Cocco, născută pe 19 ianuarie 1977 în Naha, Okinawa, ca Satoko Makishi, este o cântăreaţă de rock folclorici ryukyuan.
Începuturile vieţii
Cocco s-a auto-mutilat în repetate ori din pricina unei traume suferite datorită divorţului părinţilor săi şi datorită neacceătări faptului că era fată. De vreme ce baletul era suportul său emoţional, ea a participat la multe audiţii de balet pentru a deveni o balerină profesionistă. Ea a dat o audiţie şi pe post de cântăreaţă, pentru a câştiga bani pentru cheltuielile de drum până la Tokyo pentru o audiţie de balet. Nu a trecut-o, însă a fost mai târziu recrutată de Victor Entertainment fiindcă a provocat jurului o puternică impresie.
Carieră
Cocco a debutat în noiembrie 1996 la o casă de discuri indie, sub numele de "Cocko", cu un single extins intitulat "Cocko". Una din piese, " Sing a Song ~No Music, No Life~" a fost folosită într-o campanie publicitară pentru Tower Records Japan.
În martie 1997 cântăreaţa şi-a schimbat modul de scriere a numelui său în "Cocco" şi şi-a lansat marele single de debut, "Countdown". Un lung album i-a urmat. În 1998 a înregistrat un mare hit în Japonia cu "Tsuyoku Hakanaimonotachi" ce s-a vândut în peste 250.000 de copii.
Cocco a continuat să înregistreze încă trei albume: "Kumuiuta", în 1998, "Rapunzel", în anul 2000 şi "Sangurozu" în 2001. Înainte de lansarea celui din urmă ea a anunţat că se retrage din lumea muzicală. Mai târziu, în acelaşi an, casa ei de discuri a lansat o retrospectivă a carierei sale, "Best + Ura Best + Mihappyōkyokushū", ce includea single-urile ei, câteva piese de pe verso şi cinci piese nelansate.
Retragerea ei nu a durat mult timp. În 2002 şi-a publicat prima carte de artă. "Minami no shima no hoshi no suna". În august 2003 a organizat un concert caritabil pentru a sensibliza cu privire la curăţenia plajelor din Okinawa. Un documentar în format DVD, intitulat "Heaven's hell", i-a urmat în decembrie.
Anul 2004 i-a adus apariţia albumului de coner-uri ale melodiilor lui Yutaka Ozaki, "BLUE", şi publicarea a cele de-a doua cărţi, "Minami no shima no koi no uta", ce a fost accompaniată de o ediţie limitată a single-ului "Garnet/Celeste blue". În 2005 Cocco a colaborat cu fotografa/cântăreaţa Nanaco la o combinaţie de carte/CD intitulată "The bird".
La sfârşitul lui 2004 Cocco a făcut echipă cu Shigeru Kishida, membru al formaţiei rock Quruli, cu scopul de a reînregistra o piesă, "Sing a song", pentru cea de-a 25-a aniversare a casei de discuri Tower Records. Şedinţele au inspirat formarea Singer Songer, o trupă ce i-a inclus pe Cocco, Kishida, Masashi Sato (basistul trupei Quruli), Hirohisa Horie (cântăreţul la clape al lui Cornelius) şi fostul baterist al trupei FEED, Dai Taro.
Singer Songer si-a făcut debutul live ca invitaţi speciali la concertul de sfârşit de an al trupei Quruli din decembrie 2004, iar în mai 2005 trupa a lansat un single, "Shoka rinrin". Un album, "Barairo pop", a fost lansat în iunie 2005. Acesta conţine o selecţie a unor piese cu iz rustic, mult mai vesele decât lucrările anterioare ale lui Cocco.
În aprilie 2006 ea a scris o serie de eseuri pentru ziarul Mainichi shinbun. De atunci Cocco a continuat să scrie pentru diverse ziare şi reviste.
În iulie 2007 Cocco a cântat ca parte a ligii japoneze la concertul Live Earth din Chiba. După lansarea albumului "Kira kira" ea a început să locuiască în Marea Britanie, şi a mers la colegiu pentru a studia filozofia.
În 2010 cântăreaţa s-ia publicat primul roman, "Polomerria". Ea şi-a făcut apariţia în august la festivalul rock World Happiness 2010 din Tokyo. Apoi a lansat "Emerald", primul său album auto-produs. Cocco i-a furnizat regizorului în vârstă de 14 ani, Ryugo Nakamura, melodia tematică a primului său film, "Yagi no boken", intitulată "Yagi no sanpo". Ea a primit o scrisoare de la cel mai tânăr regizor din istoria filmului japonez şi s-a decis să-l ajute.
În 2011 filmul indie "Inspired movies", cu un cost de producţei în valaore de 0 yeni, produs de Cocco şi alţi câţiva colegi, a fost lansat.
În 2012 Cocco şi-a făcut debutul ca actriţă, în rolul principal în "KOTOKO", un film regizat de Shinya Tsukamoto. Deasemenea, a fost responsabişă pentru desing şi muzică.
Dicografie
Studio albume
An Titlu Poziţie Vânzări
1997 Bougainvillea 33 122.000
1998 Kumuiuta 1 878.000
2000 Rapunzel 1 380.000
2001 Sangu rose 5 226.000
2006 Zancyan 3 127.000
2007 Kirakira 6 91.000
2010 Emerald 5 39.000
Compilaţii
An Titlu Poziţie Vânzări
2001 Best + Ura Best + Mihappyōkyokushū 1 504.000
Single-uri
An Titlu Poziţie Vâmzări
1997 Countdown 98 2.200
Tsuyoku Hakanai Monotachi 18 361.000
1998 Raining 17 128.000
Kumoji no hate 6 144.000
1999 Jukai no ito 3 182.000
Plumeria 9 97.000
2000 Mizu kagami 10 68.000
Kemono michi 10 37.000
Hoshi ni negai wo 25 32.000
2001 Hane (lay down my arms) 16 38.000
Fuka fuso - -
Yakeno ga hara 12 55.000
2006 Onsoku punch 5 80.000
Hi no teri nagara ame no furu 4 48.000
2007 Dugong no mieru oka 14 32.000
2009 Cocco-san no Daidokoro CD 6 18.000
2010 Nirai kanai 20 12.000
Blue bird
Nirai kanai
Drive you crazy
Thread in the deep forest
Anata e no tsuki
Alte melodii aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu