Folosind o nouă metodă de datare cu carbon radioactiv pentru a analiza rămăşiţele de pe ceramică şi de pe ţăruşi s-a descoperit că acestea datau de acum 900-800 d. î.Hr, cu 500 de ani mai devereme decât s-a crezut iniţial.
Trăsăturile culturii Yayoi
Cele mai vechi dovezi arheologice ale culturii Yayoi au fost descoperite în nordul Kyushu-ului, deşi acest lucru este încă dezbătut. Acestă cultură s-a răspândit rapid către insula principală, Honshu, amestecându-se cu cea a nativilor Jomon. Ceramica de Yayoi era decorată simplu, făurită pe roată, spre deosebire de ceramica Jomon, ce era făcută de mână. Meşterii Yayoi au făurit clopote ceremoniale din bronz, numite dotaku, oglinzi şi arme. Prin secolul întâi înainte de Hristos fermierii au început să utilizeze arme şi unelte agricole din fier.
Odată cu creşterea populaţiei societatea a devenit mult mai complexă şi mai stratificată. Ei împleteau fibre textile, trăiau în sate agricole permanente şi construiau clădiri din piatră şi lemn.Au acumulat deasemenea averi prin deţinerea de pământ şi de depozite pentru cereale. Aceşti factori au încurajat dezvoltarea claselor sociale distincte. Conducătorii din Yayoi, în unele regiuni ale Kyushu-ului par să practice sponsorizările, manipularea politică, comerţul în bronz şi alte obiecte preţioase. Acest lucru a fost posibil datorită introducerii cultivării orezului cu ajutorul irigaţiilor din estuarul râului Yangtze din sudul Chinei, prin intermediul insulelor Ryukyu sau a peninsulei coreene. Cultivarea orezului a condus la dezvoltarea şi creştrea societăţii sedentare, agrare, din Japonia. Politica locală şi dezvoltarea socială erau mult mai importante decăt activităţile autorităţii centrale în cadrul unei societăţi nestratificată.
Comparaţiile directe între scheletele Jomon şi cele Yayoi arată că aceştea se deosebesc în mod vădit. Oamenii Jomon tind să fie mai scunzi, cu antebraţele relativ mai lungi şi cu picioare mai scurte, cu ochii mai depărtaţi, faţa mai scurtă şi mai mare şi cu o topografie facială mult mai pronunţată. Ei au deasemenea arcadele, nasul şi septul nazal mai pronunţate. Oamenii Yayoi, pe de altă parte, sunt cu 2-5 centimetrii mai înalţi, cu ochii apropiaţi, feţe înguste şi cu nasul şi arcadele aplatizate.Cam din perioada Kofun toate escheletele escavate în Japonia, exceptându-le pe cele ale populaţiei Ainu şi a ryukyukanilor, se aseamănă cu cele ale japonezilor moderni.
Istorie
Originea oamenilor Yayoi
Cele mai timpurii situri arheologice sunt siturile Itazuke şi situl Nabata din nordul Kyushu-ului. Originea culturii Yayoi a fost îndelung dezbătută. Influenţele chineze au fost evidente în ceea ce priveşte armele de bronz şi de cupru, oglinzile din bronz dokyo, clopotele din bronz dotaku, cât şi în cultivarea orezului în câmpii irigate.Cele trei simboluri majore ale culturii Yayoi sunt oglinda din bronz, sabia din bronz şi piatra cu sigiliul regal.
În ultimii ani mai multe dovezi arheologice şi genetice au fost descoperite atât în estul Chinei cât şi în vestul Japoniei spre a susţine credibilitatea acestui argument. Între 1996 şi 1999 o echipă condusă de Satoshi Yamaguchi, un cercetător al Muzeului naţional de ştiinţă, a comparat artefactele descoperite în prefecturile Yamaguchi şi Fukuoka din Japonia cu cele din provincia de coastă Jiangsu din China şi a descoperit multe similitudini între artefactele din Yayoi şi cele din Jiangsu. Testele ADN făcute în 1999 susţin teoria conform căreia originea oamenilor Yayoi ar fi fost o regiune de la sud de râul Yangtze.
Unii savanţi au concluzionat că au existat deasemenea şi influenţe coreene. Printre acestea se numără lanurile de orez îngrădite, noi tipuri de unelte din piatră şlefuită, unelte din fier, tehnici de ţesut, recipiente pentru depozitare din ceramică, lipirea în exterior a gurilor din lut în olărit, aşezări abandonate, porci domestici şi ritualuri cu maxilare. Aceste presupuneri au câştigat teren datorită faptului că această cultură îşi are începuturile pe coasta de nord a Kyushu-ului, porţiunea în care Japonia este cel mai apropiată de Coreea. Ceramica Yayoi, gorganele mortuare precum şi conservarea alimentelor s-au descoperit a fi foarte asemănătoare cu cele din Coreea. Cu toate acestea, unii savanţi susţin că creşterea rapidă a populaţiei cu patru milioane între perioada Jomon şi cea Yayoi nu pot fi explicate doar prin migraţii. Ei atribuie această creştere în primul rând schimbării dietei pe insule de la vânător-culegător la un agricolă odată cu introducerea orezului. Este destul de probabil ca deificarea şi cultivarea orezului să permită creşterea în masă a populaţiei. Oricum ar fi, există dovezi arheologice care susţin ideea conform căreia a existat un aflux de agricultori dinspre continent spre Japonia ce a absorbit sau a nimicit populaţia nativă de vânători-culegători.
Unele obiecte din ceramică Yayoi sugerează în mod clar influenţe ale ceramicii Jomon. În plus, oamenii Yayoi trăiau în acelaşi tip de bordei sau de locuinţă circulară precum oamenii Jomon. Alte exemple de asemănări ar fi uneltele din piatră cioplită pentru vânătoare, unelte din os pentru pescuit, brăţări din scoici şi decoraţii din lac pentru vase şi accesorii.
Apariţia a "Wa" în cronicile chinezeşti
Primele înregistrări scrise ale japonezilor se află în documentele chineze din acea perioadă. "Wa", pronunţia japoneză pentru un nume timpuriu oferit Japoniei de către chinezi, a fost menţionat în anul 57. Î.Hr. Statul Na din ţara Wa a primit un sigiliu de aur din partea împăratului Guangwu din dinastia târzie Han. Acest eveniment a fost înregistrat în colecţia "Hou Han Shou" (Cartea dinastiei Han) scrisă de istoricul Fan Ye în secolul 5 î.Hr. Sigiliul însuşi a fost descoperit în secolul al 18-lea în nordul Kyushu-ului. "Wa" a fost menţionat deasemenea în anul 257 în "Wei zhi", o secţiune a cărţii "San Guo Zhi" (Înscrisuri ale celor Trei regate) compilată de învâţatul secolului al treilea Chen Shou.
Istoricii chinezi timpurii descriu Wa ca pe un ţinut cu sute de triburi împrăştiate decât ca pe un ţinut unificat cu o tradiţie de 700 de ani, după cum se precizează în cronica Nihon Shoki, în paret mitică, în parte o culegere de evenimente de la întemeiera Japoniei în anul 660 î.Hr. Dovezi arheologiece sugerează deasemenea că în acea perioadă izbucneau frecvent conflicte între aşezări sau între mici state. Multe dintre aşezările descoperite erau împrejmuite cu un şanţ de apărare sau se aflau pe vârful unor dealuri. Sheletele umane fără cap, descoperite în situl Yoshinogari servesc drept exemple tipice. În zona de coastă a mării interioare Seto vârfuri de săgeată din piatră erau folosite adesea ca obiecte funerare.
Sursele istorice chineze din secolul al treilea raportează că oamenii din Wa trăiesc cu peşte crud, legume şi orez servite pe babus sau pe platouri din lemn, bat din palme când se roagă (obicei păstrat încă în altarele shintoiste de astăzi) şi construiesc gorgane mortuare. Ei menţin deasemenea relaţia vasal-stăpân, colectează taxe, au hambare şi pieţe provinciale şi ţin doliu. Societatea era caracterizată prin conflicte violente.
Yamataikoku
"Wei Zhi", ce face parte din cronica "San Guo Zhi", menţionează pentru prima oară ţara Yamataikoku din Wa şi pe regina Himiko în secolul al treilea. Potrivit ei, Himiko şi-a însuşit tronul din Wa ca lider spiritual după un război civil major. Fratele ei mai mic era responsabil în privinţa legăturilor Wa cu alte state, inclusiv cu relaţiile diplomatice cu statul chinez Wei. Când au fost întrebaţi despre originea lor de către un emisar din Wei oamenii din Wa au pretins a fi descendenţii ai marelui conte Tàibó al Wu, o personalitate istorică a regatului Wu din jurul deltei râului Yangtze din China.
Vreme de mulţi ani locaţia ţării Yamataikoku şi identitatea reginei Himiko au fost supuse cercetării. Două posibile situri, Yoshinogari, din prefectura Saga şi Makimuku, din prefectura Nara sugerează că Yamataikoku s-ar afla în aceea zonă. Unii cercetători consideră că gorganul Hashihaka kofun din Makimuku ar fi mormântul lui Himiko. Legătura sa cu originea sistemului politic Yamato din perioada următoare, Kofun, se află deasemenea în dezbatere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu