luni, 24 decembrie 2012

Cartierul Hakata din municipiul Fukuoka

Hakata este unul dintre cele şapte cartiere ale municipiului Fukuoka, prefectura Fukuoka. Este cunoscut mai ales ca fiind locaţia principalei gări din oraş, gara Hakata.
Geografie
Hakata este un cartier al municipiului Fukuoka situat la marginea din est a oraşului. Are 31.47 kilometrii pătraţi şi o populaţie de 209.629 locuitori (conform datelor din ianuarie 2009). Cea mai mare parte din duprafaţă reprezintă o câmpie străbătută de râul Mikasa. Capătul de vord-vest al cartierului are ieşire la golful Hakata incluzând şi un terminal pentru feriboturi numit Hakata Harbor. Marginea de nord-est a cartierului este puţin mai ridicată ca nivel, se numeşte Higashihirao şi se învecinează cu aeroportul Fukuoka. În jurul gării Hakata se află centrul. Nakasu, aflat de-a lungul râului Naka, este districtul roşu al cartierului. Cartiel Hakata găzduieşte Oficiul Prefectural Fukuoka.
Economie
Multe companii japoneze şi-au stabilit sucursale în Fukuoka, îndeosebi în Hakata, datorită accesului facil spre gara Hakata şi aeroportul Fukuoka. Prin urmare, angajaţi în excursii în interes de serviciu vizitează şi se cazează în Hakata adeseori. Sediul cenral al companiei feroviare JR Kyushu, a companiei de electronice Best Denki şi a multor alte companii se află în acest cartier.
Air Next, o filială a companiei aeriene All Nippon Airwys îşi are sediul central în aeroportul Fukuoka din Hakata. Înainte de desfiinţare compania aeriană Herlequin Air îşi avea deasemenea sediul aici.
Istorie
Anterior, Hakata a fost un oraş independent. Oraşul, care era mai apropiat de mare, găzduia casele comercianţilor. Din perioada Heian până în perioada Azuchi-Momoyama comercianţii din Hakata au făcut comerţu cu chinezii, coreenii şi alţi comercianţi de peste mări. Se spune că Taira no Kyomori a construit aici portul artificial Sode no minato pentru a obţine o creştere a comerţului. Însă oraşul Hakata a fost pârjolit de multe războiae şi de invaziile mongole.
În perioada Edo Kuroda Nagamasa, numit lord al provinciei Chikuzen, şi samuraii săi vasali au locuit pe partea opusă a malului dinspre Hakata a răului Naka, în Fukusaki. El a schimbat denumirea zonei în Fukuoka în memoria oraşului său natal, Okayama. El a ordonat demolarea castelului Tachibana şi construirea castelului Fukuoka folosind pietrele vechiului castel, întemeind astfel noul oraş-castel Fukuoka. În timpul perioadei Meiji, în 1889, cele două oraşe, Hakata şi Fukuoka, au fuzionat. Consiliul prefectural a decis să numească noul oraş rezultat Fukuoka, cu toate că populaţia raşului Hakata era de 25.677 de locuitori, în timp ce cea a oraşului Fukuoka de doar 20.410 locuitori. Din acel moment numele "Hakata" a dispărut din gestiune. În aceeaşi vreme s-a construit o nouă gară, denumită Hakata. În 1972 oraşul Fukuoka a devenist oraş desemnat-cu funcţii speciale- prin ordonanţă guvernamentală iar un cartier nou, incluzând vechea zonă Hakata a fost numit cartierul Hakata.
Cultură
Hakata a fost centrul tradiţional pentru fabricarea păpuşilor tradiţionale Hakata, faimoase în întreaga ţară. Astăzi majoritatea celor care confecţionează aceste păpuşi îşi au atelierele în tona veche Hakata, o parte a cartierului de astăzi cu nume omonim.
Hakata ori este un material textil utilizat pentru obi-uri şi kimono-uri.
Este deasemenea casa a Mentai Rock, numit după popularul fel de mâncare mentaiko din regiune, ce a dat naştere la numeroşi idoli J-pop la începutul anilor '80. Neo Mentai Rock este numele oferit muzicienilor locali care şi-au reînceput recent activitatea muzicală.
Hakata-ben reprezintă dialectul local vorbit în zona Hakata veche.
Mâncăruri faimoase
Mentaiko, Tonkotsu (oase de porc şi ramen, numit simplu ramen Hakata), Motsunabe, Mizutaki (fel de mâncare cu pui), Hakata Tourimon şi Hakata no Hito, două tipuri de prăjituri.
Festivaluri
Festivalele Hakata Dontaku Minato Matsuri, desfăşurat pe 4 ş i5 mai şi Hakata Gion Yamakasa, îintre întâi şi 15 iulie.






duminică, 23 decembrie 2012

Cartierul Chuo din municipiul Fukuoka

Chuo este unul dintre cele şapte cartiere ale municipiului, fiind situat în centrul acestuia.
Include Tenjin şi Daimyo, care sunt printre cele mai întinse zone centarle din Kyushu, Nagahama, cunoscută pentru piaţa de peşte şi parcul Ohori.




vineri, 21 decembrie 2012

Niimi Nankichi

Nankichi Niimi (30 iulie 1913- 22 martie 1943)a fost un scriitor japonez cunoscut şi ca Hans Christian Andersen al Japoniei.
Niimi s-a născut în Hada, prefectura Aichi, pe 30 iulie 1913. Şi-a pierdut mama când avea doar patru ani. Talentul său literar a fost recunoscut de la o vârstă fragedă. În timpul ceremoniei de absolvire a claselor primare el a recitat un haiku ce a impresionat majoritatea oamenilor prezenţi la acea ceremonie:
Păpădia                                                         
Atât de multe zile călcate în picioare               
Floarea de astăzi                                              
La 18 ani tânărul s-a mutat la Tokyo pentru a intra la University of Foreign Studies. La puţină vreme după absolvire, în timp ce se afla în capitală, s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi s-a întors în oraşul natal. A lucrat aici mai întâi ca educator, apoi ca profesor la un liceu de fete. A murit la vârsta de 29 de ani. Deşi nu a fost un scriitor prolific, s-a remarcat printr-un însemnat talent în toate lucrările sale. Scrierile sale sunt cunoscute pentru corectitudinea şi reprezentările pline de viaţă ale oamenilor. Adeseori este comparat cu Kenji Miyazawa. În locul său de naştere se află Muzeul memorial Niimi Nankichi.
Lucrări
  • "Gon, vulpiţa" (Gon, the little fox/ ごんぎつね): cea mai faimoasă lucrare a sa, pe care a scris-o când avea doar 17 ani. Aceasta este povestea unei vulpi orfane ce moare de tânără, reprezentân, într-un fel, o paralelă cu propria lui viaţă.
  • "Cumpărând mănuşi" (Buying mittens/手袋を買いに): o altă poveste faimoasă
  • "Lampa bunicului" (Grandfather's lamp/おぢいさんのランプ): publicată în 1942
  • "Satul Hananoki şi hoţii" (Hananoki Village and the Thieves/花のき村と盗人たち)
  • "Povestea unui Ryokan(han tradiţional japonez): o baladă şi un copil la bazin ( A Tale of Ryôkan: a Ball and a Child at a Basin): publicată în 1941
  • "Un arbust de camelie de care a fost priponită o vacă" (Ushi wo tsunaida tsubaki no ki)
  • "Minciună"(Lie/ うそ)

O nouă categorie

Ca rezultat al sondajului, noua categorie va fi personalităţi din Japonia. Fiindcă o selecţie a lor nu ar fi la fel e eficientă, m-am gândit să mă ghidez după postările mele- deşi nici aceasta nu e cea mai eficientă metodă.