Geografie
Onjuku este situat pe coasta de est a sudului prefecturii Chiba, aproximativ în centrul coastei exterioare a penisulei Boso. Peisajul se constitue din dealurile nisipoase din lanţul de dealuri Boso. Oraşul se remarcă prin staţiunile litorale. Plajele sale largi sunt protejate ca parte a parcului quasi-national Minami Boso.
Oraşul este mărginit la est de oceanul Pacific şi se bucură de un climat temperat oceanic, cu ierni scurte şi răcoroase şi veri umede şi fierbinţi datorită curentului cald Kuroshio. Onjuku are deschidere la golful Ajiro, care are două porturi funcţionale: portul Iwawada în nord şi portul Onjuku în sud. Un mic râu, Kiyomizu, străbate oraşul până la golful Ajiro.
Se învecinează cu Isumi la vest şi la sud şi cu Katsuura la nord.
Istorie
Istorie timpurie
Onjuku este o parte a anticei provincii Kazusa. Pinii şi nisipul din golful Ajiro sunt amintiţi într-un poem al lui Hojo Tokiyori (1227-1263), un administrator din perioada Kamakura.
Perioada Edo
Onjuku din perioada Muromachi până în perioada Edo a fost divizat într-o complexă mixtură de zone administrative. Mare parte din oraş a fost un teritoriu administraţi de diverşi hatamoto în numele shogunului. Numele oraşului a fost asociat deobicei cu administratorii de pe domeniile Otaki şi Iwatsuki. În perioada Edo o proeminentă piaţă în aer liber avea loc de şase ori pe lună în zilele stabilite.
Debarcarea lui Rodrigo de Vivero
În 1609 o galeră spaniolă, "San Francisco", a eşuat lângă Onjuku. Căpitanul şi cei 300 de supravieţuitori au fost îngrijiţi în oraş, iar mai apoi marinarilor li s-a dat un vas de cătrte shogunatul Tokugawa pentru a se întoarce în Mexic. Unul dintre supravieţuitori a fost guvernatorul general al Filipinelor, Rodrigo de Vevero, căruia i s-a acordat ulterior o adienţă la shogunul Tokugawa Ieyasu.
În 1928 un turn a fost construit în Onjuku pentru a comemora debarcarea lui Rodrigo şi relaţiile de prietenie dintre Mexic, Spania şi Japonia. De atunci a fost desemnat ca un important monument prefectural. Turnul este înconjurat de un complex extins de grădini.
Administraţia curentă
Satul Onjuku a fost înfiinţat în aprilie 1889 şi a fost ridicat la statutul de oraş în aprilie 1914. Oraşul s-a extins prin anexarea satelor Fuse şi Namihama în martie 1956.
Economie
Economia din Onjuku este dominată de turismul sezonier şi de pescuitul comercial. Agricultura joacă un rol mic în economie comparat cu municipiile vecine. Operaţiunile de pescuit la ţărm şi în larg sunt foarte active, calmarul şi bonito fiind cele mai importante capturi. Ama, sau scufundătoarele tradiţinale, adună scoici abalone, scoici turban (sazae), homari şi homari spinoşi, importante părţi ale dietei japoneze tradiţionale.
Plajele nisipoase din Onjuku sunt zone de înot reprezentative ale coastei Sotoboso şi atrag numeroşi turişti în lunile de vară. Turismul din oraş a început în perioada Meiji, dezvoltarea industriei turismului continuând şi în prezent. Numeroase pensiuni, ryokan-uri (hanuri tradiţionale japoneze) şi hoteluri s-au dezvoltat în zonă.
Otaki este un oraş din districtul Isumi, centrul peninsulei Boso, prefectura Chiba, Japonia. Acesta este asociat cu generalul Honda Takamatsu din perioada Edo şi pentru remarcabilul castel. În anul 2010 avea o populaţie esstimativă de 10.794 locuitori şi o suprafaţă de 129.83 kilometrii pătraţi, ceea ce îl face cel mai mare oraş ca suprafaţă al prefecturii.
Numele oraşului este compus din trei ideograme: primul, "ō", însemnand mare, al doilea, "ta", însemnand mult şi ultimul "ki", fericire.
Geografie
Otaki este un oraş fără ieşire la mare, aflat în centrul peninsulei Boso. Partea de sud-vest a oraşului are un relief montan, altitudinea scăzând gradual spre partea de nord a oraşul. 70% din suprafaţa sa este acoperită de păduri. Râul Isumi curge prin partea de nord-est a oraşului, iar în partea de vest râul Yoro.
Se învecinează cu Ichihara, Kimitsu, Katsuura, Kamogawa, Isumi, Mutsuzawa şi Chonan.
Istorie
Istorie timpurie
Otaki a fost locuit din timpuri preistorice, aşa cum evidentiază ramăşiţele din perioada Jomon din Oikawa. În perioada Asuka regiunea Otaki a devenit o parte a provinciei Kazusa, la capătul vestic al regiunii Tokaido, care s-a format ca rezultat al reformelor Taika din 654. În perioada Sengoku Otaki a fost un oraş-castel ce a fost controlat succesiv de diferite clanuri regionale, cele mai bine cunoscute fiind clanurile Takeda şi Toki. În cele din urmă regiunea Otaki a ajuns în 1544 sub controlul puternicului clan Satomi, ce-şi avea carterul general în provincia Awa.
Perioada Edo
În 1590 Tokugawa Ieyasu a preluat controlul provinciei Kazusa. Ieyasu a acordat controlul asupra Otaki faimosului său general Honda Tadakatsu şi a înfiinţat domeniul Otaki ca un domeniu feudal de 100.000 de koku. Tadakatsu a construit castelul Otaki pe locul vechiului castel şi a stabilit un un oraş-castel la scară mare. Plasarea lui Hondas Tadakatsu la Otaki a fost un amortizor puternic împotriva forţei militare a clanului Satomi, aflat în sud. Stăpânirea asupra castelului s-a schimbat de multe ori după controlul lui Honda Tadakatsu, însă din 1703 clanul Matsudaira a deţinut castelul timp de nouă generaţii. În ciuda controlului clanului Matsudaira asupra castelului, majoritatea teritoriului regiunii Otaki a fost un teritoriu administrat de hatamoto aflaţi în serviciul direct al shogunatului Tokugawa. În 1609 o galeră spaniolă, "San Francisco", a eşuat lângă Otaki. Supravieţuitorii au fost găzduiţi în castelul Otaki iar mai apoi navigatorilor li s-a dat o navă din partea shogunatului Tokugawa pentru a se întoarce în Mexic. Printre supravieţuitori s-a numărat şi Guvernatorul general al Filipinelor, Rodrigo de Vivero, căruia i s-a acordat anterior o audienţă cu shogunul Tokugawa Ieyasu.
Perioada modernă
După restauraţia Meiji structura administrativă a regiunii s-a schimbat frecvent. Otaki a făcut succesiv parte din prefectura Otaki, apoi din prefectura Kisarazu şi în cele din urmă din prefectura Chiba. În 1889, prin aceleaşi reforme administrative, satele Oikawa, Nishihata, Fusamoto, Kamitaki şi oraşul Otaki a fost fondate. Cele cinci au fost reunite pentru a forma oraşul Otaki din prezent în octombrie 1954.
Economie
Economia oraşului se baza în mare parte pe producţia de orez, silvicultură şi producţia tradiţională de cărbuni, însă după cel De-al doilea război mondial toate cele trei industrii au decăzut. În prezent produsele agricole principale sunt ciupercile shiitake şi rădăcinile de bambus. Turismul a crescut în urma vizitelor la castelul Otaki, pădurea prefecturală Otaki şi a diverse locuri pitoreşti. În Otaki există şi terenuri de golf, însă acestea au cauzat probleme cu inundaţiile şi defrişarea.
Atracţii locale
Festivalul castelului
Otaki găzduieşte Oshiro-matsuri, sau "Festivalul castelului", în septembrie, care include o paradă şi variate spectacole şi demonstraţii desfăşurate pe terenul uneia dintre şcolile primare ale oraşului. Reprezentanţi ai oraşului-soră, Cuernavaca, din Mexic, fac deseori vizite pentru a lua parte la festival.
Atracţii
- Castelul Otaki, construit în 1521 şi demolat în 1871. În timp ce fundaţia din blocuri de piatră este baza donjon-ului iniţial, clăditrea din prezent este o reproducere a turnului castelului original. Aici se află filierea Otaki a Muzeului prefectural Chiba.
- Insula ierbii
- Pădurea prefecturală Otaki
- Râpa Yoro
- Cascada Awamata
- Templele Ryogen-ji şi Myohosho-ji
- Reşedinţa istorică Watanabe
- Centrul de cale ferată a părţii centrale a peninsulei Boso
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu