în apropiere, şi are în jur de cinci metrii. Zona este înconjurată de văi bine împădurite, iar aerul de munte este proaspăt şi răcoros chiar şi în timpul verii. Cascada Ichijo are o legendă despre Kojiro Sasaki, care s-a duelat cu Musashi Miyamoto pe insula Ganryu. Potrivit legendei, Kojiro a practicat antrenamente ascetice la cascada Ichijo, şi a inventat legendara tehnică de mânuire a sabiei "Tsubame Gaeshi".
Parcul Nishiyama
Acesta este cel mai faimos loc de pe coasta Mării Japoniei pentru cele aproximativ 43.000 de azalee. Festivalul anual al azaleei are loc de pe trei mai până la mijlocul aceleiaşi luni, când splendidele azalee înfloresc. În jur de o mie de cireşi care înfloresc în aprilie merită deasemenea să fie priviţi. Acest parc include multe facilităţi, cum ar fi o zonă cu iarbă, "Pădurea aventurilor" şi o grădină japoneză, care îi îmbie atât pe copii cât şi pe adulţi. Puntea de observaţie are o privelişte splendidă a municipiului Sabae şia unora din vârfurile lanţului muntos Hakusan.
Narcisele din Echizen
"Echizen narcissus" este un termen generic pentru narcisele japoneze cultivate de-a lungul coastei Echizen, având drept loc de naştere satul Koshino din districtul Ikura. Coasta Echizen este cunoscută ca având unul dintre cele trei mai mari câmpuri cultivate cu narcise din ţară. În timpul iernii narcisele încep să înflorească, legănându-se unele de altele, ca şi cum s-ar proteja de iarna aspră. Având între patru şi opt petale per vârf, narcisele au un miros dulceag şi limpede precum mandarinele.
Parcul sătesc cu narcise din Echizen
Parcul sătesc cu narcise se află pe şoseaua 305, iar culoarea narciselor luminează coasta municipiului Echizen. Parcul are un dom, "Domul narciselor", în care sunt cultivate narcise pe tot parcursul anului, iar vizitatorii pot aprecia aspectul şi parfumul narciselor în toate anotimpurile. În "Rondul narciselor" sunt cultivate specii de narcise din multe ţări. În "Grădina de alegere a narciselor" vizitatorii pot culege flori.
Coasta Echizen
Linia de coastă Echizen, parte a parcului cvasi-naţional al coastei Echizen Kaga, este unul dintre cele mai pitoreşti locuri din Fukui. Capul Echizen, în special, înfăţişează frumuseţea coastei, cu multe formaţiuni de roci nobişnuite, cum ar fi "Kochomon" (poarta chemării păsării), un tunel natural creat cu timpul de acţiunea vântului şi a valurilor de-a lungul acestei porţiuni. Atrage mulţi vizitatori. Peşte şi crustacee proaspete şi delicioase pot fi servite pe parcursul întregului an. Narcisele minunate care înfloresc de-a lungul muntelui îi îmbie pe mulţi turişti.
Formaţiunea stâncoasă Kochomon
Acest tunel natural, "Kochomon", a fost creat prin eroziune, iar forma sa sunică a fost formată de valurile puternice şi de vântul de pe coasta Mării Japoniei pe parcursul anilor. Roca gigantică iese afară din mare şi este ceva ce trebuie văzut. Kochomon este unul dintre cele mai faimoase locuri pitoreşti de pe coasta Echizen. Vizitatorii nu pot defapt să meargă prin tunel, însă pot ăs observe magnifica privelişte din parcul din apropiere.
Eleşteul Yashagaike
Acest eleşteu liniştit ce crează o atmosferă mistică este situat cu mult deasupra nivelului mării, la o altitudine de 1.099 metrii. Eleşteul circular, care are o circunferinţă de 230 metii şi care se spune că are 7.7 metii adâncime, are unele legende. Una dintre ele este povestea unei fete care s-a sacrificat pe sine însăşi în aceste ape în schimbul ploii din timpul unei mari secete. Se crede că celălalt nume al acestui eleşteu, "Amagoi" (rugă pentru ploaie) Ike ar proveni de la această legendă.
Kehi no Matsubara
"Kehi no Matsubara" este numele unui loc de o frumuseţe pitorească şi una dintre cele mai mari trei păduri de pin din Japonia, alături de Niji no Matsubara şi Miho no Matsubara. Priveliştea mării albaste, plaja albă şi pinii verzi, sunt de o frumuseţe uimitoare. Această pădure de pin, care se obişnuia a fi protejată drept pădure a altarului Kehi, are 17.00 de pini negrii şi roşii. Cetăţenii se plimbă şi fac joging în jurul acestui loc simbolic pentru municipiul Tsuruga.
Cele cinci lacuri din Mikata
Cele cinci lacuri, Kugushi, Suigetsu, Suga, Mikata şi Hiruga sunt situate între oraşele Mihama şi Wakasa. Fiecare lac are o natură diferită- apă sărată, apă proaspătă sau sălcie- şi diferă în adâncime, conferind astfel fiecăruia o frumuseţe individuală în toate cele patru anotimpuri. Se mai numesc şi "lacurile colorate în nuanţe".
Peninsula Tsunekami
Peninsula Tsunekami se întinde de la capătul vestic al Celor cinci lacuri din Mikata către nord-vest. A fost numită după altarul Tsunekami, care este unul dintre altarele situate între Tsunekami şi districtul Miko din rergiunea Nishiura şi recunoscute de către curtea imperială. Întregul golf Sakumi din partea vestică a peninsulei funcţionează ca un parc marin şi atrage mulţi turişti datorită faptului că este un loc faimos pentru vederea către Parcul cvasi-naţional al golfului Wakasa. 
Arcul Sotomo
Acest loc oferă o vedere superbă a stâncilor în forme ciudate, a stâncilor arcuite şi a peşterilor, făurite de valurile puternice ale Mării Japoniei.
Parcul Wakasa Uriwari Meisui şi cascada Uriwari
Parcul Wakasa Uriwari Meisui se întinde în jurul poalelui muntelui din spatele templului Tentokuji. Este desemnat drept unul dintre cele mai bune locuri cu apă ale Japoniei, şi este numit "Uriwari no taki", care înseamnă "cascada despicată în tigvă de dovleac", şi vine de la legenda potrivit căreia apa era întratât de rece încât putea sparge dovleci. Încă din timpurile vechi cascada a fost evaluată drept o apă sfinţiită, care aduce recolte bogate de cereale şi îndepărtează spiritele rele. Apa pură şi rarele alge roşii, împreună cu pădurea, mângâie inimile vizitatorilor.
Parcul mondial de distracţii Shibamasa
Parcul de distracţii Shibamasa este situat în Parcul cvasi-naţional al coastei Echizen Kaga. Are cam un milion de metrii pătraţi, iar terenul de golf a intrat în Cartea recordurilor ca cel mai mare teren de golf din lume. Există şi alte facilităţi, cum ar fi un parc acvatic, o zonă sportivă şi una de relaxare, cu locuri de campare auto.
Podul Kazura
Podul Kazura este un tip de pod suspendat făcut din kazura, o viţă de vie sălbatică, şi are o lungime de 44 de metrii 1.8 metrii lăţime, şi se află la 12 metrii deasupra râului Asuwa. Atmosfera naturală, misterioasă, a oraşului Ikeda acordă vizitatorilor o urare de bun venit caldă şi plăcută.
Tărâmul îngerilor şi Muzeul prefectural de ştiinţe pentru copii din Fukui
Tărâmul îngerilor din Fukui este o facilitate unde copii pot învăţa despre ştiinţă şi cultură şi îşi pot cultiva visele prin activităţi plăcute. Acestea au ca scop să sprijine dezvoltarea sănătoasă a copiilor, care sunt constructorii noului secol.
Acoperişul sub formă de dom, cu un diametru de aproximativ 23 de metrii, are rol de planetarium, şi poate fi utilizat şi pentru vizionarea filmelor.
Parcul Kakyo
Cunoscut ca având câteva legături cu vechiul împărat Keitai, acest parc înglobează în jur de o mie de cireşi. Pe partea din spre munte există un cireş bătrân de 600 de ani, cu flori de o nuanţă roz-gri, desemnat drept o comoară naturală prefecturală.
Parcul Murasaki Shikibu
Acest parc este modelat după grădinile din perioada Heian, cu o privelişte vastă. Tatăl lui Murasaki Shikibu, o scriitoare faimoasă din perioada Heian, şi Tametoki Fujiwara, s-au născut şi au trăit în Takefu, unde au lucrat la biroul administraţiei publice pentru un an, drept funcţionari. Parcul este creat în stilul reşedinţelor nobililor din acea perioadă, stilul "shinden-zukuri", cu eleştee şi coline artificiale, cu un fundal peisagistic ce imită munţii din jurul bazinului Takefu. Statuia aurită a lui Murasaki Shikibu are o strălucire deosebită în acest parc.
Elgaia Ohi
ELGAIAeste un acronim provenit de la EL- electircitate şi GAIA-zeiţa pământului în mitologia greacă. Acesta reflectă nevoia de a lua în considerare viitorul energiei electrice şi al pământului. Aici poţi exmerimenta viitorul apropiat, simţindu-te ca şi cum ai fi acolo deja, în unul dintre cele mai mari teatre cu imagini virtuale.
Muzeul Tsuruga
Portul Tsuruga a fost singurul port care a i-a primit pe "orfanii polonezi" în 1920 şi pe refugiaţii evrei cu "vize de salvare a vieţii" în 1940. Din vremuri imemoriale el a înflorit ca o poartă de acces către continent, de unde vine şi denumirea "cheiul estului", căci portul Tsuruga a fost în acelaşi timp un port al umanităţii.
Plaja Mizushima
Mizushima este o insulită situată lângă peninsula Tsuruga. Apa din jurul acesteia este extrem de limpede şi de frumoasă, atrăgând mulţi vizitatori în fiecare an. Este populară în special printre tinerii ce practică wind surfing-ul şi printre scafandrii.Pe timpul verii este disponibil un feribot între Shikiga-hama şi Urasoko.
Plaja Wakasa Wada 
Plaja Wakasa Wada este desemnată ca una dintre cele mai bune 88 zone de scăldat din Japonia. Este, deasemenea, una dintre cele mai bune plaje unde se poate face baie de pe coasta de est a Japoniei. Vasta plajă şi marea atrage multe familii şi turişti tineri. Locuri de campare, un iaz de pescuit, portul şi Michino-Eki (gara de pe marginea drumului) şi o zonă cu apă termală se află în apropiere.
Pădurea de creaţie Kanazu
Pădurea de creaţie Kanazu este un loc unde oamenii pot schimba informaţii şi pot experimenta bucuria crării unor produse artistice în timp ce sunt în contact cu natura. Principala facilitate, Nucleul Artei, este utilizată pentru expoziţii şi prezentări ale diverselor produse artistice. Vizitatorii se pot aventura în atelierul de ambarcaţiun sau de fabricare a sticlei şi studiourile de olărie şi de batice din pădure.
Satul de păpuşi din bambus din Echizen
Sunt expuse atăt păpuşi  tradiţionale din bambus făcute din fibre lungi de bambus, bambus mousou şi aşa mai departe, cât şi multe capodopere folosite în teatrele No, Kyogen şi Kabuki. Facilitatea include un atelier unde vizitatorii nu numai că pot vedea munca delicată a meşterilor locali, dar pot experimenta şi lucrul cu bambusul şi fabricarea acestor păpuşi. Există şi un muzeu al păpuşilor, dar şi un magazin al acetsui muzeu.
Templul Daianzenji
Templul Daizenji a fost înfiinţat în anul 1658 de către Mitsumichi Matsudaira, al patrulea lord al domeniului Fukui. A fost construit pentru maestrul zen Daigu, care era unul dintre cei mai mari proţi la acea vreme. Templul aparţine ramurei Miyoshinji al şcolii de budism zen Rinzai, dar este cunoscut şi ca templul familial al lorzilor din Fukui. Se spune că templul s-a păstrat neschimbat de când a fost construit. Poarta din spatele templului poartă emblema familiei Tokugawa, o nalbă.
Satul olarilor din Echizen
Ceramica de Echizen este una dintre cele mai vechi şase stiluri de ceramică din Japonia. Satul de olărie din Echiten este situat în centrul oraşului Echizen şi atrage mulţi oaspeţi, împreună cu Muzeul de ceramică Fukui, unde oamenii pot învăţa despre istoria ceramicii şi pot încerca să o facă ei înşişi. Un magazin şi o galerie sunt deasemenea incluse.
Washi no sato din Echizen
Oraşul Imadate se mândreşte cu hârtia fabricată manual de cea mai bună calitate din ţară, înspecial cea din districte cum ar fi Oizu, Otaki, Iwamoto, Shinzaike şi Sadatomo, unde concurează multe companii de fabricare a hârtiei. Acestea sunt cunoscute genric drept "regiunea Goka", şi sunt faimoase ca un sat al manufacturării hârtiei japoneze. "Washi no sato kaikan" (un muzeu cu capodopere din hârtie japoneze şi documente din domeniu) şi "Papirus-Kan" (unde poţi experimenta fabricarea tradiţională a hârtiei) se află deasemenea aici, făcân zona atractivă şi plină de atmosferă.
Satul hârtiei japoneze Washi no sato
Satul hârtiei japoneze expune multe referinţe istorice, unelte de fabricare a hârtiei şi incrediente. Acestea spun povestea lungii istorii a fabricării hârtiei japoneze, cât şi metode pentru fabricarea ei. Expune şi hârtia de dimensiuni mari Imadate Heisei, care este cea mai mare hârtie din lume şi a fost fabricată la cererea lui Taikan Yokoyama, unul dintre cei mai faimoşi pictori în stil japonez.
Muzeul meşteşugăresc Udatsuno
Muzeul meşteşugăresc Udatsuno este unul dintre locurile turistice populare din Imadate. Acest muzeu atrage vizitatorii cu atmosfera sa unică. Are deasemenea şi o arhitectură unică, cunoscută drept stilul de acoperiş Udatsu. Vizitatorii pot să-i observe pe meşteşugarii care le demonstrează fabricarea manuală a hârtiei cu unelte tradiţionale. Chiar şi în zilele noastre meşteşugarii fabrică hârtia cu apă rece ca ghiaţa, devreme ce se spune că hârtie nu se poate fabrica fără un asemenea gen de apă. În timp cei privescei pot observea tensiunea şi tandreţea meşteşugarilor pentru munca lor.
Centrul soba din Echizen
Cel mai faimos fel de mâncare cu tăieţei din Fukui este Oroshi Soba (tăieţei de hrişcă cu ridiche rasă). În Fukui oamenii se bucură de soba cu un sos dulce şi cu ridiche japoneză rasă, ceva rar în Japonia. Vizitatorii gusta soba proaspăt preparată de îndată ce au pregătiti tăieţeii. Amabilul personal îi va învăţa cum să taie, ruleze şi întindă aluatul.
Muzeul beţişoarelor (obiecte din lac Wakasa)
Muzeul expune priceperea tradiţională într-o expoziţie de 3.000 de beţişoare. Experienţa fabricării beţişoarelor este o activitate populară, căci îţi poţi face propriile beţişoare.
Muzeul culturii culinare din Obama
Un muzeu unde se fac activităţii practice şi unde vizitaorii pot învăţa despre istoriia bucătăriei din Wakasa şi despre meşteşugurile tradiţionale.Facilitatea are un muzeu unde se poate învăţa cultura şi istoria culinară, o bucătărie unde se pot lua lecţii de gătit şi un studio de meşteşuguri tradiţionale, unde se poate observa munca meşterilor şi de pot lua lecţii practice şi o baie termală cu vederea spre ocean.
Evenimente
Festivalul narciselor (începutul lui ianuarie)
Narcisele înflores în abundenţă pe stâncile de pe coasta Echizen-ului, unul dintre cele mai mari trei locuri de cultivare a narciselor din ţară, fiind cele mai frumoase în perioada decembrie-februarie. Narcisa, de forma unei stele aurii, emană un parfum minunat. Festivalul include împărţirea de narcise şi tocană de crab gratis. În afară de vânzarea produselor locale, există şi evenimente distractive.
Echizen Manzai (1 ianuarie)
Acest spectacol tradiţional de artă are ca scop sărbătorirea Anului Nou şi nădejdia membrilor familiilor locale pentru prosperitate. Acest spectacol datează de 1400 de ani. Beţele folosite pentru toba taiko în forma unui arc sunt ceva specific Echizen Manzai. Aşadar, acest spectacol este desemnat drept o propietate etnic-culturală naţională intangibilă.
Festivalul Katsuyama Sagicho Matsuri (ultima sâmbătă şi duminică din februarie)
Acestea este un tip de festival al recoltei, care avea loc în multe locuri de Anul nou după calendarul lunar (15 ianuarie) încă din perioada Heian, dar acum festivalul are loc în Katsuyama în ultima sâmbătă şi duminică din februarie. Locuitorii construiesc câteva turnuri cu platforme în fiecare cartier, iar grupuri de bărbaţi îmbrăcaţi ca femeile, în kimono-uri roşii, întreţin atmosfera şi bat în tobele Taiko, cântă la shamisen, fluiere şi clopoţeii.
Dansurile Mizumi Dengaku şi Noh (15 februarie)
Dansurile Mizumi Dengaku şi Noh îşi au începuturile acum în jur de 750 de ani, când moştenitorul împăratului, Hojo Tokiyori, a vizitat satul Mizumi. Sătenii au interpretat dansuri dengaku (de plantare a orezului) pentru al distra pe Tokiyori, iar în schimb el  i-a învăţat cum să interpreteze dansuri Noh. De atunci această artă medevală este interpretată cu graţie la altarul Uama în fiecare 15 februarie.
Omizuokuri (ritualul de transmitere a apei)- 2 martie
Acest eveniment shintoist din perioada primăverii, "Omizu Okuri", sau ceremonia de trasmitere a apei, are loc la templele Jingu-ji Unose în fiecare an pe 2 martie. Punctul culminant al festivalului este atunci când preoţii de la templul Jingu-ji citesc pergamentul ceremonial şi toarnă apă sfinţită în apa de la Unose dintr-un cilindru de bambus. Se crede că apa ajunge în Wakasai (fântâna) de la templul Todai-ji din Nara zece zile mai târziu. Templul Todai-ji ţine faimoasa "Omizu Tori", sau ceremonia de primire a apei, pe 12 martie.
Parada de costume istorice din Echizen şi Festivalul primăverii ( la începutul lui aprilie)
Parada costumelor istorice din Echizen/ Festivalul primăverii are loc în fiecare aprilie. Oamenii se cotumează ca figuri importante şi lorzi feudali din istoria prefecturii Fukui, cum ar fi Yoshisada Nitta, Yoshikage Asakura, Katsuie Shibata, Hideyasu Yuki, Shungaku Matsudaira şi dominişoara O-Ichi în cadrul zonei centrale din Fukui. Lorzii feudali sunt îmbrăcaţi în armuri, iar doamnele în frumoase kimono-uri. Această superbă paradă este în sinea sa un sul de picturi însufleţite.
Festivalul florilor de cireş din Maruoka ( începutul lui aprilie)
Castelul Maruoka (o importantă proprietate culturală) a fost construit de Shibata Katsutomi, nepotul lui Shibata Katsuie, în 1576. Această structură a donjon-ului, cu trei nivele şi două etaje, este un turn de veghe care a funcţionat drept reşedinţă pentru lord. Este cea mai veche structură de acest gen din Japonia. În timpul primăverii în jur de 400 de cireşi Someiyoshino înfloresc în toată gloria lor la baza castelului, care este înregistrat drept unul dintrre cele mai frumoase 100 de locuri pentru admirarea florilor de cireş din ţară. Ei oferă un plus de frumuseţe catselului, ce este cunoscut şi ca Ksumi ga Jo (Castelul ceţii) datorită legendei conform căreia apropierea ori cărui duşman de castel provoacă apariţia une ceţi groase, care îl ascunde.
Festivalul Hanakae (A schimbului de flori)- începutul-mijlocul lunii aprilie
În aprilie, când bate un vânt cald şi cireşii încep să înflorească, cartierele din Tsuruga sunt luminate. Festivalul Hanakae Matsuri de la altarul Kanesaki, unul dintre principalele locuri pentru admirarea florilor de cireşi, este un eveniment care constă în schimbul de flori dintre două persoane spunând "Haide să schimbăm flori!" împreună cu urări adresate una alteia.
Rennyoki (sfârşitul lui aprilie-începutul lui mai)
Acest eveniment descrie călătoriile lui Rennyo Shonin. Câţiva credincioşi pornesc într-un pelerinaj ducând un "Mikoshi" (altar portabil) ce conţine în interior o pictură al lui Rennyo Shonin de la Kyoto până în Yoshizaki, unde oameni cu lămpioane din hârtie îi întâmpină. Acesta este cel mai mare eveniment tradiţional din Yoshizaki şi face ca oraşul să devină foarte aglomerat datorită  mulţimii de credincioşi ce îl vizitează în această perioadă. Aceasta ne aminteşte de zilele prospere ale oraşului de altă dată.
Festivalul ataleelor din Sabae (3-5 mai)
Parcul Nishiyama, cel mai mare de acest gen de pe coasta de est a Japoniei, se mândreşte cu 43.000 de azalee. Festivalul azaleelor are loc la începutul lunii mai, când florile înfloresc din abundenţă, printre strălucitorul verde e primăvară.
Festivalul Mikuni (19-21 mai)
Festivalul Mikuni este faimos ca fiind unul dintre cele mai mari trei festivaluri din Hokruiku. Mulţi turişti vin să privească acest festival, în special pe data de 20 mai, când care reprezentând păpuşi în formă de războinici, înalte de şase metrii, defilează prin oraş. Străzile din jurul altarului Mikuni sunt împânzite cu corturii cu atracţii de modă veche şi multe tarabe în aer liber, numite "Yatai" şi "Roten", ajutându-i pe turişti să descopere prosperitatea şi spiritul oraşului portuar Mikuni.
Fesivalul ceramicii din Echizen (la sfârşitul lunii mai)
În fiecare an fetsivalul ceramicii din Echizen are loc pentru trei zile, începând cu a patra duminică din mai, la Satul ceramicii Echizen. Această ceramică deosebită atarge mulţi vizitatori, de vreme ce se oferă o reducere de 20-30 % din preţ. Deasemenea, au loc vânzarea produselor specificd satului, piesele tradiţionale, concertul, şi ceremonia ceaiului Satsukiage.
Festivalul crinilor (luna iunie)
Crinul este floarea simbolică a municipiului Sakai. Parcul Yuri no sato este locul unde se petrece Festivalul crinilor, deţinând în jur de 150.000 de crini ce înfloresc în această perioadă. Bucuraţi-vă de o plimbare prin parc îmbiaţi de parfumul crinilor purtat de vânt.
Festivalul irişilor de pe malul lacului Awara Kitagata (de la mijlocul spre sfârşitul lunii iunie)
Grădina de irişi de pe malul lacului Kitagata este una dintre cele mai proieminente din ţară, având 300 de specii şi peste 500.000 de flori ce înfloresc splendid, începând de la sfârşitul lunii mai, timp de în jur de o lună. Există un festival al irişilor la sfârşitul lunii iunie şi mulţimi pline de viaţă se adună pentru a face excursii cu barca în jurul lacului şi pentru a cumpăra flori de iris.
Festivalul lotusului (la începutul lui iulie)
Minami-Echizen-cho, este faimoasă ca fiind cea mai mare zonă cultivată cu lotuşi din Japonia. Parcul lotusului, Hanahasu Kouen, include 120 de specii de lotus din întreaga lume, ce înfloresc aici din abundenţă. În fiecare an în iunie florile de lotus înfloresc în număr mare, spre încântarea vizitatorilor.
Festivalul Phoenix din Fukui (la începutul lui august)
Un festival de vară reprezentativ, Festivalul Phoenix din Fukui comemorează modul în care municipiul Fukui s-a ridicat din cenuşă după sfârşitul celui De-al doilea război mondial, la fel ca şi mitica pasăre Phoenix. Ultima zi a festivalului include un spectacol de artificii ce luminează cerul nopţii.
Festivalul de arificii Wakasa Oi (începutul lui august)
O mare torţă în formă de frunză, numită Super Daikasei, este aprinsă pe o scenă specială şi rotită cu putere de către participanţi până se stinge. Apoi oamenii o demolează în încheierea acestui brav festival al focului. Deasemenea, se ţine un spectacol de aproximativ o mie de artificii şi un concert de tobe taiko.
Fiesta selelor
Acest festival are loc sub minunatele stele ale nopţii, pe şase august. Programul interesant include concerte, parade, focuri de artificii şi un spectacol fantastic cu lasere, în cadrul căruia sunt proiectate diverse litere pe partea dinspre munte.
Festivalul artificiilor din Mikuni (11 august)
Renumit ca fiind cel mai mare festival de acest gen din Hokuriku, Festivalul artificiilor din Mikuni are loc pe data de 11 august pe plaja Mikuni. Dintre toate focurile de artificii splendide, cele lansate de pe suprafaţa mării sunt ceva specific pentru acest festival. Vizitatorii, atât din ptrefectura Fukui, cât şi din afara ei, se pot bucura de o noapte de vară admirând fantezia de sunet şi lumină.
Toro Nagashi şi marea expoziţie de artificii (16 august)
Aceste evenimente au loc pe plaja Matsubara pe data de 16 august, atunci când vara se apropie de sfârşit. Imaginea lampioanelor roşii, galbene şi albastre plutind pe valuri şi dispărând de pe coastă, în timp ce uriaşe inele de artificii luminează cerul nopţii, este absolut fantastică. Aceste evenimente din timpul verii pline de culoare îi impresionează profund pe mulţi vizitatori.
Concertul O-TA-I-KO (la sfârşitul lui august)
Acest mare festival al tobelor taiko are loc la sfârşitul lunii august. Principala atracţi este toba taiko "Myojin", de 1.6 metrii, la care cântă un grup de localnici. Există şi spectacole ale toboşarilor profesinişti şi a formaţiilor de pe tot cuprinsul ţării.
Festivalul Tsuruga Matsuri (2-4 septembrie)
Acest festival face parte dintr-un festival mai amplu, ce se desfăşoară între 2 şi 15 septembrie, şi reprezintă ceremonia anuală autumnală de la altarul Kehi. Primele trei zile ale acestui fetsival se numesc Tsuruga Matsuri. Acesta începe în ajunul primei seri a festivalului cu un dans tradiţional Chigo, iar apoi cu mari parade cu "Goshintai", sau simbolul unei zeităţi, altarele portabile, în număr de şase, ce datează din perioada Muromachi, defilări şi dansuri Minyo. Acest festival îi impresionează puternic pe cetăţenii din Tsuruga
Festivalul Hojoe Matsuri (a treia sâmbătă şi duminică din septembrie)
Acest festival provine dintr-o ceremonia veche de 1200 de la altarul Ywata, numită "Hojoe", ce are loc în fiecare an pe 14 şi 15 septembrie. Principalul obiectiv al ceremoniei "Hojoe" este a câştiga admitaţia pentru prinderea animalelor cu mâinile goale şi a se predica împotvriva distrugerii vieţii în conformitate cu manuscisele chinezeşti antice. Acesta este cel mai plin de viaţă festival din Wakasa, cu multe tarcţii tradiţionale, cum ar fi parade, muzică shinto, dansul leului, concerte de taiko şi un marş al altarelor portabile.
Festivalul păpuşilor din crizanteme din Takefu (timp de o lună, de la începutul lunii octombrie)
Takefu este cel mai bine cunoscut pentru păpuşile din crizanteme. Există peste 8.000 de vase conţinând diverse specii de crizanteme, cum ar fi Ogiku, Kogiku şi Kengai ce sunt expuse, şi o sală a păpuşilor din crizanteme, Kiku Ningyo, ce expune păpuşi cu decoraţiuni superbe din crizanteme, ce povestesc istorisiri vechi. Acest eveniment oferă şi un loc de joacă, un teatru mare, spectacole pe o scenă în aeri liber, un coaster şi un bufet suedez.
Festivalul florilor de cosmos (de la începutul până la jumătatea lunii octombrie)
Grădina cu flori de cosmos Miyanoshita, situată în norde-vestul Fukui-ului, măsoară 17.5 hectare. Aici există 32 de soiuri de flori de cosmos şi în jur de 10 milioane de fire ce înfloresc din abundenţă.
Festivalul frunzelor de toamnă Kuzuryu (la sfârşitul lui octombrie)
Festivalul frunzelor de toamnă Kuzuryu are loc în fiecare octombrie, spre a fi admirată frumuseţea frunzelor uscate. Acest festival are loc la satul pentru recreaţie Kuzuryu şi mulţi localnici participă în cadrul său. Vizitaorii se pot bucura şi de o gamă largă de mâncăruri specifice pentru toamnă.
Izvoarele termale Mikuni şi Festivalul crabului (de la mijlocul până la sfârşitul lunii noiembrie)
Mikuni este locul unde sunt prinse fructe de mare proaspete şi crustacee, iar crabii Echizen prinşi în acest port sunt deosebit de populari.
Festivalul frunzişului de toamnă (de la începutul lui noiembrie, timp de o lună)
Aici există o sărbătoriere a schimbării anotimpurilor unică într-un anumit mod în întraga Japonie. În timpul toamnei frunzele capătă o multitudine de culori (roşu, auriu, portocaliu), spre încântarea provitorilor.
Bătutul clopotelor în timpul anului nou la templul Daianzenji (31 decembrie)
Alungă anul vechi şi întâmpinăl pe cel nou cu lovituri de clopot în liniştea profundă a templului Daianzenji. Toţi vizitaorii au şansa de a bate clopotul templului. Rugăciunile şi imlporările sunt acceptate oricând.









Kamiijima

Kamijima este un oraş din districtul Ochi, prefectura Ehime, Japonia. În octombrie 2004 oraşul s-a format prin fuzionarea următoarelor oraşe şi sate: Ikina, Iwagi, Uoshima şi Yuge. Mot-a-mot, numele oraşului înseamnă "insula de sus". Oraşul constă într-un număr de insule din marea interioară Seto.
În martie 2006 Kamijima avea o populaţie de aproximativ 8.116 locuitori şi o suprafaţă de 30.38 kilometrii pătraţi.





duminică, 12 februarie 2012

Azu

Azu, născută pe 8 decembrie 1981 în prefectura Mie, stilizată AZU, este o cântăreaţă japoneză de R&B. Aceasta este bine cunoscută pentru colaborarea cu rapper-ul Seamo, cum ar fi pentru prima sa lansare majoră, principala piesă de pe al doilea album al lui Seamo, Live goes on, numită, "Kokoro no koe".
Biografie
Azu a început să lucreze pentru prima dată pe scenele cluburilor din Tokyo, la vârsta de 16 ani. Ea a explicat semnificaţia din spatele numelui ei de scenă, "punând memoriile în toate cuvintele de la A la Z şi prefăcându-le în tine însuţi (you-U).
Ea a început să lucreze cu rapper-ul Seamo în 2005, colaborând drept o vocalistă secundară în câteva din single-urile sale. În 2006 ea a apărut ca o artistă cu drepturi depline în principalul single radio de pe al doilea lui album, Live goes on. Cântecul, "Kokoro no koe", a fost certificat de RIAJ pentru 100.000 de downloadări pe telefonul mobil.
Aceasta a debutat ca o cântăreaţă pe cont propriu în 2007, cu single-ul "Cherish". Azu a continuat să lucreze cu Seamo (de exemplu, în primul ei hit din top 30, "Jikan yo tomare"). Până în prezent cei doi au lucrat împreună la şase piese.
În general cântecele ei se bucură de un mai mare succeas pe piaţa digitală (cel mai bine vândut single al ei în vânzări fizice a strâns doar 11.000 de copii vândute). Din noiembrie 2009 cinci dintre melodiile sale au fost certificate de RIAJ cu "aur" pentru vânzări pentru telefoane mobile.
Azu şi-a lansat al doilea album, "Two of us", în martie 2010.
Dicografie
Albume
An        Titlu             Poziţie        Vânzări 
                                                                         
2008     As one           35                18.036
                                                                         
2010      Two of us      13                21.994
                                                                          
2011       AZyoU        15                 5.846
                                                                           
2012     Love letter     22                  4.448
                                                                            

Single-uri
An             Titlu                                  Poziţie 
                                                                              
2007       Cerish                                      49
               Jewel Sky                                84
                                                                              
2008       Koi iro                                   118
               Jikan to tomare feat. Seamo     27
                                                                              
2009       Imasugu ni...                             23
               I will                                         23
             Onaji sora mitsumeteru anata ni   31
                                                                              
2010    You&I feat. Love love love          55
            For you                                       38
            Tashika na koto                           67
            In my life/ To you...                      62
                                                                               
2011    Broken heart                               62
            Tomodachi☆★                          100
            Woman                                        -
                                                                                 

Alte apariţii
An       Artist                     Titlu
                                                                                               
2005   Seamo                             Honey honey
                                                   Intro: Here comes the Seamo
                                                                                                 
2006  Seamo feat. Azu                Kokoro no koe
                                                                                                  
2008   Karutetto feat. Azu           Itsumademo
         Makai feat. Azu&L-Vocal   Baby star
         Seamo feat. Azu&Yukako   Kiss kiss kiss
                                                                                                   
2010  Maki feat. Azu                   Mata Aitakute
          S'capade feat. Azu             Every 4 U
                                                                                                    

Anime
Piesa "For you" al lui Azu poate fi auzită în al 12 ending al animeului Naruto Shippuden, iar melodia "Jikan yo tomare" este al doilea ending al animeului Itazura na kiss.

For you

Broken heart

You and I 

I will

Jewel Sky







Puteţi să-i ascultaţi şi alte melodii dând click aici sau aici.

Mago mago Arashi

Ţin să vă anunţ că probabil săptămâna asta voi lua o pauză deoarece mai am doar o cântăreaţă şi un oraş de tradus. Apoi voi începe prefectura Fukui ^_-
Mago mago Arashi episodul 37

Mago mago Arashi episodul 38

Mago mago Arashi  episodul 39

duminică, 5 februarie 2012

Ikata

Ikata este un mic oraş din districtul Nishiuwa, Ehime. În urma unei recente fuziuni cu oraşele Misaki şi Seto, acesta se întinde acum şi în muntoasa peninsulă Sadamisaki, cea mai îngustă peninsulă din Japonia şi cel mai vestic punct din Shikoku.
Geografie unică a influenţat foarte mult dezvoltarea oraşului. Pe de-o parte, prezintă provocări importante în dezvoltarea urbanismului, care nu au fost depăşite decât recent. Pe de altă parte, peninsula este cea care oferă oraşului minunatul peisaj montan şi oceanic, care a fost susţinut de investiţii semnificative în infrastructură şi facilităţi turistice, ce au constituit baza pentru o industrie a turismului înfloritioare.
Ca o completare a peisajului natural, Ikata este cunoscut de multă vreme pentru pescuit şi culturile de portocale mikan. În ultimii ani oraşul a devenit şi un punct important al producerii de energie- centrala nucleară Ikata produce cea mai mare parte a energiei electrice neceară arhipeleagului Shikoku, iar munţii oraşului sunt împânziţii de zeci de mori de vânt.
Istorie
Preistorie
Peninsula Sadamisaki a fost locuită cel puţin din perioada Jomon (10.000-300 î.Hr), fapt dovedit de uneltele de piatră şi vasele de lut descoperite în vecinătăţile Misaki şi Kushi.
În anul 1963 un localnic a descoperit un ax de piatră datând de la mijlocul perioadei Yayoi (300 î.Hr-250) în lotul său de pământ din Kawachi. În urma investigaţiilor suplimentare întreprinse de Societatea japoneză de arheologie în 1986, zona a fost recunoscută drept un teritoriu ce conţine rămăşiţele unei aşezări montane. Acest tip de aşezare este situat de obicei la câţiva metrii de zonele înconjurătoare sau de munţi, şi este specifică perioadei Yaoyoi.
Antichitate
După reforma Taika din 646 Ikata şi teritoriile înconjurătoare au devenit cunoscute drept districtul Uwa, în 701. Districtul Uwa acoperea întreaga regiune Nanyo până când a fost despărţit în două în 866. Datorită faptului că districtele erau definite ca suprafaţă în funcţie populaţie, se poate deduce că în acea perioadă zona era subdezvoltată şi slab populată.
Era feudală
La sfârşitul perioadei Heian oraşele Yawatohama şi Ikata au devenit cunoscute drept Yano. Cum drepturile de proprietate asupra pământurilor s-a concentrat tot mai mult în mâinile familiilor conducătoare locale, controlul asupra Yano i-a fost dat lui Taira no Tadamitsu, un membru al clanului Heike.
Unii membrii ai familiei Heike s-au stabilit în secret în zona Seto în 1185, după ce fuseseră învinşi în Războaiele Genpei.
Odată cu introducerea shogunatului Tokugawa şi începerea perioadei Edo districtul Uwa a ajuns sub controlul domeniului Uwajima. Din 1610 până în 1612, primul lord feudal al Uwajima, Tomita Nobutaka, i-a adunat pe fermierii din zonă pentru a săpa un canal prin cea mai îngustă parte a peninsulei Sadamisaki, în vecinătatea Seto-ului. Proiectul a fost anulat imediat după aceea, datorită fondurilor insuficiente. În această perioadă numele Ikata poate fi observat în înregistările taxelor plătite lorzilor feudali.
Regiunea învecinată Mitsukue a prosperat ca un oraş portuar în timpul perioadei feudale, fiind utilizat ca un popas pentru daimyo în drumul lor către sau dinspre capitală, odată cu introducerea politicii sankin kotai. Acest trafic a fost probabil sursa poruncii nereuşite a lui Nobutaka pentru a crea o scurtătură prin peninsulă.
Era modernă
La un deceniu după restaurarea Meiji, în martie 1878, districtul Uwa a fost divizat în districtele Kitauwa, Minamiuwa, Nishiuwa şi Higashiuwa de astăzi (Uwa de nord, Uwa de sud, Uwa de vest şi respectiv Uwa de est). Ikata a fost denumit drept sat în 1889 şi multe aşezări din vecinătate i-au urmat exemplu, multe dintre ele fuzionând între ele pentru a reduce numărul de municipalităţi de la 26 la 6.
Puţin mai recent, golful Mitsukue din Seto a fost folosit pentru antrenamente pentru operaţiuni cu submarinul de către Marina imperială japoneză, în cel De-al doilea război mondial, datorită faptului că forma golfului era asemănătoare cu cea de la Pearl Harbour. Un monument numi "Cei nouă eroi de război" a fost ridicat în parcul Suka pentru a comemora dăruirea celor nouă tineri (de 21-28 de ani) care au staţionat în Mitskue pentru efectuarea acestor antrenamente. Potrivit plachetei de pe monument aceştea erau destul de prietenoşi cu localnicii şi poveşti despre ei încă mai circulă şi astărzi printre locuitori. Ei au murit pe 8 decembrie 1941, în timpul  unuia dintre atacurile iniţiale de la Pearl Harbour.
În 1955 o nouă rundă de fuzionări, corespondentă Marii fuzionări Showa, a redus numărul de municipalităţi la trei.
În 1977 a început să opereze centrala nucleară Ikata, prima din Shikoku.
În aprilie 2005 Ikata a fuzionat cu oraşele Misaki şi Seto pentru a crea un nou oraş cu acelaşi nume, care se întinde pe întreaga peninsulă Sadamisaki.
Evenimente recente
Odată cu instalarea a mai multor mori de vânt în perioada 2006-2007, au existat proteste zgomotoase şi semnificative din partea rezidenţilor din apropiere.
Geografie şi climă
Ikata se află în peninsula Sadamisaki, cea mai îngustă peninsulă din Japonia şi cel mai vestic punct al insulei Shikoku. Peninsula este extrem de muntoasă, cu stânci abrupte şi cu puţine terenuri plate, utilizabile. Pentru a combate acest aspect, golfurile şi iazurile oraşului au fost supuse eforturilor de recuperare a uscatului datând încă de la începutul perioadei Meiji (spre sfârşitul anilor 1800). Versanţii oraşului sunt acoperiţi cu livezi terasate cu mikan şi cu păduri în zonele nedezvoltate.
Variate cartiere ale Ikata sunt amplasate la poalele munţilor, conectate între ele doar de simple drumuri de coastă şi o singură autostradă, Autostrada 197. Cel mai mare cartier şi centrul administrativ al oraşului este Minatoura, aflat aproape de colţul estic al oraşului.
Ikata este înconjurat din trei părţi de ocean: la nord de marea Iyo (parte a mării interioare Seto), marea Uwa la sud (oceanul Pacific) şi de strâmtoarea Hoyo la vest (ce separă Shikoku de Kyushu).
Clima este caldă, cu o temperatură medie anuală de 16-17 grade celsius şi 1.500 de mm de precipitaţii. Cea mai rece parte a iernii se situează deasupra temperaturii de îngheţ (ca la 5 grade celsius), cu căderi de zăpadă ce pot fi văzute doar odată sau de două ori pe an. Precipitaţiile se concentrează în sezonul ploios din iunie şi iulie, dar şi în septembrie.
Lungimea peninsulei face dificilă o prognoză meto precisă pentru oraş; nu este ceva neobişnuit ca într-o parte să fie o vreme însorită, ploioasă în altă porţiune şi ceaţă într-alta. Poziţionarea oraşului, prelungindu-se în ocean, îl face şi o ţintă frecventă pentru taifunuri.
Se învecinează cu Yawatahama la est şi cu Oita (prefectura Oita) la vest, peste strâmtoarea Hoyo.
Atracţii locale
Farul Sadamisaki
Farul Sadamisaki se înalţă la capătul peninsulei, având o vedere către strâmtoarea Hoyo.În zilele senine poţi privi până în Kyushu. Aproape doi kilometrii de trasee pentru drumeţii şi zone de campare se află la baza acestuia, ca parte a parcului naţional Setonaikai.
Parcul eolian Seto
Acest parc se află pe vârful unui munte în zona Seto. De aici poţi observa multe dintre morile de vânt din Ikata, rotindu-se deasupra mării interioare Seto către nord şi deasupra oceanului Pacific către sud. Poezii haiku despre morile de vânt, prezentate în cadrul Festivalului morilor de vânt din Ikata, sunt expuse în parc. Imagini webcam, actualizate la fiecare oră, sunt disponibile online.
Casa turiştilor Ikata
Acest muzeu te învaţă totul despre energia nucleară prin intermediul unor ecrane interactive minunate şi activităţi distractive pentru toate vârstele. Clădirea este conectată la Kira-kan, ce găzduieşte un acvariu şi oferă spre vânzare suveniruri şi produse agricole locale.
Parcu Red Wing
Denumit după oraşul cu care este înfrăţit Ikata, parcul găzduieşte Aventure Hill, un loc de joacă plin de plase pentru alpinism, role, şi alte jucării pentru copii.
Onsen-ul Kamegaike
O nouă amenajare cu apă termală şi un parc au fost deschise publicului în august 2007. Potrivit legendei, un crab gigantic trăieşte în eleşteul adiacent, Kamegaike.
Cultură
Etimologia numelui
Originea numelui Ikata este neclară, existând mai multe teorii cu privire la acest aspect:
  • Poate veni de la "iekata" sau "iokata", însemnând "un loc cu locuinţe mici sau bărci"
  • "Ika" poate fi găsit în numele locurilor înconjurate de munţi sau situate la poalele dealurilor. "Ta" poate însemna "ţinut".Astfel, "Ikata" poate însemna "un loc în munţi".
  • În limba ainu "ika" înseamnă "a străbate munţii şi a trece peste uscat". Totuşi, se crede că ainu au avut o mică influenţă aşa de departe, în sudul Shikoku-ului.
Mâncare
Ikata este cunoscut pentru portocalele mikan şi pentru sucul din acestea. Peste 20 de specii de mikan sunt cultivate aici. Cartierul vechi deţine o distilerie tradiţională de sake foarte veche, datând din perioada Edo, existând şi câţiva specialişti în fabricarea sake-ului la nivel local. Există chiar şi un muzeu dedicat acestora.
Regiunea Seto produce legume cum ar fi cartofii kintaro, de un violet strălucitor, dar şi sardine tinere, numite "chirimen". Misaki are o înaintată tradiţie a pescuitului, pescuind o mulţime de stavrid negru şi macrou. Patru dintre producătorii de peşte din Misaki fac parte din brandul "Cu dragoste" din Ehime.
Una dintre specialităţile bucătăriei din Ikata este "jakoten", o turtiţă prăjită de tenpura cu legume şi carne de peşte. Alte combinaţii includ "jakokatsu", care este preparată la fel, dar prăjită şi formată ca tonkatsu şi corcheta jako.
Limbă
Cetăţenii din Ikata vorbesc în dialectul Iyo, care este similar în multe privinţe cu dialectul Hiroshima.O caracteristică deosebită a regiunii Nanyo (Ehime de sud-est) este utilizarea particulei de final "ga" ca înlocuitor pentru "no", în unele contexte. De exemplu, "Nani shiteru no?" (Ce faci?) devine "Nani shiteru ga?" în dialectul Iyo.
Cea mai mare sărbătoare din Ikata, de la sfârşitul verii, Festivalul Kinahaiya din Ikata, este un alt exeplu al dialectului Iyo- "kinaha ya" înseamnă literar "vin-o", adică "kinasai yo" în japoneza standard.
Festivale şi evenimente
Ikata are o gamă largă de festivaluri şi evenimente de-a lungul întregului an.
Februarie
  • Dansul Misaki Oise
Bărbaţi şi femei aflaţi la vârste nenorocoase (25, 42 şi 61 pentru bărbaţi şi 19, 33 şi 37 pentru femei) primesc o binecuvântare de la un preot budist local sub forma unui set de dansuri ceremoniale. După aceea ornamente decorative norocoase şi sake gratis sunt oferite mulţimii.
Aprilie
  • Festivalul Moo Moo
Desfăşurându-se pe vârful muntelui Miharashi al ţinutului muntos Seto, punctul culminant al acestui eveniment îl reprezintă un grătar în aer liber cu carne a vacilor crescute aici.
Mai
  • Întâlnirea de pe marea Seto
  • Festivalul de pescuit Misaki
Iunie
  • Festivalul Kirara
Iulie
  • Festivalul Chirimen
August
  • Festivalul Kinahaiya 
Acesta este cel mai mare festival de vară din Ikata. Atracţiile includ competiţii de dans şi de film, concerte de taiko, sumo cu copii şi pescuit cu mâna goală, toate încheindu-se seara cu un un foc de artificii.
  • Festivalul matrimonial Seto
Femeile singure din oraş organizează un show de rochii de mireasă, urmat de un foc de artificii. Un grătar în aer liber şi pescuit cu mâna goală  au loc în parcul Suka, din apropiere.
Septembrie
  • Dansul Oku Shan Shan
În fiecare septembrie o mână de bărbaţi şi femei se întâlnesc pe plaja Oku pentru a interpreta acest dans, cu scopul de a linişti spiritul unei femei moarte care se spune că a fost adus pe ţărmul plajei acum mult, mult timp.
Octombrie
  • Festivalul toamnei
Există câte un festival propriu al toamnei în fiecare cartier principl din Ikata. Cel din Misaki este probabil cel mai spectaculos dintre toate trei. Principala atracţie este bătălia între Demonul taur şi Cele patru tobe, ce sunt de fapt două mikoshi cărate de tinerii regiunii. Participanţii concurează urcându-şi mikoshi pe o schelă gigantică, încercând apoi să se doboare unul pe celălalt.
Folclor
Şobolanii din Kuroshima
Există două insuliţe nelocuite în marea Uwa, lângă Yawatahama, ce aparţin oraşului Ikata: Kuroshima şi Karasushima. Textul unei legendă scrisă în secolul al 13-lea într-o lucrare numită "O colecţie de lucruri auzite, vechi şi moderne", spune următoarea poveste:
"În era Antei (1227-1229), în regiunea Yano a provinciei Iyo exista o insulă numită Kurushima. Se afla la aproximativ un ri (4 kilometrii) de cea mai apropiată aşezare. Pe insulă trăia un pescar cunoscut drept Daiku din Katsurahazama (Probabil cartierul Honai din Yawatakahama de astăzi). Într-o noapte el hoinărea în căutarea unui loc bun pentru aş întinde plasele când a observat că locurile de pescuit păreau că strălucesc în întunericul nopţii. Pe fiecare mal al insulei lumina strălucea aşa de tare încât el şi-a aruncat năvoadele doar pentru a vedea dacă este sau nu vreun peşte. În schimb, ceea ce a prins a fost nenumăraţi şobolani. După ce i-a tras la mal şobolanii au dispărut în întuneric. Pescarul a fost uimit. Ce ciudat fusese! Astfel, insula a devenit plină de şobolani, ce au mâncat toate recoltele şi au făcut pământul nefertil până în zilele noastre. Deşi, desigur, şobolani pot fi găsiţi pe insulă, ceea ce este ciudat este că ei se află lângă mare."
Crabul gigantic din Kamegaike
O legendă locală povesteşte despre un crab gigantic, de 8 rogojini tatami lungime, care trăieşte în iazul Kamegaike din vecheul Ikata.
"Acum mult timp un mare crab trăia în iazul Kucho. Crabul a crescut mai mare şi mai mare cu fiecare zi, până a ajuns să aibă 8 rogojini tatami în lungime şi nu mai putea să înoate în voie în iaz. Căutându-şi o nouă casă, a mers la iazul Kamegaike, în vecinătate. În iazul Kamehaike trăia un kappa, care a crezut că locuinţa lui este prea mare şi cu bucurie a făcut schimb cu crabul. 
Astfel, crabul şi-a găsit o nouă, mare casă şi a înotat în jur fericit. Din nefericire, înotul său a făcut ca iazul să se reverse aproape în fiecare zi, iar valurile răsturnau de multe ori bărcile pescarilor din apropiere. 
Aceştea s-au rugat zeilor să-l pecetluiască pe crab la fundul iazului.
În cinstea acestei zile în fiecare toamnă localnicii organizează un festival unde o plută ceremonială în formă de taur este cărată peste iaz pentru a-l menţine pe crab în adâncuri.
Cetăţeni notabili
Shuji Nakamura, inventatorul ledului albastru, aventurierul Koichi Kono, care a ajuns la Polul nord în anul 1997. El a murit în 2001 când încerca să meargă de la Polul nord la oraşul său natal, Seto. Poetul de haiku Nenten Tsubochi, a cărui poezii unice şi ciudate sunt prezente în manualele şcolare ale elevilor de şcoală primară.