Cartierul Jonan este unul dintre cele şapte cartiere din Fukuoka. În noiembrie 2004 avea o populaţie de 128.057 locuitori şi o suprafaţă de 16.2 kilometrii pătraţi. La vremea când municipiul a devenit oraş desemnat, în 1972, zona cunoscută astăzi ca Jonan făcea parte dintr-un cartier mai mare, cartierul Nishi. În mai 1982 acesta a fost divizat în trei cartiere mai mici, cartierele Nishi, Sawara, respectiv Jonan.
Situat la sud-vest de zona centrală Tenjin, acesta reprezintă în principal o zonă rezidenţială. În ciuda proximităţii de centru, zona a suferit de o lipsă a infrastructurii de transport, ceea ce a dus la drumuri congestionate şi acces dificil către celelalte zone ale oraşului. Linia de metrou Nanakuma, deschisă în anul 2005, a dus la îmbunătăţirea fluxului traficului.
Asemenea majorităţii oraşului, construcţiile din Jonan sunt relativ recente, dat fiind faptul că zona constă în cea mai mare parte din domenii de după Al doilea război mondial, căreia i-au lipsit chiar şi drumurile pavate.
Rezultatul a fost un talmeş-balmeş de drumuri aglomerate, case, apartamente şi întreprinderi, fără a exista vreo zonă centrală a cartierului. Câteva parcuri mari ajută la crearea unei atmosfere liniştite.
În cartier se află Universitatea Fukuoka, a cărei studenţi sunt mereu implicaţi în viaţa comunităţii pe parcursul anului şcolar şi care au contribuit la dezvoltarea unora dintre magazinele din cartier. Seminarut Sf. Sulpice este un alt punct de reper notabil, fiind construit în anii '50 şi servind la pregătirea preoţilor catolici din regiunea Kyushu.
Printre locurile istorice se află şi parcul Yusentei şi altarul Kikuchi.
Higashi-ku este unul dintre cele şapte cartiere ale oraşului Fukuoka. În martie 2012 populaţia era de 296.576 locuitori, iar suprafaţa de 66.68 kilometrii pătraţi. Mot-a-mot înseamnă "cartierul de est".
Zona Kashii se află aici. Se învecinează cu oraşul Shingu. Insula Shikanoshima este conectată de ţărm cu ajutorul unui pod.
Tot în acest cartier se desfăşoară şi Crosul anual internaţional Fukuoka.
Există aici aproape 400 de parcuri, printre care şi parcul Maidashi, ce face parte din centura verde a oraşului.
Altarele Hakozaki şi Kashii se află tot aici.
Elisa, născută pe 14 aprilie 1989 este o cântăreaţă şi un model japonez din prefectura Kanagawa. Ea a semnat un contract cu Geneon Universal Entertainment, însă nu pe post de cântăreaţă ci ca model. Are un contract semnat şi cu Elite Model Management.
În anul 2007 Elisa a fost aleasă într-un concurs cu 3.000 de participante la Elite Model Look pentru a deveni un model profesionist. În acelaşi ani ea a semnat un contract cu Geneon Universal spre a deveni cântăreaţă. În octombrie 2007 ea a debutat cu single-ul "Euphoric Field", folosit ca melodie tematică a opening-ului animeului Ef: A Tale of Memories.
În 2011 agenţia ei a anunţat că Elisa se va retrage temporar din cauza oboselii. Concertul său programat în octombrie la teatrul Tokyo Globe-za a fost anulat, la fel ca şi toate celelalte concerte programate, iar pagina ei de Twitter a fost ştearsă. În 2012, la a 23 ei aniversare cântăreaţa a anunţat că îşi va relua cariera muzicală. La data de 20 iunie 2012 a lansat un album "best of". Discografie Albume
Nr Nume Vânzări
1 White pulsation 8.561
2 Rouge Adolescence
3 Lasei
Singleuri
Nr Nume Poziţie
1 Euphoric field 22
2 Hikari 74
3 Ebullient future 17
4 Wonder wind 21
5 Dear my friend: mada minu mirai e 22
6 Real force 14
7 Special "one" 23
8 Invisible message
Hakata este unul dintre cele şapte cartiere ale municipiului Fukuoka, prefectura Fukuoka. Este cunoscut mai ales ca fiind locaţia principalei gări din oraş, gara Hakata. Geografie
Hakata este un cartier al municipiului Fukuoka situat la marginea din est a oraşului. Are 31.47 kilometrii pătraţi şi o populaţie de 209.629 locuitori (conform datelor din ianuarie 2009). Cea mai mare parte din duprafaţă reprezintă o câmpie străbătută de râul Mikasa. Capătul de vord-vest al cartierului are ieşire la golful Hakata incluzând şi un terminal pentru feriboturi numit Hakata Harbor. Marginea de nord-est a cartierului este puţin mai ridicată ca nivel, se numeşte Higashihirao şi se învecinează cu aeroportul Fukuoka. În jurul gării Hakata se află centrul. Nakasu, aflat de-a lungul râului Naka, este districtul roşu al cartierului. Cartiel Hakata găzduieşte Oficiul Prefectural Fukuoka. Economie
Multe companii japoneze şi-au stabilit sucursale în Fukuoka, îndeosebi în Hakata, datorită accesului facil spre gara Hakata şi aeroportul Fukuoka. Prin urmare, angajaţi în excursii în interes de serviciu vizitează şi se cazează în Hakata adeseori. Sediul cenral al companiei feroviare JR Kyushu, a companiei de electronice Best Denki şi a multor alte companii se află în acest cartier.
Air Next, o filială a companiei aeriene All Nippon Airwys îşi are sediul central în aeroportul Fukuoka din Hakata. Înainte de desfiinţare compania aeriană Herlequin Air îşi avea deasemenea sediul aici. Istorie
Anterior, Hakata a fost un oraş independent. Oraşul, care era mai apropiat de mare, găzduia casele comercianţilor. Din perioada Heian până în perioada Azuchi-Momoyama comercianţii din Hakata au făcut comerţu cu chinezii, coreenii şi alţi comercianţi de peste mări. Se spune că Taira no Kyomori a construit aici portul artificial Sode no minato pentru a obţine o creştere a comerţului. Însă oraşul Hakata a fost pârjolit de multe războiae şi de invaziile mongole.
În perioada Edo Kuroda Nagamasa, numit lord al provinciei Chikuzen, şi samuraii săi vasali au locuit pe partea opusă a malului dinspre Hakata a răului Naka, în Fukusaki. El a schimbat denumirea zonei în Fukuoka în memoria oraşului său natal, Okayama. El a ordonat demolarea castelului Tachibana şi construirea castelului Fukuoka folosind pietrele vechiului castel, întemeind astfel noul oraş-castel Fukuoka. În timpul perioadei Meiji, în 1889, cele două oraşe, Hakata şi Fukuoka, au fuzionat. Consiliul prefectural a decis să numească noul oraş rezultat Fukuoka, cu toate că populaţia raşului Hakata era de 25.677 de locuitori, în timp ce cea a oraşului Fukuoka de doar 20.410 locuitori. Din acel moment numele "Hakata" a dispărut din gestiune. În aceeaşi vreme s-a construit o nouă gară, denumită Hakata. În 1972 oraşul Fukuoka a devenist oraş desemnat-cu funcţii speciale- prin ordonanţă guvernamentală iar un cartier nou, incluzând vechea zonă Hakata a fost numit cartierul Hakata. Cultură
Hakata a fost centrul tradiţional pentru fabricarea păpuşilor tradiţionale Hakata, faimoase în întreaga ţară. Astăzi majoritatea celor care confecţionează aceste păpuşi îşi au atelierele în tona veche Hakata, o parte a cartierului de astăzi cu nume omonim.
Hakata ori este un material textil utilizat pentru obi-uri şi kimono-uri.
Este deasemenea casa a Mentai Rock, numit după popularul fel de mâncare mentaiko din regiune, ce a dat naştere la numeroşi idoli J-pop la începutul anilor '80. Neo Mentai Rock este numele oferit muzicienilor locali care şi-au reînceput recent activitatea muzicală.
Hakata-ben reprezintă dialectul local vorbit în zona Hakata veche. Mâncăruri faimoase
Mentaiko, Tonkotsu (oase de porc şi ramen, numit simplu ramen Hakata), Motsunabe, Mizutaki (fel de mâncare cu pui), Hakata Tourimon şi Hakata no Hito, două tipuri de prăjituri. Festivaluri
Festivalele Hakata Dontaku Minato Matsuri, desfăşurat pe 4 ş i5 mai şi Hakata Gion Yamakasa, îintre întâi şi 15 iulie.
Chuo este unul dintre cele şapte cartiere ale municipiului, fiind situat în centrul acestuia.
Include Tenjin şi Daimyo, care sunt printre cele mai întinse zone centarle din Kyushu, Nagahama, cunoscută pentru piaţa de peşte şi parcul Ohori.
Nankichi Niimi (30 iulie 1913- 22 martie 1943)a fost un scriitor japonez cunoscut şi ca Hans Christian Andersen al Japoniei.
Niimi s-a născut în Hada, prefectura Aichi, pe 30 iulie 1913. Şi-a pierdut mama când avea doar patru ani. Talentul său literar a fost recunoscut de la o vârstă fragedă. În timpul ceremoniei de absolvire a claselor primare el a recitat un haiku ce a impresionat majoritatea oamenilor prezenţi la acea ceremonie: Păpădia Atât de multe zile călcate în picioare Floarea de astăzi
La 18 ani tânărul s-a mutat la Tokyo pentru a intra la University of Foreign Studies. La puţină vreme după absolvire, în timp ce se afla în capitală, s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi s-a întors în oraşul natal. A lucrat aici mai întâi ca educator, apoi ca profesor la un liceu de fete. A murit la vârsta de 29 de ani. Deşi nu a fost un scriitor prolific, s-a remarcat printr-un însemnat talent în toate lucrările sale. Scrierile sale sunt cunoscute pentru corectitudinea şi reprezentările pline de viaţă ale oamenilor. Adeseori este comparat cu Kenji Miyazawa. În locul său de naştere se află Muzeul memorial Niimi Nankichi. Lucrări
"Gon, vulpiţa" (Gon, the little fox/ ごんぎつね): cea mai faimoasă lucrare a sa, pe care a scris-o când avea doar 17 ani. Aceasta este povestea unei vulpi orfane ce moare de tânără, reprezentân, într-un fel, o paralelă cu propria lui viaţă.
"Cumpărând mănuşi" (Buying mittens/手袋を買いに): o altă poveste faimoasă
"Lampa bunicului" (Grandfather's lamp/おぢいさんのランプ): publicată în 1942
"Satul Hananoki şi hoţii" (Hananoki Village and the Thieves/花のき村と盗人たち)
"Povestea unui Ryokan(han tradiţional japonez): o baladă şi un copil la bazin (A Tale of Ryôkan: a Ball and a Child at a Basin): publicată în 1941
"Un arbust de camelie de care a fost priponită o vacă" (Ushi wo tsunaida tsubaki no ki)
Ca rezultat al sondajului, noua categorie va fi personalităţi din Japonia. Fiindcă o selecţie a lor nu ar fi la fel e eficientă, m-am gândit să mă ghidez după postările mele- deşi nici aceasta nu e cea mai eficientă metodă.
Perioada Yayoi este o era a Epocii de Fier din istoria Japoniei, datată între 300 î.Hr şi 300 d. Hr. Îşi are denumirea de la unul din cartierele Tokyo-ului unde arheologii au descoperit primele artefacte deacoperite şi trăsături distinctive ale acestei ere.Caracteristicile distinctive ale perioadei Yayoi includ apariţia a stiluri noi de ceramică şi începutul cultivării intensive a orezului. Tehnicile din metalurgie bazate pe folosirea fierului şi a bronzului au fost deasemenea introduse în această perioadă, precum şi o structurare erarhică a societăţii. Această perioadă a urmat perioadei Jomon (14.000 î. Hr- 300 î.Hr), cultura Yayoi înflorind într-o arie geografică de la sudul Kyushu-ului până în nordul insulei Honshu.
Folosind o nouă metodă de datare cu carbon radioactiv pentru a analiza rămăşiţele de pe ceramică şi de pe ţăruşi s-a descoperit că acestea datau de acum 900-800 d. î.Hr, cu 500 de ani mai devereme decât s-a crezut iniţial. Trăsăturile culturii Yayoi
Cele mai vechi dovezi arheologice ale culturii Yayoi au fost descoperite în nordul Kyushu-ului, deşi acest lucru este încă dezbătut. Acestă cultură s-a răspândit rapid către insula principală, Honshu, amestecându-se cu cea a nativilor Jomon. Ceramica de Yayoi era decorată simplu, făurită pe roată, spre deosebire de ceramica Jomon, ce era făcută de mână. Meşterii Yayoi au făurit clopote ceremoniale din bronz, numite dotaku, oglinzi şi arme. Prin secolul întâi înainte de Hristos fermierii au început să utilizeze arme şi unelte agricole din fier.
Odată cu creşterea populaţiei societatea a devenit mult mai complexă şi mai stratificată. Ei împleteau fibre textile, trăiau în sate agricole permanente şi construiau clădiri din piatră şi lemn.Au acumulat deasemenea averi prin deţinerea de pământ şi de depozite pentru cereale. Aceşti factori au încurajat dezvoltarea claselor sociale distincte. Conducătorii din Yayoi, în unele regiuni ale Kyushu-ului par să practice sponsorizările, manipularea politică, comerţul în bronz şi alte obiecte preţioase. Acest lucru a fost posibil datorită introducerii cultivării orezului cu ajutorul irigaţiilor din estuarul râului Yangtze din sudul Chinei, prin intermediul insulelor Ryukyu sau a peninsulei coreene. Cultivarea orezului a condus la dezvoltarea şi creştrea societăţii sedentare, agrare, din Japonia. Politica locală şi dezvoltarea socială erau mult mai importante decăt activităţile autorităţii centrale în cadrul unei societăţi nestratificată.
Comparaţiile directe între scheletele Jomon şi cele Yayoi arată că aceştea se deosebesc în mod vădit. Oamenii Jomon tind să fie mai scunzi, cu antebraţele relativ mai lungi şi cu picioare mai scurte, cu ochii mai depărtaţi, faţa mai scurtă şi mai mare şi cu o topografie facială mult mai pronunţată. Ei au deasemenea arcadele, nasul şi septul nazal mai pronunţate. Oamenii Yayoi, pe de altă parte, sunt cu 2-5 centimetrii mai înalţi, cu ochii apropiaţi, feţe înguste şi cu nasul şi arcadele aplatizate.Cam din perioada Kofun toate escheletele escavate în Japonia, exceptându-le pe cele ale populaţiei Ainu şi a ryukyukanilor, se aseamănă cu cele ale japonezilor moderni. Istorie Originea oamenilor Yayoi
Cele mai timpurii situri arheologice sunt siturile Itazuke şi situl Nabata din nordul Kyushu-ului. Originea culturii Yayoi a fost îndelung dezbătută. Influenţele chineze au fost evidente în ceea ce priveşte armele de bronz şi de cupru, oglinzile din bronz dokyo, clopotele din bronz dotaku, cât şi în cultivarea orezului în câmpii irigate.Cele trei simboluri majore ale culturii Yayoi sunt oglinda din bronz, sabia din bronz şi piatra cu sigiliul regal.
În ultimii ani mai multe dovezi arheologice şi genetice au fost descoperite atât în estul Chinei cât şi în vestul Japoniei spre a susţine credibilitatea acestui argument. Între 1996 şi 1999 o echipă condusă de Satoshi Yamaguchi, un cercetător al Muzeului naţional de ştiinţă, a comparat artefactele descoperite în prefecturile Yamaguchi şi Fukuoka din Japonia cu cele din provincia de coastă Jiangsu din China şi a descoperit multe similitudini între artefactele din Yayoi şi cele din Jiangsu. Testele ADN făcute în 1999 susţin teoria conform căreia originea oamenilor Yayoi ar fi fost o regiune de la sud de râul Yangtze.
Unii savanţi au concluzionat că au existat deasemenea şi influenţe coreene. Printre acestea se numără lanurile de orez îngrădite, noi tipuri de unelte din piatră şlefuită, unelte din fier, tehnici de ţesut, recipiente pentru depozitare din ceramică, lipirea în exterior a gurilor din lut în olărit, aşezări abandonate, porci domestici şi ritualuri cu maxilare. Aceste presupuneri au câştigat teren datorită faptului că această cultură îşi are începuturile pe coasta de nord a Kyushu-ului, porţiunea în care Japonia este cel mai apropiată de Coreea. Ceramica Yayoi, gorganele mortuare precum şi conservarea alimentelor s-au descoperit a fi foarte asemănătoare cu cele din Coreea. Cu toate acestea, unii savanţi susţin că creşterea rapidă a populaţiei cu patru milioane între perioada Jomon şi cea Yayoi nu pot fi explicate doar prin migraţii. Ei atribuie această creştere în primul rând schimbării dietei pe insule de la vânător-culegător la un agricolă odată cu introducerea orezului. Este destul de probabil ca deificarea şi cultivarea orezului să permită creşterea în masă a populaţiei. Oricum ar fi, există dovezi arheologice care susţin ideea conform căreia a existat un aflux de agricultori dinspre continent spre Japonia ce a absorbit sau a nimicit populaţia nativă de vânători-culegători.
Unele obiecte din ceramică Yayoi sugerează în mod clar influenţe ale ceramicii Jomon. În plus, oamenii Yayoi trăiau în acelaşi tip de bordei sau de locuinţă circulară precum oamenii Jomon. Alte exemple de asemănări ar fi uneltele din piatră cioplită pentru vânătoare, unelte din os pentru pescuit, brăţări din scoici şi decoraţii din lac pentru vase şi accesorii. Apariţia a "Wa" în cronicile chinezeşti
Primele înregistrări scrise ale japonezilor se află în documentele chineze din acea perioadă. "Wa", pronunţia japoneză pentru un nume timpuriu oferit Japoniei de către chinezi, a fost menţionat în anul 57. Î.Hr. Statul Na din ţara Wa a primit un sigiliu de aur din partea împăratului Guangwu din dinastia târzie Han. Acest eveniment a fost înregistrat în colecţia "Hou Han Shou" (Cartea dinastiei Han) scrisă de istoricul Fan Ye în secolul 5 î.Hr. Sigiliul însuşi a fost descoperit în secolul al 18-lea în nordul Kyushu-ului. "Wa" a fost menţionat deasemenea în anul 257 în "Wei zhi", o secţiune a cărţii "San Guo Zhi" (Înscrisuri ale celor Trei regate) compilată de învâţatul secolului al treilea Chen Shou.
Istoricii chinezi timpurii descriu Wa ca pe un ţinut cu sute de triburi împrăştiate decât ca pe un ţinut unificat cu o tradiţie de 700 de ani, după cum se precizează în cronica Nihon Shoki, în paret mitică, în parte o culegere de evenimente de la întemeiera Japoniei în anul 660 î.Hr. Dovezi arheologiece sugerează deasemenea că în acea perioadă izbucneau frecvent conflicte între aşezări sau între mici state. Multe dintre aşezările descoperite erau împrejmuite cu un şanţ de apărare sau se aflau pe vârful unor dealuri. Sheletele umane fără cap, descoperite în situl Yoshinogari servesc drept exemple tipice. În zona de coastă a mării interioare Seto vârfuri de săgeată din piatră erau folosite adesea ca obiecte funerare.
Sursele istorice chineze din secolul al treilea raportează că oamenii din Wa trăiesc cu peşte crud, legume şi orez servite pe babus sau pe platouri din lemn, bat din palme când se roagă (obicei păstrat încă în altarele shintoiste de astăzi) şi construiesc gorgane mortuare. Ei menţin deasemenea relaţia vasal-stăpân, colectează taxe, au hambare şi pieţe provinciale şi ţin doliu. Societatea era caracterizată prin conflicte violente. Yamataikoku
"Wei Zhi", ce face parte din cronica "San Guo Zhi", menţionează pentru prima oară ţara Yamataikoku din Wa şi pe regina Himiko în secolul al treilea. Potrivit ei, Himiko şi-a însuşit tronul din Wa ca lider spiritual după un război civil major. Fratele ei mai mic era responsabil în privinţa legăturilor Wa cu alte state, inclusiv cu relaţiile diplomatice cu statul chinez Wei. Când au fost întrebaţi despre originea lor de către un emisar din Wei oamenii din Wa au pretins a fi descendenţii ai marelui conte Tàibó al Wu, o personalitate istorică a regatului Wu din jurul deltei râului Yangtze din China.
Vreme de mulţi ani locaţia ţării Yamataikoku şi identitatea reginei Himiko au fost supuse cercetării. Două posibile situri, Yoshinogari, din prefectura Saga şi Makimuku, din prefectura Nara sugerează că Yamataikoku s-ar afla în aceea zonă. Unii cercetători consideră că gorganul Hashihaka kofun din Makimuku ar fi mormântul lui Himiko. Legătura sa cu originea sistemului politic Yamato din perioada următoare, Kofun, se află deasemenea în dezbatere.
Double, stilizat DOUBLE, este numele de scenă al cântăreţei R&B Takako Hirasawa (născută pe 14 martie 1975. Double obişnuia să fie numele grupului R&B constituit din cele două membre, Takako şi sora acesteia, Sachiko. După moartea surorii sale în mai 1999 cântăreaţa şi-a început cariera solo, adoptând "double" drept nume de scenă. Ea este numită "regina R&B-ului" şi este considerată o pioneră pentru că este prima cântăreaţă ce a adus stilul R&B american în Japonia. Istorie personală Începutul vieţii şi interesul muzical
Double s-a născut în Niigata, Japonia. După ce sora ei mai mare s-a întors dintr-o excursie în America ea a iniţiat-o pe Takako în muzica lui Mary. J Blige. Inspirate de video-clipul din 1992 a melodiei "Real love" Double şi sora ei mai mare, Sachiko Hirasawa, s-au decis să intre în industria muzicală drept cântăreţe R&B. Duo-ul a început să interpreteze la baza aeriană US Yokota Air Base din Fussa, Tokyo. Carieră muzicală
Pe patru februarie 1998 Double şi-a făcut debutul împreună cu Sachiko, ca duo. Ele au lansat single-ul "For me", ce a debutat în topul Oricon pe poziţia 89. Cele două au mai lansat încă trei single-uri "Desire", "Bed" (ambele în 1998) şi "Shake" (1999). Cel din urmă a fost cel mai bine cotat single al duo-ului, clasându-se pe poziţia 21.
Înaintea lansării albumului lor de debut, "Crystal", Sachiko a murit subit din cauza unei boli a sângelui ce i-a afectta creierul. "Crystal" a fost lansat în iunie şi a debutat pe poziţia a doua. Unul dintre primele mari succese ale R&B-ului în Japonia este considerat o importantă influenţă deschizătoare de drumuri pentru cântăreţe de mai târziu precum Crystal Kay, Ai şi o nouă Namie Amuro.
După moartea surorii sale Double a luat o pauză şi s-a întors în industria muzicală în anul 2000. Menţinând numele de scenă, ea şi-a lansat primul single solo, "U", ce a ajuns pe poziţia a 29-a şi a cărui video-clip a fost produs de Brian Alexander Morgan (Usher, Mariah Carey). Ea a mai lansat încă un single, "Angel", înainte de a-şi lansa albumul omonim de debut solo, "Double", clasat pe a 13-a poziţie. Mai târziu Double a lansat o versiune în engleză a albumului, "Double (Eng Ver.)", ce a debutat pe poziţia a 50-a.
În 2004 ea şi-a împlinit o ambiţie personală, cea de a înregistra un album de jazz, intitulat "Life is beautiful", în colaborare cu m-flo.
În anul 2007, în acdrul albumului "Reflex", cântăreaţa a făcut echipă cu trio-ul hip hop din SUA De la Soul pentru melodia "Say I Gotta Belive" şi cu rapper-ul american Ak'Sent pentru "We international".
Pe parcursul carierei sale Double a arătat o puternică sexualitate prin imaginea sa, pe coperte şi în video-uri, ceva neasociat deobicei cu artiştii japonezi. Ea a pus asta pe seama influenţei cântăreţei Madonna asupra sa şi a declarat că se simte natural să se arate sexy chiar dacă cumpărătorii de muzică se simt timoraţi în a-i cumpăra CD-urile.
Double şi-a făcut deasemenea un obicei în a evita să apară în emisiunile de televiziune şi în a rămâne în afara luminii reflectoarelor, susţinând concerte live doar sporadic. Ea a mărturisit că se simte neliniştită în ceea ce priveşte concertele live doarece este o perfecţionistă care nu poate ruina lucrurile pe scenă, şi deaceea preferă studioul.
Pentru a-şi comemora a zecea sa aniversare ea şi-a lansat primul album best of, "10 Years Best We R&B", ce a debutat pe poziţia secundă. Ea şi-a lansat totodată primul album în colaborare, "The Best Collaborations", acre, la fel ca albumul anmterior, a debutat pe poziţţia a doua. Albumul a inclus o nouă melodie, "Black Diamond", împreuină cu "regina Hip hop-ului", Namie Amuro, cele două interpretând piesa la finalul turneului din 2008 a lui Doubl la Studio Coast din Tokyo, apărând împreună, deasemenea, al premiile din 2008 MTV Video Music Awards Japan. Trivialităţi
Double a crezut iniţial că va avea o carieră în industria frumuseţii, ca machioza sau coafeză, dacă nu ar fi urmat o carieră de cântăreaţă. Discografie Studio albume
1999: Crystal
2000: Double
2002: Vision
2003: Wonderful
2007: Reflex
2011: Woman Albume conceptuale
2001: Double Eng Ver.
2004: Life Is Beautiful
2007: Virgin Mix
2009: Second Virgin Mix Albume de compilaţii
2008: 10 Years Best We R&B
2008: The Best Collaborations
2010: Ballad Collection Mellow Albume remixate
1999: Crystal Planet
2002: Gee (GTS) Presents Double Greatest Remix
2002: Re:Vision
2004: Too Wonderful
2007: Reflex Remix Tatto
Pentru a-mi mai trezi blogul din amorţire şi pentru că mai mereu nu trece o zi fără să ascult muzică, m-am gândit să vă împărtăşesc preferinţele mele muzicale de fiecare săptămână. 1.Perfume- Spending all my time
M-aş bucura ca cineva să fi observat că nu am mai dat pe blog de ceva vreme. E ceva ironic în asta, nu? Faptul că, în ciuda programului încărcat, am fost mai activă în timpul şcolii iar în vacanţă aproape deloc. Însă tocmai acest program m-a cam stresta şi m-a secătuit de energie şi de chef. Acum cred că mi-am recăpătat energia şi motivaţia de care am nevoie şi m-am întors cu forţe proaspete, gata de ceva îmbunătăţirii.
Şi uite că vine şcoala; mai târziu, dar vine. Poate asta e un lucru bun. Cât de bun, voi afla la sfârşitul noului an şcolar ce nu a început încă.
Ar fi drăguţ, dacă cineva citeşte, să mai posteze comentarii. Bune ori rele, nu contează- doar să ştiu că nu muncesc în van :P
Oricând veţi fi citit postul, vă urez să aveţi parte de o zi bună ^-^
INTJ-ul ăsta ar cam trebui să-şi mai exprime gândurile şi sentimentele >.<
Fukuoka este municipiul-capitală a prefecturii cu acelaşi nume, şi este situat pe ţărmul nordic al insulei Kyushu.
Clasat pe poziţia a 14 în anul 2010 în ceea ce priveşte calitatea vieţii în lume în revista Monocle, Fukuoka a fost lăudat pentru spaţiile verzi din zona metropolitană. Este, deasemenea, cel mai populat oraş din Kyushu, urmat fiind de municipiul Kitakyushu. Este cel mai mare municipiu şi cea mai mare zonă metropolitană de la vest de Keihanshin (regiunea Kyoto-Osaka-Kobe). A devenit municipiu în aprilie 1972 prin ordonanţă guvernamentală. Marea regiune Fukuoka, cu o populaţie de 2.5 milioane de locuitori la recensământul din 2005, este o parte a zonei puternic industrializate Fukuoka-Kitakyushu, cât şi o parte a Kyushu-ului de nord.
În iunie 2011 Fukuoka era al 7 oraş japonez ca mărime, depăşind în populaţie oraşul Kyoto, încât pentru prima oară de când a fost întemeiat Kyoto (în secolul 7), un oraş de la vest de regiunea Kinki (prefecturile Mie, Nara, Wakayama, Kyoto, Osaka, Hyogo şi Shiga), are o populaţie mai mare decât oraşele din regiunea precedentă. Totuşi, în vremurile vechi, zona de lângă Fukuoka se crede a fi fost mai importantă decât regiunea Yamato (din prefectura Nara). Istorie
Fukuoka (cartierele Kashii, Hakata, Sawara şi Imazu), se crede a fi cel mai vechi oraş din Japonia, deoarece se află cel mai aproape de China şi Coreea. Zona din jurul Fukuoka este printre cele mai vechi aşezări non-Jomon din ţată. Deşi Dazaifu a fost centrul administrativ până în 663 î.Hr, un istoric a propus ipoteza conform căreia capitala preistorică s-a aflat defapt aici. Texte antice, cum ar fi Kojiki, şi arheologii confirmă că acesta a fost un loc decisiv în ceea ce priveşte fondarea Japoniei. Unii învăţaţi merg chiar până la afirma că a fost primul loc unde s-au stabilit străinii şi familia imperială, dar ca multe teorii ale istoriei timpurii a Japoniei, rămâne contestată. Oraşul mai este uneori menţionat ca Hakata, cartierul central al municipiului.
În 923 altarul Hakozaki-gu s-a stabilit în Fukuoka ca o ramură a altarului Usa. Invazia mongolilor (1274-1281)
Kublai Khan, conducătorul Imperiului mongol, şi-a îndreptat atenţia spre Japonia începând cu anul 1268, exercitând o nouă presiune exterioară cu care Japonia nu se mai confruntase până atunci. Prima oară Kublai Khan a trimis un sol în Japonia pentru a determina shogunatul să recunoască suzeranitatea Khan-ului. Shogunatul Kamakura a refuzat. După acest eveniment Mongolia a trimis în mod repetat soli, cerând de fiecare dată shogunatului să le accepte cererea, dar fără nici un rezultat.
În 1274 Kublai Khan a pus în aplicare o invazie a părţii de nord Kyushu-ului, având o flotă de 900 de vase şi 33.000 de soldaţi, incluzând soldaţi din Goryeo (peninsula Coreea). Prima invazie a fost compromisă de o combinaţie de incompetenţă şi furtuni. După prima invazie din 1274 samuraii japonezi au construit o barieră din piatră de 20 de kilometrii lungime de-a lungul coastei golfului Hakata, unde se află astăzi municipiul Fukuoka. Zidul, având 2-3 metrii înălţime şi la bază o lăţime de 3 metrii, a fost construit între 1276-1277 şi a fost excavat în anii '30.
Kublai a trimis o altă solie în 1279. În acea vreme Hojo Takimune, din clanul Hojo (1251-1284) era al optulea regent (dar acesta conducea de fapt ţara). Nu numai că el a refuzat oferta, dar i-a decapitat pe cei cinci emisari mongoli după ce i-a adus la Kamakura. Înfuriat, Kublai a întreprins un nou atac asupra Fukuoka în 1281, mobilizând 140.000 de soldaţi şi 4.000 de vase. Apărătorii japonezi, în număr de aproximativ 40.000 nu iau putut egala pe mongoli, şi forţele invadatoare au ajuns până la Dazaifu, la 15 kilometrii sud de Fukuoka. Cu toate acestea japonezii au fost ajutaţi de un alt taifun, ce a dat o lovitură zdrobitoare trupelor mongole, iar invazia a fost zădărnicită.
Acest taifun a ajuns să fie numiti "kamikaze" (vânt divin). Formarea oraşului modern
Anterior Fukuoka a fost reşedinţa puternicilor daimyo ai provinciei Chikuzen, şi a jucat un rol important în istoria medievală a Japoniei. Renumitul templu al lui Tokugawa Ieyasu de aici a fost distrus de un incendiu în timpul războiului Boshin din 1868.
Oraşul modern s-a format în aprilie 1889 prin unirea oraşelor Hakata şi Fukuoka. Din punct de vedere istoric Hakata a fost un port şi un district comercial şi a fost în mai mare măsură asociat în ceea ce priveşte cultura regiunii şi a rămas şi astăzi principala zonă comercială. Pe de altă parte Fukuoka găzduia mulţi samuarai, iar acest nume a fost utilizat din vremea lui Kuroda Nagamasa, primul daiymo al provinciei Chikuzen, nume preluat de la locul său de naştere din prefectura Okayama.
Când Hakata şi Fukuoka au decis să fuzioneze, a avut loc o întâlnire pentru a se decide numele noului oraş. Iniţial a fost ales numele "Hakata", dar un grup de samurai a distrus reuniunea şi i-a forţat pe cei prezenţi să aleagă "Fukuoka" ca nume a viitorului oraş. În pofida acestor fapte termenul "Hakata" se utilizează încă pentru a se face referire la zona omonimă a municipiului, şi mai ales în ceea ce priveşte gara oraşului, gara Hakata, dar şi pentru dialectul vorbit aici, Hakata-ben. Geografie
Fukuoka este mărginit din trei părţi de munţi, iar la nord are ieşire la marea Genkai. O mare parte din oraş este construit pe teren recuperat din mare, iar în Higashi-ku încă se construiesc insule artificiale.
Oraşul se află la aproximativ 1.100 kilometrii de Tokyo. Climă
Municipiul are un climat umed subtropical, cu veri umede şi fierbinţi şi ierni relativ bânde. Precipitaţiile medii sunt în jur de 1.600 mm pe an, cu o durată mai mare întrte lunile iunie-septembrie. Împreună cu majoritatea prefecturii, Fukuoka are un climat moderat, cu o temperatură medie anuală de 16.3 grade Celsius, o umiditate medie de 70% şi cu 1.811 ore de lumină naturală pe an. Aproximativ 40% din an este înnorat. Temperatura în timpul iernii scade rar sub 0 grade, şi tot rar ninge, cu toate că o ploaie uşoară cade în majoritatea zilelor, deşi nu la fel de frecvent ca în partea dinspre area Japoniei a insulei Honshu. Primăvara este caldă şi însorită, cireşii înflorind la sfârşitul lunii martie sau începutul lunii aprilie. Sezonul ploios durează în jur de şase săptămâni, între iunie şi iulie, timp în care umiditatea este foarte ridicată iar temperaturile variată între 25 şi 30 de grade Celsius. Verile sunt umede şi fierbinţi, cu temperaturi ce ajunf până la 37 de grade Celsius.Toamna, considerată adesea a fi cel mai bun anotimp din Fukuoka, este caldă şi uscată, deşi sezonul taifunutilor se desfăşoară între lunile august şi septembrie. Cutremure
Fukuoka nu este atât de activ din punct de vedere seismic ca multe alte părţi din Japonia, însă resimte ocazionale cutremure. Cel mai puternic cutremur recent a avut o magnitudine de 6.6 grade pe scara Richter şi a lovit la 10:53 a.m ora locală, pe 20 martie 2005, omorând o persoană şi rănind peste 400. Epicentrul cutremurului a fost în marea Genkai, de-a lungul unei extensii ne-descoperite până la acel moment de-a lungul faliei Kego ce se desfăşoară până în centrul Fukuoka. Insula Genkai, o componentă a cartierului Nishi-ku, a fost cel mai puternic afectată de cutremur şi aproape toţi locuitorii insulei au fost nevoiţi să fie evacuaţi. Repliciele au continuat intermitent în săptămânile următoare, iar echipele de muncitori au lucrat ca să consolideze clădirile afectate în întreg oraşul. Casele japoneze tradiţionale, în special din zonele Daimyo şi Imaizumi au fost cel mai puternic afectate şi multe dintre ele au fost propuse spre demolare, împreună cu câteva clădiri de apartamente. Plăţile de asigurare împotriva daunelor au fost estimate la aproximativ 15.8 miliarde de yeni.
Un cutremur similar, cu o intensitate de 5+ a avut loc o lună mai târziu, pe 20 aprilie 2005.
Falia majoră din Fukoka, Kego, se desfăşoară de la nord-vest spre sud-est, fiind aproximativ paralelă cu linia de cale ferată Omuta a companiei Nishitetsu, şi a fost crezută îniţial ca având o lungime de 22 de kilometrii. Este estimată a produce cutremure de cel muld gradul 7, ce au loc în jur de o dată la 15.000 ani. Dacă hipocentrul se află la 10 kilometrii adâncime, aceasta se va traduce ca un cutremul de gradul 6 (similar cu cel din martie 2005) în centrul oraşului, dacă aici se află epicentrul. Probabilitatea producerii unui cutremur în termen de 30 de ani pe porţiunea cunoscută a faliei Kego a fost estimată la 0.4% înainte de 20 martie 2005, însă această probabilitate a fost revizuită de atunci, crescând. Incluzând noua extensie din marea Genkai, falia Kego se crede a avea acum în lungime 40 de kilometrii.
În urma rapoartelor conform cărora oraşul ar fi fost pregătit doar pentru un cutremur de până la 6.5 grade, au renăscut puternice temeri potrivit cărora cutremurele ar putea cauza ca porţiunea faliei Kego ce se află sub oraş să redevină activă, dând naştere unui cutremur la fel de mare sau mai mare decât cel din 20 martie 2005. Cartiere
Municipiul Fukuoka are şapte cartiere, şi anume: Higashi-ku, Hakata-ku, Chuo-ku (centrul administrativ), Minami-ku, Jonan-ku, Sawara-ku şi Nishi-ku. Demografie
În mai 2007 municipiul avea o populaţie estimativă de 1.422.836 locuitori şi o suprafaţă totală de 340,60 kilometrii pătraţi. Cu o medie a vârstei de 38.6 ani, Fukuoka este al doilea cel mai tânăr municipiu major al Japoniei, iar cu o rată de expansiune de 4.4%, este deasemenea şi al doilea cel mai rapid oraş al ţării în ceea ce priveşte acest aspect (conform recensământului din anul 2000).
Potrivit unei reviste locale, un studiu recent al administraţiei a constatat că în oraş se află peste 1.200 de persoane fără adăpost, adică al patrulea pe ţară. Economie
Fukuoka este centrul economic al regiunii Kyushu, economia concentrânduse îndeosebi pe sectorul servicii. Sedii a mari companii din oraş includ furnizorii de energie electrică Iwataya şi Kyushu Electric Power. Municipiul găzduieşte deasemenea şi mule firme mici ce joacă un rol de susţinere în manufacturile din sectoarele logistică, IT şi high-tech. Majoritatea companiilor de industire grea din regiune se află în vecintătate, în municipiul Kitakyushu.
Aici se află câţiva radiodifuzori, printre care Fukuoka Broadcasting System, Kyushu Asahi Broadcasting, Love FM, RKB Mainichi Broadcasting şi Television Nishinippon Corporation.
Portul Hakata şi aeroporul Fukuoka fac din oraş un centru cheie al transportului regional. În Fukuoka se află sediul companiilor de cale ferată Kyushu Railway Company (JR Kyushu) şi Nishi-Nippon Railroad. Air Next, o ramură a companiei aeriene All Nippon Airways, se află în cartierul Hakata-ku. Înainte de dizolvare tot aici se afla şi sediul companiei aeriene Harlequin Air.
Municipiul are propria sa bursă de valori, fondatî în anul 1949, ce ocupă locul 6 în ţară. Cultură
Fukuoka a fost selectat într-un număr din iulie 2006 al revisetei Newsweek printre "Cele mai dinamice 10 oraşe din lume". A fost ales pentru locaţia sa, turismul şi comerţul în creştere şi o mare creştere a volumului portuar şi aerian. Municipiul are o vastă cultură şi o gamă largă de atracţii turistice.
În ediţia din iulie/august 2008 revista Monocle a selectat municipiul pe locul 17 dintre "Cele mai bune 25 de oraşe în ceea ce priveşte calitatea vieţii". A fost ales pentru shopping-ul excelent, mâncărurile excepţionale, bunele căi de transport, muzeele frumoase, "pentru sentimentul de deschidere în faţa mării", spaţiile verzi şi pentru că este primitor, sigu, curat şi apropiat faţă de restul Asiei de est. Turism
Sky Dream Fukuoka, localizată în cartierul vestic al oraşului, a fost una dintre cele mai înalte roţi Ferris din lume, cu o înălţime de 120 de metrii. A fost desfiinţată în septembrie 2009. Castelul Fukuoka, situat în vecinătatea parcului Ohori expune rămăşiţele zidurilor din piatră şi meterezele ce au supravieţuit devastatorului incendiu din timpul revoltelor Restauraţiei Meiji. A fost preservat împreună cu câteva turnuri reconstruite din beton prefabricat, construite între anii '50-'60, când a existat un trend în Japonia pentru reconstruirea castelelor deteriorate ca atracţii turistice. Parcul Ohori este deasemenea locaţia unei mari galerii de artă. În vecinătatea cu Dazaifu se află Muzeul naţional Kyushu, deschis de curând.
Parcul marin Uminonakamichi se află pe un cap îngust în partea nordică a golfului Hakata. Există aici un parc de distracţii, o grădină zoologică unde pot fi mângâiate animalele, grădini, plaje, un hotel şi un mare acvariu marin.
Pentru turişti din alte părţi ale Japoniei, delicatesele locale, cum ar fi mentaiko, ramen Hakata şi motsunabe sunt asociate cu acest oraş. Yatai (standuri stradale) servind ramen pot fi întâlnite în Tenjin şi Nakasu aproape în fiecare seară.
Turnul Fukuoka se află lângă plajă, în Momochi. Muzee
Muzeul de artă Fukuoka-aflat în parcul Ohori; expune o selecţie variată de artă contemporană şi din alte perioade din întrteaga lume, incluzând lucrări ale lui Mark Rothko, Roy Lichtenstein şi Salvador Dalí.
Muzeul de artă asiatică Fukuoka- expune lucrări din diverse ţări asiatice.
Muzeul municipal Fukuoka- expune o gamă largă de articole ce ţin de istoria regiunii, inclusiv un spectaculos sigiliu din aur.
Muzeul istoric Genko- aflat în Higashi Kouen; expune arme şi armuri japoneze şi mongoleze din secolul al 13-lea, cât şi picturi cu subiecte istorice. Deschis în weekend-uri.
Muzeul popular Hakata Machiya- dedicat expunerii modurilor de trai tradiţional, vorbirii şi culturii din regiunea Fukuoka.
Premiul anual Fukuoka Asian Culture Prize a fost înfiinţat pentru a onora munca remarcabilă a persoanelor fizice sau a organizaţiilor în Asia. Festivaluri
Fukuoka găzduieşte multe festivaluri (matsuri) ce au loc pe întreg parcursul anului. Dintre acestea, cele mai faimoase sunt Hakata Dontaku şi Hakata Gion Yamakasa. Yamakasa, organizat pentru două săptămâni în fiecare iulie, este cel mai vechi festival din Fukuoka, cu o istorie de peste 700 de ani. Festivalul datează din 1241, când un preot numit Shioichu Kokushi a salvat Hakata de o teribilă epidemie cărând în jurul oraşului un altar portabil şi vărsând apă. Echipe formate din bărbaţi (femeile, cu excepţia fetelor mici, nu sunt îngăduite) reprezentând fiecare cartier al municipiuluim comemorează ruta preotului printr-o cursă contra cronometru pe un traseu bine stabilit, purtând pe umeri care alegorice cântărind câteva sute de kilograme. Toţi participanţii poartă shimekomi (numiţi în alte părţi ale ţării fudoshi), un fel de şorţ tradiţional. Fiecare zi a festivalului de două săptămâni este marcată prin evenimente speciale şi curse practice, culminând cu cea oficială, ce are loc în ultima dimineaţă înainte de răsărit. Zeci de mii de oameni se aliniază pe străzi pentru ai încuraja echipele. Pe parcursul festivalului bărbaţii pot fi văzuţi mergând pe jos în multe părţi ale oraşului purtând jachete happi lungi imprimate cu stema echipei la care sunt afiliaţi şi încălţări geta. Costumele sunt purtate cu mândrie şi sunt considerate a fi potrivite de purtat chiar şi la ocazii formale, cum ar fi nunţi şi petreceri cocktail,. pe durata festivalului. Hakata Dontaku are loc în municipiul Fukuoka pe 3 şi 4 mai. Mândrindu-se cu o istorie de peste 800 de ani, la festivalul Dontaku participă peste două milioane de oameni, transformându-l în festivalul cu ceea mai mare participare din Japonia în timpul sărbătorilor din Golden Week. Pe parcursul festivalului sunt ridicare în centrul oraşului scene pentru spectacole tradiţionale şi au loc parade cu care alegorice. Numele întreg al festivalului este Hakata Dontaku Minato Matsuri.
Festivalul a fost oprit timp de câţiva ani în perioada Meiji, iar de când a fost reînceput a devenit cunoscut ca Hakata Dontaku. Muzică
Nume notabile din J-pop, incluzând-o pe Ayumi Hamasaki (aleasă cea mai bogată femeie din Japonia), cântăreaţa şi compozitoarea Ringo Siingo, extrem de popularul duo Change&Aska, cântăreaţa şi compozitoarea Nobuchika Eri, Misia şi Yui. În vremea anilor '70 muzicienii locali se mândreau cu originea lor şi cu stilul lor, Mentai Rock.
Componenta Morning Musume din a şasea generaţie, Reina Tanaka, s-a născut deasemenea aici în 1990, împreună cu membra generaţiei nouă, Erina Ikuta, în 1997. Persoane notabile
Romancierul Jiro Akagawa, cântăreţul Aska (Change&Aska), actorul Sonny Chiba, afaceristul Dan Takuma, cântăreaţa Ayumi Hamasaki, cântăreţul enka Kiyoshi Hikawa, politicianul şi al 32 prim-ministru al Japoniei Koki Hirota, cântăreaţa Erina Ikuta (Morning Musume), regizorul Sogo Ishii, filozoful neo-confucianist Kaibara Ekken, cântăreaţa-compozitoare Ai Kawashima, mangaka Yoshinori Kobayashi, cântăreaţa Misia, judoka Kenzo Nakamura, seiyuu Ai Nonaka, actriţa Yukari Oshima, cântăreaţa şi actriţa Noriko Sakai, luptătorul profesionist Kesuke Sasaki, cântăreaţa născută în Saitama dar crescută în Fukuoka Shiina Ringo, cântăreţul şi membrul al fromaţiei W-inds Keita Tachibana, prezentatorul de televiziune Tamori, cântăreaţa Reina Tanaka (Morning Musume), judoka Ryoko Tani, cântăreaţa Yui şi romancierul Yumeno Kyusaku.
