Cartierul Jonan este unul dintre cele şapte cartiere din Fukuoka. În noiembrie 2004 avea o populaţie de 128.057 locuitori şi o suprafaţă de 16.2 kilometrii pătraţi. La vremea când municipiul a devenit oraş desemnat, în 1972, zona cunoscută astăzi ca Jonan făcea parte dintr-un cartier mai mare, cartierul Nishi. În mai 1982 acesta a fost divizat în trei cartiere mai mici, cartierele Nishi, Sawara, respectiv Jonan.
Situat la sud-vest de zona centrală Tenjin, acesta reprezintă în principal o zonă rezidenţială. În ciuda proximităţii de centru, zona a suferit de o lipsă a infrastructurii de transport, ceea ce a dus la drumuri congestionate şi acces dificil către celelalte zone ale oraşului. Linia de metrou Nanakuma, deschisă în anul 2005, a dus la îmbunătăţirea fluxului traficului.
Asemenea majorităţii oraşului, construcţiile din Jonan sunt relativ recente, dat fiind faptul că zona constă în cea mai mare parte din domenii de după Al doilea război mondial, căreia i-au lipsit chiar şi drumurile pavate.
Rezultatul a fost un talmeş-balmeş de drumuri aglomerate, case, apartamente şi întreprinderi, fără a exista vreo zonă centrală a cartierului. Câteva parcuri mari ajută la crearea unei atmosfere liniştite.
În cartier se află Universitatea Fukuoka, a cărei studenţi sunt mereu implicaţi în viaţa comunităţii pe parcursul anului şcolar şi care au contribuit la dezvoltarea unora dintre magazinele din cartier. Seminarut Sf. Sulpice este un alt punct de reper notabil, fiind construit în anii '50 şi servind la pregătirea preoţilor catolici din regiunea Kyushu.
Printre locurile istorice se află şi parcul Yusentei şi altarul Kikuchi.
Higashi-ku este unul dintre cele şapte cartiere ale oraşului Fukuoka. În martie 2012 populaţia era de 296.576 locuitori, iar suprafaţa de 66.68 kilometrii pătraţi. Mot-a-mot înseamnă "cartierul de est".
Zona Kashii se află aici. Se învecinează cu oraşul Shingu. Insula Shikanoshima este conectată de ţărm cu ajutorul unui pod.
Tot în acest cartier se desfăşoară şi Crosul anual internaţional Fukuoka.
Există aici aproape 400 de parcuri, printre care şi parcul Maidashi, ce face parte din centura verde a oraşului.
Altarele Hakozaki şi Kashii se află tot aici.
Elisa, născută pe 14 aprilie 1989 este o cântăreaţă şi un model japonez din prefectura Kanagawa. Ea a semnat un contract cu Geneon Universal Entertainment, însă nu pe post de cântăreaţă ci ca model. Are un contract semnat şi cu Elite Model Management.
În anul 2007 Elisa a fost aleasă într-un concurs cu 3.000 de participante la Elite Model Look pentru a deveni un model profesionist. În acelaşi ani ea a semnat un contract cu Geneon Universal spre a deveni cântăreaţă. În octombrie 2007 ea a debutat cu single-ul "Euphoric Field", folosit ca melodie tematică a opening-ului animeului Ef: A Tale of Memories.
În 2011 agenţia ei a anunţat că Elisa se va retrage temporar din cauza oboselii. Concertul său programat în octombrie la teatrul Tokyo Globe-za a fost anulat, la fel ca şi toate celelalte concerte programate, iar pagina ei de Twitter a fost ştearsă. În 2012, la a 23 ei aniversare cântăreaţa a anunţat că îşi va relua cariera muzicală. La data de 20 iunie 2012 a lansat un album "best of". Discografie Albume
Nr Nume Vânzări
1 White pulsation 8.561
2 Rouge Adolescence
3 Lasei
Singleuri
Nr Nume Poziţie
1 Euphoric field 22
2 Hikari 74
3 Ebullient future 17
4 Wonder wind 21
5 Dear my friend: mada minu mirai e 22
6 Real force 14
7 Special "one" 23
8 Invisible message
Hakata este unul dintre cele şapte cartiere ale municipiului Fukuoka, prefectura Fukuoka. Este cunoscut mai ales ca fiind locaţia principalei gări din oraş, gara Hakata. Geografie
Hakata este un cartier al municipiului Fukuoka situat la marginea din est a oraşului. Are 31.47 kilometrii pătraţi şi o populaţie de 209.629 locuitori (conform datelor din ianuarie 2009). Cea mai mare parte din duprafaţă reprezintă o câmpie străbătută de râul Mikasa. Capătul de vord-vest al cartierului are ieşire la golful Hakata incluzând şi un terminal pentru feriboturi numit Hakata Harbor. Marginea de nord-est a cartierului este puţin mai ridicată ca nivel, se numeşte Higashihirao şi se învecinează cu aeroportul Fukuoka. În jurul gării Hakata se află centrul. Nakasu, aflat de-a lungul râului Naka, este districtul roşu al cartierului. Cartiel Hakata găzduieşte Oficiul Prefectural Fukuoka. Economie
Multe companii japoneze şi-au stabilit sucursale în Fukuoka, îndeosebi în Hakata, datorită accesului facil spre gara Hakata şi aeroportul Fukuoka. Prin urmare, angajaţi în excursii în interes de serviciu vizitează şi se cazează în Hakata adeseori. Sediul cenral al companiei feroviare JR Kyushu, a companiei de electronice Best Denki şi a multor alte companii se află în acest cartier.
Air Next, o filială a companiei aeriene All Nippon Airwys îşi are sediul central în aeroportul Fukuoka din Hakata. Înainte de desfiinţare compania aeriană Herlequin Air îşi avea deasemenea sediul aici. Istorie
Anterior, Hakata a fost un oraş independent. Oraşul, care era mai apropiat de mare, găzduia casele comercianţilor. Din perioada Heian până în perioada Azuchi-Momoyama comercianţii din Hakata au făcut comerţu cu chinezii, coreenii şi alţi comercianţi de peste mări. Se spune că Taira no Kyomori a construit aici portul artificial Sode no minato pentru a obţine o creştere a comerţului. Însă oraşul Hakata a fost pârjolit de multe războiae şi de invaziile mongole.
În perioada Edo Kuroda Nagamasa, numit lord al provinciei Chikuzen, şi samuraii săi vasali au locuit pe partea opusă a malului dinspre Hakata a răului Naka, în Fukusaki. El a schimbat denumirea zonei în Fukuoka în memoria oraşului său natal, Okayama. El a ordonat demolarea castelului Tachibana şi construirea castelului Fukuoka folosind pietrele vechiului castel, întemeind astfel noul oraş-castel Fukuoka. În timpul perioadei Meiji, în 1889, cele două oraşe, Hakata şi Fukuoka, au fuzionat. Consiliul prefectural a decis să numească noul oraş rezultat Fukuoka, cu toate că populaţia raşului Hakata era de 25.677 de locuitori, în timp ce cea a oraşului Fukuoka de doar 20.410 locuitori. Din acel moment numele "Hakata" a dispărut din gestiune. În aceeaşi vreme s-a construit o nouă gară, denumită Hakata. În 1972 oraşul Fukuoka a devenist oraş desemnat-cu funcţii speciale- prin ordonanţă guvernamentală iar un cartier nou, incluzând vechea zonă Hakata a fost numit cartierul Hakata. Cultură
Hakata a fost centrul tradiţional pentru fabricarea păpuşilor tradiţionale Hakata, faimoase în întreaga ţară. Astăzi majoritatea celor care confecţionează aceste păpuşi îşi au atelierele în tona veche Hakata, o parte a cartierului de astăzi cu nume omonim.
Hakata ori este un material textil utilizat pentru obi-uri şi kimono-uri.
Este deasemenea casa a Mentai Rock, numit după popularul fel de mâncare mentaiko din regiune, ce a dat naştere la numeroşi idoli J-pop la începutul anilor '80. Neo Mentai Rock este numele oferit muzicienilor locali care şi-au reînceput recent activitatea muzicală.
Hakata-ben reprezintă dialectul local vorbit în zona Hakata veche. Mâncăruri faimoase
Mentaiko, Tonkotsu (oase de porc şi ramen, numit simplu ramen Hakata), Motsunabe, Mizutaki (fel de mâncare cu pui), Hakata Tourimon şi Hakata no Hito, două tipuri de prăjituri. Festivaluri
Festivalele Hakata Dontaku Minato Matsuri, desfăşurat pe 4 ş i5 mai şi Hakata Gion Yamakasa, îintre întâi şi 15 iulie.
Chuo este unul dintre cele şapte cartiere ale municipiului, fiind situat în centrul acestuia.
Include Tenjin şi Daimyo, care sunt printre cele mai întinse zone centarle din Kyushu, Nagahama, cunoscută pentru piaţa de peşte şi parcul Ohori.
Nankichi Niimi (30 iulie 1913- 22 martie 1943)a fost un scriitor japonez cunoscut şi ca Hans Christian Andersen al Japoniei.
Niimi s-a născut în Hada, prefectura Aichi, pe 30 iulie 1913. Şi-a pierdut mama când avea doar patru ani. Talentul său literar a fost recunoscut de la o vârstă fragedă. În timpul ceremoniei de absolvire a claselor primare el a recitat un haiku ce a impresionat majoritatea oamenilor prezenţi la acea ceremonie: Păpădia Atât de multe zile călcate în picioare Floarea de astăzi
La 18 ani tânărul s-a mutat la Tokyo pentru a intra la University of Foreign Studies. La puţină vreme după absolvire, în timp ce se afla în capitală, s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi s-a întors în oraşul natal. A lucrat aici mai întâi ca educator, apoi ca profesor la un liceu de fete. A murit la vârsta de 29 de ani. Deşi nu a fost un scriitor prolific, s-a remarcat printr-un însemnat talent în toate lucrările sale. Scrierile sale sunt cunoscute pentru corectitudinea şi reprezentările pline de viaţă ale oamenilor. Adeseori este comparat cu Kenji Miyazawa. În locul său de naştere se află Muzeul memorial Niimi Nankichi. Lucrări
"Gon, vulpiţa" (Gon, the little fox/ ごんぎつね): cea mai faimoasă lucrare a sa, pe care a scris-o când avea doar 17 ani. Aceasta este povestea unei vulpi orfane ce moare de tânără, reprezentân, într-un fel, o paralelă cu propria lui viaţă.
"Cumpărând mănuşi" (Buying mittens/手袋を買いに): o altă poveste faimoasă
"Lampa bunicului" (Grandfather's lamp/おぢいさんのランプ): publicată în 1942
"Satul Hananoki şi hoţii" (Hananoki Village and the Thieves/花のき村と盗人たち)
"Povestea unui Ryokan(han tradiţional japonez): o baladă şi un copil la bazin (A Tale of Ryôkan: a Ball and a Child at a Basin): publicată în 1941
"Un arbust de camelie de care a fost priponită o vacă" (Ushi wo tsunaida tsubaki no ki)
Ca rezultat al sondajului, noua categorie va fi personalităţi din Japonia. Fiindcă o selecţie a lor nu ar fi la fel e eficientă, m-am gândit să mă ghidez după postările mele- deşi nici aceasta nu e cea mai eficientă metodă.
