Oraşul din prezent datează din octombrie 2005, când municipiul Takefu şi oraşul Imadate s-au unit pentru a forma un nou municipiu, cu toate că Echizen Bashi a fost un important centru regional încă de acum 1.500 de ani. Aici se află multe ruine ale vechilor castele şi situri arheologice. Echizen este cunoscut pentru templele şi altarele sale- mai bine de 300. Pentru un an el a găzduit-o pe faimoasa Murasaki Shikibu, autoarea romanului Genji Monogatari. Tatăl acesteia a fost în perioada Heian guvernatorul provinciei Echizen.
În august 2008 municipiul avea o populaţie estimativă de 86.565 şi o suprafaţă de 230.75 kilometrii pătraţi.
Istorie
Perioada Yamato
În timpul perioadei Yamato zona cuprinsă între Tsuruga şi Niigata a fost un regat numit Koshi, În anul 507, într-o perioadă de crize succesive, un conducător din zona Ajimano din Echizen a urcat pe tronul crizantemei, devenind al 26 împărat al Japoniei, Keitai-tenno, fondând o nouă dinastie imperială. În acea perioadă bazinul Echizen a început să se dezvolte din punc de vedere cultural şi economic.
Perioada Nara
Regatul Koshi a fost divizat în trei provincii: Echizen, Etchu şi Echigo. Provincia Echizen a devenit o importantă bază militară ce păzea provinciile din nord ale capitalei. Zona care va deveni mai târziu municipiul Echizen a servit drept o poartă de acces către drumul Hokurikudo, iar un sediu local al guvernului a fost stabilit în Echizen-Fuchu (în prezent cartierul Fuchu). Zona s-a dezvoltat în continuare, devenind un important centru politic, economic şi cultural. În timpul acestei perioadei poetul Nakatomi no Yakamori a fost exilat în Echizen, şi aici el a scris în jur de 40 de poeme ce au fost culese în Man'yoshu, inclusiv scrisorile sale de dragoste către Sanuno Otogami no Otome. Un alt poet faimos din Man'yoshu, Otomo no Yakamochi, a scris multe lucrări despre Echizen. Poemele lor pot fi găsite în Echizen no Sato, o grădină din oraş.
Perioada Heian
Guvernatorul provinciei Echizen, Fujiwara no Tametoki, a fost tatăl celebrei Murasaki Shikibu. Aceasta şi-a părăsit oraşul natal, Heian-kyo, o singură dată, pentru a merge la Echizen cu tatăl ei. Ea a stat aici doar aproape un an, iar apoi s-a întors acasă pentru a se căsători cu Fujiwara no Nobutaka. Se spune că experienţele sale din Echizen au avut o mare influenţă asupra celei mai importante lucrări a ei, Genji Monogatari, şi multe din numele locurilor din Echizen apar în poveştile şi poeziile sale.
Perioada Nanboku-cho
Echizen-Fuchu a rămas unimportant centru militar. Aici au avut loc câteva bătălii, şi numeroase castele s-au construit şi au înflorit în această perioadă. Shiba Takatsune, comandantul suprem din Echizen, a susţinut Curtea din nord în timpul războiului şi s-a luptat cu Yoshisada Nitta în Bătălia de la râul Hirano. Shiba a pierdut bătălia, iar castelul său a ajuns în mâinile lui Nitta. Shiba a fugit în nord, la castelul Asuwa din Fukui. Nitta l-a urmărit, dar a fost învins şi ucis de către Shiba în fortăreaţa Siege no Kuromaru. El a revenit la Fuchu şi cucerit atât castelul Fuchu cât şi castelul Otaki. Rezultatul războiului dintre Curtea imperială din nord şi Curtea imperială din sud a fost decisă în preajma zonei Fuchu. Astăi, o plachetă indicând locul castelului Shinzenkoji poate fi observată la templul Shogaku-ji din Echizen, iar ruine ale altor castele se pot vedea în perimetrul municipiului.
Perioada Muromachi
Victoriile lui Shiba Takatsune din perioada Nanboku-cho i-au permis să devină un daimyo puternic, independent faţă de poziţia sa dată de către shogunat. El şia schimbat numele din Shiba în Kuratani, iar controlul asupra Echizen-ului a devenit ereditar, rămânând familiei sale în loc să revină shogunatului. Acesta şi-a construit locuinţa în zona Ajimano din Echizen.
Perioada Sengoku
Echizen a prosperat sub conducerea lorzilor daimyo Asakura, care au mutat capitala provinciei din Echizen Fuchu la Ichijodani, lângă municipiul Fukui. Sub guvernarea lui Asakura Yoshikage Echizen s-a bucurat de opace şi o stabilitate cu mult mai mare decât restul Japoniei în această perioadă de războaie haotice între state mulţumită negocierilor purtate cu ai săi fermieiri Ikko-ikki. Ca urmare, Echizen a devenit un loc de refugiu pentru persoanele care fugeau de violenţele din sud.
Când Oda Nobunaga a invadat Echizen-ul, el a învins complet clanul Asakura, incendiind Ichijodani din temelii şi restabilid capitala provincială la Echizen Fuchu. Pentru a menţine pacea şi controlul asupra Ikko-ikki el a împărţit Echizen Fuchu-ul între generalii săi, Fuwa Mitsuharu, Sassa Narimasa şi Maeda Toshiie. Acesşea au fost cunoscuţi drept "Fuchu sanninshu" (cei trei din Fuchu) datorită cooperării dintre ei privind guvernarea. O parte din castelul lui Sassa Narimasa, castelul Komaru, există şi astăzi. Maeda Toshiie s-a stabilit în castelul Echizen Fuchu, pe locul căruia se află în prezent primăria Echizen. Fuwa Mitsuharu a preluat castelul Ryumon-ji, a cărui fundaţie din piatră şi porţiuni din şanţ pot fi observate la templul Ryumon-ji.
Perioada Edo
După Bătălia de la Sekigahara Yuki Hideyasu a devenit guvernatorul domeniului Echizen. Capitala proveincială a fost mutată pentru ultima oară, de la Echizen la Fukui. Clanul Matsudaira şi-a păstrat controlul asupra acestei zone întreaga perioadă Edo. În cele din urmă domeniul Echizen a devenit cunoscut drept domeniul Fukui.
În acest timp Honda Tomimasa, ce se bucura de o mare încredere din partea lui Tokugawa Ieyasu, a fost numit în funcţia de şef de rezerve. Honda a primit o bucăţică de pământ şi a devenit guvernator al Echizen Fuchu. Devastat de anii de război, Echizen Fuchu şi-a pierdut castelele, drumurile şi clădirile, iar Honda este responsabil pentru reconstrucţia majoră a zonei. El a reconstruit drumurile, zidurile şi clădirile, cât şi un sistem de irigaţii conectat la râul Hino. Tot Honda a pornit şi industiile care încă alcătuiesc economia de bază a oraşului: lame, textile şi utilaje industriale. Clanul Honda a domnit în Echizen Fuchu timp de nouă generaţii, până la restauraţia Meiji. Mormintele clanului se află la templul Ryusen-ji din Echizen.
Perioada Meiji
Potrivit unui vechi cântec Min'yo (folcor) numit "Saibara", zona Fuchu a fost cunoscută drept Takefu în timpul perioadelor Nara şi Heian. În al doilea an al perioadei Meiji (1869), acest nume a fost restabili. În anul 1889 oraşul Takefu a fost înfiinţat oficial.
În timul restauraţiei Meiji sistemul daimyo al perioadei Edo a fost desfiinţat iar lorzii daimyo au fost reorganizaţi în clasa kazoku, a nobililor. Cu totate acestea Honda, fiind doar un servitor ci nu un nobil, a fost mutat într-o clasă inferioară, shizoku. În 1870 clanul ultragiat s-a răzvrătit împotriva guvernului Meiji în semn de protest faţă de această retrogradare. Această revoltă este cunoscută sub numele de Takefu Soudou. În 1879 Honda Sukemoto a fost promovat în kazoku, şi în final la danshaku în 1884.
Perioadele Showa şi Heisei
În 1948 municipiul Takefu a fost înfiinţat oficial. În următorii 11 ani Takefu a absorbit şapte sate vecine, crescând mult în dimensiune şi populaţie.
În 20 septembrie 1949 a avut loc un incident cunoscut sub numele de Takefu Jiken. În jurul orei 5 dimineaţa Judecătoria şi Biroul procurorului prefectural au luat foc. Într-o oră toate documentele şi înregistrările judecătoreşti au fost distruse. Focul a fost pus pe seama incendierii de către o bandă, iar scenele din filmul "Jingi naki tatakai" se spune că amintesc de acest incendiu.
În octombrie 2005 Takefu şi Imadate s-au unit pentru a forma municipiul Echizen. Noul oraş format a devenit gazda a celui mai mare număr de bunuri culturale din prefectura Fukui. Astăzi Echizen are câteva fabrici mari de electronice şi de îmbrăcăminte, dar este cel mai bine cunoscut pentru numărul mare de mici afaceri ce înfloresc aici. O glumă locală spune că fiecare cetăţean din oraş se adresează unul celuilalt cu "sacho"(preşedinte de companie). Echizen găzduieşte o mică comunitate de brazilieni care lucrează mai ales în fabrici de condensatoare de ceramică şi o comunitate de chinezi ce lucrează în număr mare în industria textilă. Un număr de profesori de engleză străini locuiesc deasemenea în Echizen, predând la liceele, şcolile generale şi primare locale.
Locuri faimoase
Altare
Altarul Soja, altarul Oshio Haciman (o importantă propritate culturală naţională), altarul Omushi, altarul Hino, altarul Ajimano, altarul Okafuto şi altarul Otaki.
Temple
Gekkō-ji, Hoyama-ji, Inshō-ji, Ryūsen-ji, Ryūmon-ji, Kongō-in, Reisen-ji, Gōshō-ji şi gărdina Jofuku-ji.
Parcuri
Parcul Murasaki Shikibu, construit în onoarea scriitoarei cu acelaşi nume, autoarea romanului Genji Monogatari, ce a trăit pentru un an în Echizen împreună cu tatăl său, Tametoki Fujiwara, guvernatorul provinciei. Parcul a fost modelat după modelul reşedinţei unui nobil din perioada Heian. O statuie a lui Murasaki Shikibu se află în parc, privind în direcţia Kyoto-ului.
Parcul Ajimano, parcul Kakyo şi parcul Kojiro.
Parcul Rozan: construit pe vârful muntelui Murakuni, acesta are o vedere peste întreaga câmpie ce se întinde de la Takefu la Fukui. Într-o zi senină muntele Hakusan poate fi zărit cu uşurinţă de aici. Acest loc avantajat deţine şi o panoramă nocturnă a municipiilor Fukui, Echizen şi Sabae.
Echizen no Sato.
Castele şi fortăreţe
Deoarece a fost un important centru militar timp de secole, Echizen este locul a numeroase foste castele. Unele ruine, inclusiv porţi, secţiuni de şanţuri şi coline pot fi observate în oraş. Săpăturile arheologice au descoperit deasemenea ţigle, unelte, arme şi alte artefacte.
Castelul Kongoin, castelul Komaru, castelul Kuratani, castelul Fuchu, castelul de pe muntele Buei, castelul Gyojidake, castelul Ryumonji, castelul Shinzenkoji, fortul Honpo Jin'ya, Shimomogata Magara Yakata, fortul Shirosaki Jin'ya şi Tokuma Magara Yakata.
Altele
Kura no Tsuji: zona istorică în centrul oraşului Takefu este plină de depozite vechi, cu pereţii vopsiţi în alb. Conserte şi festivaluri în aer liber au loc adesea în piaţa publică din centrul acestui cartier.
Muzeul primăriei Takefu, Teramachi-dori, locul de naştere al lui Chihiro Iwasaki, Satul cuţitelor din Takefu, cireşul Usuzumi, Washi no sato, un cartier ce este dedicat procesului de fabricare a hârtiei japoneze tradiţionale, cascadele Yanagi, cascada Minowaki no Tokimizu şi Muzeul ceremoniei caiului Uno.
Branduri
Mâncăruri locale
Soba din tăieţei de secară şi oroshishoba (soba gratinată cu ridiche daikon), crab Echizen, Habutae maki (pastă dulce de fasole azuki şi mochi incorporate într-un pandişpan), Mizuyokan (un dulce făcut din fasole azuki), Kenkera (un dulce tradiţional japonez), Beigetsu senbei (o turtă crocantă din orez pudrată cu zahăr) şi fasole Mansho.
Meşteşuguri tradiţionale
Hârtia de Echizen, tacâmuri de Echizen, lăzi tatsu, ţigle tradiţionale şi păpuşi din crizanteme.
Cetăţeni notabili
Romanciera, poeta şi autoarea uinuia dintre primele romane din lume, Murasaki Shikibu, unul dintre fondatori sectei budismului zen Soto, Keizen, guvernatorul Tokyo-ului şi fondatorul Universităţii Tokyo, Hiromoro Watanabe, omul de afaceri şi oficialul Kinya Machimura, desenatoarea de cărţi ilustrate pentru copii Chihiro Iwasaki, un producător de hârtie şi o comoară naţională în viaţă, Ichibei Iwano, mangaka Ryoichi Ikegami, seiyuu-ul Michiko Neya, samuraii Makara Naotaka şi Sasaki Kojiro, scriitoareal, traducătoarea şi poeta Machi Tawara, scriitorul şi fotograful Masatoki Minami (Fumitoshi Koshinaka), jucătorii profesionişti de baseball Akihisa Makida şi Nobutoshi Shimada.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu